*601* *Name:* tot ionut (lalala@ineducabil.com ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 06:33:24 PM EST *Subject:* 600 vad ca iar am tras un numar frumos. dar intre timp nu s-a stiut nimic de kilodeca, si nici de nicimacarrivnitul unspemii. eu ambitionasem 11111, dar n-am avut nici o sansa. ambitionez 12345, daca vreti sa stiti. andrei, abia astept sa ma trezesc, sa te citesc. *602* *Name:* eveline (eveline@toocomplicated.sic ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 10:05:09 PM EST *Subject:* I couldn't resist Dragilor sinteti o delectare pentru voyeuristi, iar propunerea Caterinei este geniala: daca e Marti e Belgia. Cei in criza de timp pot selecta: Vineri e de inima albastra, incepem week-endul cu bautura: CLIC. Luni - poezii, ehh mai poate astepta, let’s stay focus on practical staff. Weeks ago, am gasit raspunsul care m-a lasat in suspens in filmul Calauza long time ago: “The meaning of life is……” si nimeni nu mai spunea nimic si deci din film n-am aflat niciodata. O piatra cadea intr-o fintina, dar nu urma nici un sunet si iti suceai mintea fara spor cu intrebarile despre viata, timp si spatiu. In schimb am gasit raspunsul pe un Subaru bumper sticker. Ignorind dramatismul slav scria in one line “The meaning of life is just live it”. Eu am filmat-o pentru ptieteni. Va sarut si va multumesc la toti, sinteti niste grozavi in dezordine (adica nu ma pot decide pentru primele 10 locuri in clasament) *603* *Name:* serioasa (del@servici.com ) *Date:* Tue 14 Mar 2006 04:40:07 AM EST *Subject:* sheherezada Draga Andrei, te rog din suflet, indura-te si "arunca si a doua cizma", ca nu mai putem nici dormi, nici lucra, nici concentra pe altceva a cause de suspens in care ne-ai abandonat. v *604* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 14 Mar 2006 05:06:06 AM EST *Subject:* marti trasul lui Ionut e ca bancul cu ardelenii: Noaptea pe la trei... -Alo, acolo e 111111? -Nu, aici ii unsprezece unsprezece unsprezece... -Apai sa ma iertati ca v-am deranjat -Apai nu face nimic ca tot o sunat telefonu'... desi am ocazia sa-l deschid aproape zilnic, n-am ragazul sa raspund nici macar de buna ziua, dar azi nu m-am putut abtine... dezvalui totusi ca de doua nopti, pe furtuna de afara si pe viscolul de afara, ma delectez cu textele voastre... Si-mi place... ahhhhh ce-mi place... *605* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 14 Mar 2006 06:53:09 AM EST *Subject:* dreptate si justitie intreba vio ce facem cu pedofilu lui oinut. aveam deja raspunsul: astia sint greseli ale omenirii, ramuri moarte care dauneaza celor bune, luîndu-le soarele si seva, si trebuie sa fie scoase din circuit (eu unul as fi pentru pedeapsa cu moartea in ce priveste predatorii, care gasesc placere in suferinta celorlalti). doar ca acum mi se ridica alte intrebari. tocmai ma intorc de la tribunal si sint foarte zguduit: am fost convocat ca martor in procesul unui tip care a violat trei ucenice care lucrau la el, una dupa alta, fiecare timp de mai multe luni sau mai multi ani. una dintre ele fiind pacienta mea, am fost convocat ca sa spun ce a suferit si care sint complicatiile post-traumatice in viata ei, etc. pina aici nimic rau. problema este ca predatorul era secretarul comunal (un fel de adjunct al primarului), foarte bine plasat in cel mai puternic partid din canton. s-a intrunit, data fiind gravitatea cazului (una dintre fete a fost nu numai violata, ci si abuzata sexual cu diferite obiecte, in conditii din ce in ce mai umilitoare, si lovita; in afara complicatiilor psihice, fata, care acum are 27 de ani, cintareste 42kg pt. 1,73m, si e in scaun rulant, handicapata) deci s-a intrunit o curte criminala, compusa din cinci judecatori. nu stiu daca unii dintre ei sint din acelasi partid, sau daca faptul ca au lasat timp de multi ani un criminal sa fie un om "de vaza si respectat de toti" îi roade acum, dar judecatorii au fost infecti. poate ca singurele cuvinte care nu au fost spuse sint "nu vreau sa aud ce aveti de spus pentru ca vreau ca tipul sa fie inocentat". sint socat, imi vine sa vars, imi vine sa urlu. bun, as sti ce facem cu perversii, cu predatorii. dar nu stiu ce facem cu coruptia. ce facem cu cei cinci judecatori, ce facem cu avocata pacientei mele, care nu a reactionat (si care face parte din acelasi partid, si al carei sot este proprietarul celei mai mari fabrici din canton, implicat si el in politica - bineinteles in acelasi partid). acum trei ani, aceeasi avocata a reusit sa inocenteze un tip care, iesind din discoteca, si-a omorit pasagerul de 19 ani, conducind cocainat si beat cu 185km/h pe un drum de tara pe care cu jag-ul meu (340 de cai putere, acceleratii fulgurante si cea mai buna stabilitate pe drum pe care am vazut-o) nu pot depasi 140 decit in caz de tentativa de sinucidere. deci avocata ar fi in stare sa face treaba buna, si cu atit mai mult intr-u n proces care parea cistigat dinainte. mi se pare evident ca e un complot, un aranjament intre viermi politizati, care probabil se va termina declarind ca cele trei fete sint niste curve care au vrut sa-i murdareasca reputatia acestui om de vaza. unde pastele ma-sii sint teroristii, ca ar trebui niste bombe pe-aici. *606* *Name:* Galahad (GoingtoAvalon@horsewhisperer.hoof ) *Date:* Tue 14 Mar 2006 02:04:23 PM EST *Subject:* Il Nome le la Rosa Si eu care ma pregateam sa mai arunc, naiv, un haiku fara maneci in gradinita noastra cu roze. Cat p’aci sa mai pun o floricica dupa urechea lui nea Damian, sa ne mai amintim de ierburi si camasi de tei, caci deh, dupa orarul Caterinei, era Memories-Tuesday ( dupa Poetry-Monday, si-nainte de Teasing-Wednesday, Family-Thursday, Flop-Friday and Shrinky weekends). Imi mai trecuse prin cap sa mai pun la cuptor un scenariu sau doua, cu epiloguri nesperate la serialul “Desperate Households” de la Andrei citire, since the other Z-shoe must have already entered the upper atmosphere, picking up heat, bound to make impact any minute now. We need a “shoe-splash” day in the schedule . Or a “crater” day. Dar n’a fost sa fie. It was a Tunguska morning for me. There’s a switzer-hole in our garden, de marimea unui canton. Bucati de haiku amestecate cu sireturi de la Andrei si fragmente aburinde de urechi surde cu sushi, spitze de wheelchair cu perdele gri, au explodat printre aleile cu trandafiri, lasand in urma un covor schizofrenic de petale arse, tipete albastre de pesti si un bazar de zdrente inca atarninde prin ghimpii boschetilor deflorati fara de veste-poveste. So much for the “nice news radio’, so much for the love filter. The Drak Side is at the gates of Helm's Deep. Si cum ziceam, it’s all in the game of power, of lust and greed, fie pentru iranienii prafosi cu aids cerebral, fie pentru ucenicele din cantoanele pictate cu aur si lapte. Who’s gonna police the police ? Who’s gonna help the helper ? Ce-avem maine in orar, Catrinel ? I think I’m gonna ride my horse for a while. “Ride a horse - solve a problem” - said a bumper sticker from my neck of the woods. I declare Tuesday – horse-riding day. No school. No jousting. That’s why I love horses, and baby polar bears. Ahhhh, Irina, ce mi-ar place sa gasesc drumul catre Avalon. Ahhh, ce mi-ar. *607* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Wed 15 Mar 2006 11:48:06 AM EST *Subject:* A. Un deget pe o rana, Tibi - mi-e dor de Avalon. Suna ca si cind as fi fost acolo odata. Si poate ca am fost, sau in ceea ce pentru mine a insemnat Avalon. Mi-e dor sa regasesc drumul intr-acolo. Si uneori traiesc cu iluzia ca il pot regasi. Chiar si pentru o clipa. Chiar si cind se apropie Dark Side si Helm's Deep pare a nu mai avea scapare. Inca mai vin rasarituri, desi iubesc apusurile. P.S. Cit despre cai - mereu... Si delfinii, si pinguinii... Un Bucuresti greu de plumb cenusiu. O tenta violeta i-ar da culoare, dar nimic. Scufundat in mocirle, locioreli, galagii, fulguieli apoase si anemice. POlitici murdare si ele, framintari ce fac viata interesanta, surescitanta - dar as prefera sa ma gasesc pe-o alta planeta. NU stiu de ce... Deocamdata trebuie sa ma retrag, ma cearta o colega de serviciu ca la ora sapte seara scriu scrisori in loc sa muncesc. *608* *Name:* Andrei Z (aaz770@comcast.net ) *Date:* Wed 15 Mar 2006 08:08:51 PM EST *Subject:* Urari de bine Dragi colegi, multam fain pentru comentarii, support, etc. Tiby, pe linia directa promit soon (..)un full account of my last 30 years and a few pics of my boys, etc. When I'm back form a very long trip, watch for a two pager, OK?.....Good memories here too, especially the very calming influence you had on some of us "emotionals" (type A...from the A class or team or...). Vio, mi-ai dezvaluit coada dracushorului...ei ce sa facem....sigur ca daca ziceam R de la Rabbi, luminile decodificatorului Talmudic would have been activated...just wanted a clean (unbiased) reaction (such a scientific experiment...). Besides, I thought that after so much Nichita S etc, to reflect "our true diversity" I may as well add a tale from the 1700's shtetls...to balance...Catrinel draga, glad all's fine...hopefully one of the cute cats pushed the keyboard also....Sanatate si toate bune, AAZ *609* *Name:* Andrei Z (aaz770@comcast.net ) *Date:* Wed 15 Mar 2006 08:10:52 PM EST *Subject:* Part 2 (R. Nachman of Bretslav's story) The simple man had faithful advisors who were sincerely devoted to him. One of them, out of love for him, gave him some advice:” You know that one day you will have to appear before the king, for he has already summoned you. Furthermore, even in the ordinary course of things, a governor must appear before the king. Now, you are very honest, and the king will find no fault in your governance. However, when the king converses, he frequently moves from topic to topic and discusses sciences and languages. It would be proper and polite for you to be able to answer him, and so perhaps I should teach you sciences and languages”. This pleased the simple man. “I don’t mind learning sciences and languages”…He studied and mastered sciences and languages. “Now ..I have attained the clever man’s wisdom”. In spite of that, he did not let this interfere with his affairs, which he conducted straightforwardly as before. Soon the simple man had his audience with the king. At first the two spoke about the governance of the province. The king was very pleased with the simple governor, for he saw he acted justly and truthfully, without any corruption or dishonesty. Then the king began to discuss sciences. The simple man answered appropriately, and this pleased the king all the more. “I see that he is a wise man” thought the king, “and yet he behaves with complete simplicity”. The simple man won great favor in the eyes of the king, and the king appointed him Chief Minister. A special palace was built for the new Chief Minister. When the letter from the king was delivered to the CLEVER man he said to the clever messenger: “Wait, stay here overnight. We shall discuss the matter and come to a decision”. Over dinner they analyzed the situation using all the learning and philosophy. “What can it mean that a great king would send for such a lowly person like me…Does this stand reason?”……He told the clever messenger:…”There is no king, and everyone in the world is mistaken believing that there is one. Does it stand reason that the whole world should submit itself to one person and make him king over everything? No, it’s clear that there is no king”……”Have you ever seen the king?”, “No”, said the clever messenger. “You see, I’m right”, said the clever man. “Then who governs the country?” asked the clever messenger?” “Oh, I’m an expert”, “I can answer that” said the clever man. …”the country is ruled by seventy counselors who remain in office for a limited period of time. All the citizens of the country take turns holding office, one after another”…Finally the clever messenger agreed that there is no king…Then they traveled to world to find that many people were in error and how the world is deluded by folly….Because they traveled so long they lost all their money. They became footloose beggars and lost all their dignity…No one took notice of them. Eventually they came to the city where the simple friend of the clever man resided and was a minister. …..The guards allowed the clever man to enter the minister’s residence, and the minister immediately recognized his friend. The clever man did not recognize the simple man. “You see” said the clever man, “where my simplicity brought me?”. “where has your wisdom brought you?”…Said the minister: ”You once said that you could easily reach my level, but that I could not reach yours. Now look: I attained yours long ago, but you have not reached mine. Now I can see that it is indeed more difficult for you to attain my simplicity”.. Nevertheless the minister had the guards dress the clever man and they dined together. During dinner the clever man explained the minister that there was no king. “What are you saying” cried the simple minister, “I’ve seen the king myself”. ………………………………………………………………………………………. *610* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 03:50:07 AM EST *Subject:* final de poveste Andriusa, credeam ca,ocupat cum esti ne dai finalul in cincinalul urmator.Dar ai fost mai harnic decat estimasem si l-ai vaduvit pe Tibi de placerea de a ne scrie doua-trei variante de incheiere a povestii. Anyway, frumos final,mi-aduce aminte de titlul unei carti citite mai demult"Dumnezeu exista,EU l-am intalnit", nu mai tin minte autorul,oricum, cartea era tampita, titlul, incitant. Si din nou ploua/ninge/lapoviteaza peste Bucuresti, oamenii merg cu privirile in pamant, caini uzi,pe strada,balti cat lacul Popina, lehamiseala.Dar stiti cum se zice. Cand Dumnezeu inchide o usa,deschide o fereastra. Intrand ieri intr-un magazin, ma trezesc ca se propteste in fata mea un pici, vreo 4 ani, numai ochi si gropite si-mi declara cu toata seriozitatea" Sa stii ca am si laptop si papuci cu urechi".E clar ca inima ii era prea plina de bucurie,ca sa n-o impartaseasca cu altii. Asa ca va trec si eu bucuria lui mai departe, leac contra asteniei si lehamitei de sfarsit de iarna si primavara prea indelung asteptata. PS.Sigur, Andriusa, pisoii mei atata clicaie pe keyboard ca nici nu mai stiu daca textele sunt ale mele sau ale lor... *611* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 06:31:20 AM EST *Subject:* na Ionut, sint 11322 - minunata potrivire - adica 333, sau 234 *612* *Name:* ionut (numerologie@ce.sa-i.faci.org ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 09:07:16 AM EST *Subject:* 33 irinuca, recunosc ca sint invidios. dar iti dai seama ca prietenul domenico are numarul de telefon 33 23 123? ne-a taiat... *613* *Name:* viorica (blablabla@bliblibli.nonsense ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 09:59:40 AM EST *Subject:* cum ziceam, nonsense eu am picat la 11311, care e frumos si simetric. Mai tineti minte Madam I'm Adam, sau Able was I ere I saw Elba? o fi si numar prim? Ionut, ce ziceai tu de pila e doar o corolara, axioma apartinindu-i lui Ramos della Pirandella - numai viata e intotdeauna dura, dupa cum constatam cu totii, care mai des, care mai rar... And yes, eu am avut pina acu vreun an jumate un motan negru caruia ii placea sa stea pe swivel chair de la calculator si nu se dadea la o parte cind bipezii aveau nevoie sa lucreze sau sa se distreze, si din cind in cind statea culcat si pe keyboard, de unde era si mai greu de urnit... go figure... *614* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 12:43:53 PM EST *Subject:* joi Nu am chef azi, imi cinta Vama Veche la ureche, impingindu-mi gindul si senzatiile spre timpuri in care ma lafaiam pe plaja, la soare, in fosnet de valuri. Sau trintita in zapada, cu ochii atintiti la un cer fara nor. In orice caz, ma alunga din acest birou unde trudesc de vreo opt ore in fata computerului si mai am vreo ora, dar m-am cam saturat si simt nevoia sa ma opresc o clipa si sa va salut. E joi, ce era in program azi, Catrinel? Orice ar fi, eu beau un sfert de bere ca pansament gastric, fumez o tigara ca pansament pshihic, si mai string nitel din dinti pina voi chema un taxi sa ma duca acasa. Pe Andrei inca nu l-am citit, lui Ionut i-as raspunde la topicul Coruptie cu exemple dintre cele mai concrete si imediate pentru noi aici - cit despre solutii, ei bine nu-s in absolut! - (iar acum imi cinta Delilah, T.J.) - pisici n-am sa-mi danseze pe clape, ma-ntreb pe unde l-a dus calul pe Sir Galahad al nost' si astept cu nerabdare povesti noi. Cam atit, dragii mei, din nocturna. Va sarut *615* *Name:* ionut (hailihailo@yoddle.youhouu ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 12:48:08 PM EST *Subject:* marti amintiri, miercuri mici ironii, joi familie poate tineti minte povestea cu concursul de proze scurte incluzind religie, aristocratie, dragoste si suspens, care dadea nastere nuvelei "doamne, exclama contesa, am ramas insarcinata si nu stiu de la cine!" incerc, in acelasi mod, sa recuperez marti, miercuri, joi intr-o amintire (putin ironica la adresa unui monstru sacru)din familia de atunci, iubita mea clasa e. extemporal sau teza la româna, cine mai stie, cu subiectul "sa nu uiti, darie". colegul meu de banca, inefabilul calin, cu o caligrafie de elev de clasa a doua, inmoaie creionul chimic pe limba (ca irina, pe vremea cind visa sa devina magazionera), si scrie: "mie mi-a placut mai mult si mai mult cind boierii se plimba cu barca pe balta si razesii venea inotind pe sub apa ca winetu si le tragea barcutele la fund, si apoi venea alti razesi si îi lua pe boieri ca hreanu si-i dadea pe razatoare". nu pot sa ma las ma i prejos (si nici sa-mi las un coleg singur la ananghie), scriu si eu o chestie foarte "elaborata", narind vasazicacare romanul (pe care marturisesc ca nu l-am citit niciodata): eroul cartii este un imperialist strain si dusman, pe nume sandor (sau poate am scris istvan, sau imre, sau iosca), care vrea sa se infiltreze in rindurile taranilor grevisti; primeste el deci o instructie sumara din partea serviciului de contra-spionaj ongor (ongor nu e inventia mea, ci a sidicai iusmen, care-l chema asa pe stefanita regman). odata instructia terminata, primeste obiectivele de sabotaj a taranilor români care aspira la o viata mai buna si mai comunista, si primeste si un buletin de identitate cu nationalitatea taran român, dar la fiecare verificare din partea comisiei de contra-spionaj ongor se inseala si spune ca-l cheama sandor. drept care comisia numeste un instructor special care-l va bate la cap pe tot restul cartii: te cheama darie; sa nu uiti, darie. am primit amindoi un patru, fara nici un fel de comentariu. dar ce ne-ar fi placut se se citeasca "lucrarile" noastre in fata clasei... si inca o mica amintire, tot din e, dar mai din fata clasei, din "grupul celor sase", care ne faceau o concurenta nemiloasa. dolly, dotata cu o usoara retrognatie (adica barbia usor retrasa), se ridica intr-o zi, nu mai stiu la ce ora, si declara, retragindu-si barbia si mai mult, si retragindu-si buza superioara ca sa-si scoata incisivii de sus in evidenta: "trebuie sa ma duc la dentist, ca am iepuroza". dupa ea pleaca rodica "si eu am iepuroza", cu aceeasi pozitie; apoi alina, apoi doina, apoi svetlana, la fel. dupa care se ridica si irina (miniatura, nu dansatoarea), care-si impinge barbia inainte (prognatism, daca trebuie completata terminologia) si declara cu un aer triumfal "eu am contra-iepuroza". aceeasi irina mi-a afirmat, in iunie 2005, ca am necajit-o foarte tare in clasa unspea, cind am plecat brusc in timpul unei ore de cine mai stie ce, declarind cu un ton grav ca sora mea e foarte bolnava, sufera de celulita, si trebuie sa ma duc repede acasa sa o ingrijesc. dupa care biata irina, sensibila la toate necazurile lumii, s-a intors acasa ingrijorata, si i-a explicat mamei ca sora lui ionut e foarte bolnava si sufera de celulita. la care mama a facut misto de ea. sincer saa fiu, nu-mi aduc deloc aminte de episod, dar nu prea m-ar mira. luminita draga, sper ca nu ai elevi cum eram noi, sa-ti faca parul cret. sau daca ai, sper ca intri-n jocul lor si te distrezi putin. *616* *Name:* tot eu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 12:52:38 PM EST *Subject:* de la A la Z Citeva observatii vis-a-vis de povestioara cu care ne-a delectat colegul nostru AZ. - ca oameni simpli, cizmari, sau chiar calfe de cizmari, pot ajunge in posturi de conducere, ne-am convins si noi pe propria noastra pielicica inca de cind eram copilandri. Din pacate cei la care ma refer erau complet lipsiti de calitati, precum nessul decaf de caf. - ca persoane de calitate, cu talente multiple, se pierd pe traseu, si asta stiam. Mai vorbiram parca de genii. Inelul faurit cu mare maiestrie nu a fost apreciat pentru ca nu se afla pe meridianul potrivit. Si atunci sa te miri de frustrarea mesterului? - ce nu stiam, insa, ca trebuie sa inveti languages si sciences pentru a ajunge ministru si a-l vedea pe rege. Deci eu mai trebuie sa trag un pic la sciences, ca limbi stiu deja citeva (scris, citit, vorbit...). Da' cei dintre voi care au dibuit si limbili si stintzili, l-ati vazut pe rege la fata? Puteti sa-mi confirmati ca el exista si ca merita efortul, sau ca la urma urmei fiecare isi traieste viata dupa cum ii e soarta, si ca in ultima instanta e "every man for himself"? *617* *Name:* ionut (i.@e.dot ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 01:16:22 PM EST *Subject:* sa mai recuperez din intirziere dat fiind ca lipsea ironia, si ca sint prost plasat pentru ironii fata de colegi, sa va fac parte de ironii de-ale lui romano bertola, despre care cred ca am mai vorbit: lebedele stau cu capul in apa pentru ca sint obsedate de ideea ca au sireturile desfacute. e adevarat ca maradonna sniffeaza. dar o face pentru copii necajiti. pe vremuri, cavbalerii se bateau in turneu si se omorau de dragul si pentru onoarea vreunei domnisoare. eu unul as putea cel mult sa-i trag un sut unui curcan, dar pentru asta ar trebui sa fiu indragostit la nebunie. am vazut la un show televizat imagini sfisietoare cu o sarmana fetita care s-a nascut fara sa stie sa scrie sau sa citeasca. sfisietor, va spus. nu mai fusesem atit de tulburat din ziua cind l-au aratat pe fiul lui romina. bietul copil, jumatate om, jumatate al bano. in viata conteaza cu adevarat numai doua lucruri: sanatatea si dorinta de a munci. eu am sanatatea, nevasta-mea are dorinta de a munci, ne completam. aiureala intre capeti a inceput cind filip cel frumos s-a insurat cu berta cea urita si s-a nascut baldovin cel asa-si-asa. dinastia s-a intrerupt cind printul lombard desiderio s-a insurat cu printesa fulgenzia, zisa "nici nu poate fi vorba". cind vad un om care plinge in intuneric, singur in camera lui, ma intreb ce-l impiedica sa aprinda lumina. e plina masa de bunatati: peste, crustacee, vînat, fructe. dar nu-mi place sa maninc asa, de unul singur. ca sa-mi priasca masa, ar trebui sa mai fie cineva. ideal ar fie sa fie o sarmana fetita orfana, care m-ar privi prin geam, in timp ce ninge. *618* *Name:* nerusinatu (ohlala@neinteligent.ch ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 04:01:52 PM EST *Subject:* viata dura cel putin vio se va distra de o reflectie a unui amic, renzo, care declara "daca intr-o zi dau de o gagicuta careia-i plac pilele moi, am s-o innebunesc". vio draga, cine e d-l de la pirandella? *619* *Name:* vio (sor@lu.ionut ) *Date:* Thu 16 Mar 2006 04:36:38 PM EST *Subject:* della pirandella? nimeni... eu... o intelepciunea populara... *620* *Name:* Andy (R_A@smecherie.com ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 01:57:56 AM EST *Subject:* Eu n-am fost inca, dar alerg la Carrefour De la un preten din Germania: Betreff: FITI ATENTI!! %3E %3E Nu stiu cati dintre voi isi fac cumparaturile la Carrefour dar va este %3E folositor sa fiti preveniti. %3E E ceva ce mi s-a intamplat mie la Carrefour si vi s-ar putea intampla si %3E voua. %3E Escrocheria functioneaza in urmatorul fel: %3E Doua pustoaice bune de 18 ani se apropie de masina in timp ce incarcati %3E cumparaturile in portbagaj. Amandoua incep sa stearga parbrizul de la %3E masina cu o carpa in timp ce sanii le atarna afara din tricouri. %3EEste imposibil sa nu te uiti. Cand le multumesti si le oferi niste bani, %3E ele te roaga ca in loc de asta sa le duci la un alt magazin Carrefour. %3E Accepti si ele suie pe bancheta din spate. Pe drum incep sa faca sex una %3E cu alta. Dupa un timp una dintre ele trece in fata si incepe sa iti faca sex %3E oral. In acest timp cealalta iti fura portofelul!!! %3E Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti deoarece mie mi s-a intamplat lunea %3E trecuta, miercuri, de doua ori, joi, sambata si din nou ieri... acum ma %3E duc din nou. *621* *Name:* buhuhu (buhu@uhu.uhu ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 08:38:54 AM EST *Subject:* ups 11366.... de vineri... *622* *Name:* eveline (aaa@aa.aa ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 10:14:02 AM EST *Subject:* new light on the dark side Researchers say their findings, combined with other cosmology information, support established theories on the universe's expansion. The new data also inform scientists that only four-percent of the universe is ordinary matter that we can see. Twenty-two percent is unidentified dark matter, and 74 percent is a mysterious dark energy. This is a force scientists believe counters the gravitational pull of matter and is causing another rapid expansion of the universe, although not nearly as forceful as the first one. *623* *Name:* Gabriela( Brenda de la C) (banugabriela@netscape.net ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 12:39:26 PM EST *Subject:* Probleme Desi Ionut habar nu are cine sunt, asa cum nici eu nu am habar, am invatat multe despre voi de pe forum, ii trimit probleme de "mate", subiect de care el se plangea ca nu prea are cunostinte. Zona mentionata in text, este "zona zoster" unde se afla scoala mea, la care lucrez pe post de profa. Sper ca Ionut va gasi solutii la problemele de mate si mai mult da atata, daca are nevoie de un studiu profund asupra bolilos psihice si comportament, elevii mei le au pe toate, uneori cred ca unele boli ale lor inca nu au fost inregistrate in manuale.... Here's one which certainly addresses the tired allegations of the Racial %3EEquity Lobby that testing is biased towards those from the white %3Epicket-fenced houses! We all remain indebted to PET %26 the Liberals for %3Etheir immigration policy which makes us all so much broader %26 more worldly! %3E %3EDUCK!!! %3E %3EJane-Finch Math Exam... %3E %3EFor those of you unfamiliar with Toronto, the corner of Jane and Finch is %3Ethe centre of a tough neighbourhood, the significance of which should become %3Eapparent as you read this. %3E %3E1. Ramone has an AK-47 with a 30 round clip. He usually misses 6 out of %3Eevery 10 shots and he uses 13 rounds per drive-by shooting. How many %3Edrive-by shootings can Ramone attempt before he has to reload? %3E %3E2.Otis has 2 ounces of cocaine. If he sells an 8 ball to Antonio for $320 %3Eand 2 grams to Juan for $85 per gram, what is the street value of the rest %3Eof his hold? %3E %3E3.Rufus pimps 3 Ho's. If the price is $85 p er trick, how many tricks per %3Eday must each Ho turn to support Rufus's $800 per day crack habit? %3E %3E4.Darius wants to cut the pound of cocaine he bought for $40,000 to make 20% %3Eprofit. How many ounce bags will he need to make to obtain the 20% profit? %3E %3E5. Desmond gets $200 for a stolen BMW, $150 for stealing a Corvette, and %3E$100 for a 4x4. If he steals 1 BMW, 2 Corvettes and 3 4x4's, how many more %3ECorvettes must he steal to have $900? *624* *Name:* unnestiutordecarte (gabriela%26eveline@buhuhu.muuu ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 01:36:43 PM EST *Subject:* ecuatii a fost odata ca niciodata o banda de adolescenti veseli,, fete si baieti cu bentita si cravata. sefa gastii, care raminea necunoscuta pentru 74% din savanti, era poreclita gazela, din cauza picioarelor lungi si a crupei braziliene. numai 22% din banda stia ca sefa e o fata, si numai 4% stiau ca e gazela. pentru toti ceilalti, trebuind sa se pastreze secretul, era, simplu, gaza. drept care gasca era numita, cu o oarecare emfaza, "la bande de gaza". putini dintre ei erau cu adevarat evrei (4%), mai multicei (22%) erau ongori, majoritatea (74%) fiind portoricani sau mexicani deghizati in palestinieni. copiii aveau hobbyuri diferite, dar reuseau sa se inteleaga, sa gaseasca o complicitate cind se intilneau in jurul unei cesti de ceai la cofetaria rufus. erau fascinati de povestile unui otist de nivel stratosferic, care stia si aritmetica si algebra fara a le fi invatat vreodata, si calcula mintal intr-o mîna de milisecunde cite ounces (unghii) de combustibil - deja lichid, sau (mult mai complicat)in praf solubil - consuma un corvette 4x4 cind se ia la intrecere cu un bmw handicapat, care da rateuri de 6 ori din 10. l-ar fi ascultat toata noaptea calculînd, fara sa poata macar o data sa-i spuna "mai animalule, te-ai inselat.edu". nba mai mult, se exclamau de fiecare data "lamur, tujurlamur". l-ar fi ascultat toata noaptea calculind ca o pisica torcatoare, daca nu i-ar fi asteptat acasa parintii. pe unul cu ak47, pe altul cu o simpla farfurie de crack, pe altul inca cu o singura lingurita de zahar pudra. si, fiind copii cuminti, cu bentite si cravata, se-ntorceau acasa devreme. dar intr-o zi, antonio a aflat - prin cine stie ce mijloace desdemoniace - ca maioneza rufus are efecte nebanuite. s-au dus deci toti la magazinul din colt "la ramona", si si-au cumparat, in loc sa-si dea banutii agonisiti cu greu (spalind parbrizuri de 4x4 sau de bmw cu sinii abia acoperiti de tricoul insuficient de calduros - ah ce corvezi!) deci sa trecem mai departe, banutii atit de greu agonisiti, la cofetarie, pe ceaiul lor obisnuit, facut din minuscule frunzulite argintii coapte la lumina lunii pline, deci sa trecem mai departe, si-au cumparat 4 de tuburi de maioneza, 22 seringi si 74 ace (pentru ca nu era otist printre ei, nu erau atunci capabili sa calculeze exact cît le trebuie di n fiecare. cert este ca si-au injectat maioneza in vena. aaaaaaaaaaaaaah, ce forta antigravitationala i-a impins atunci, cu o misterioasa energie, in afara lumii materiale... that was the kick, brother... savanti marginali, care nu stiau limbili dar stiau stintili, au explicat, dupa indelungi cercetari pe balene de laborator, fenomenul: maioneza se emulsioneaza in singele venos, trece prin (o parte din) marea circulatie, ajunge in mica circulatie a plaminilor cu care respiri de cind erai mic copil, si undeva, in capilarele pulmonare, picaturile de grasime constituie o miriada de embolii pulmonare minuscule. dar singele (care apa nu se face) reuseste sa spele aceste micro-embolii ca pe rusine, si cam pe toate in acelasi timp. si atunci, dintr-o data poti din nou sa respiri - ceea ce explica fenomenul de kick. odata ce explicatia a fost data de marii savanti marginali, copiii si-au vazut bottomurile kickate de parintii cu bentite si cravate, si s-au intors la calculul rezonabil al prietenului lor otist, promitindu-si sa nu mai dea niciodata ursuletul din mina pe dinozaurul de pe gard. dar ce v-ati inchipuit, ca chiar nu stiu atita mate cit sa calculez cit ia rufus de la desmond, darius de la antonio si otis de la ramone? ia sa pui tu mîna, gabriela, si sa-mi calculezi pina mîine cît ia fiecare si cu cita suspendare. eveline, daca cumva ai mai multe detalii despre 22 si 74, m-ar interesa tare mult. mi-ai deschis pofta. pupici *625* *Name:* a (aaa@aa.aa ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 02:43:49 PM EST *Subject:* I wish I had .... *626* *Name:* ionut (i.d@da'de-un'sa stii.edu ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 03:31:38 PM EST *Subject:* vio si regele vezi, surioara draga, te-ntrebai daca cineva l-a vazut pe rege la fata. dar cine e regele? si cine e dumnezeu? eveline ne instiinteaza ca 22%din univers este o materie neagra neidentificata. poate ca aceasta materie neagra (nu ma pricep, oare e acelasi lucru cu antimateria, sau cu gaurile negre?) este ceea ce noi nu pricepem dar exista, nu pricepem dar actioneaza, si nu intelegem bine cum actioneaza si de ce. poate este ceea ce numim dumnezeu. mi-ar conveni mai mul t un dumnezeu de materie neagra neidentificata decit unul cu barba lunga alba, care sta, pe jumatate despuiat, asezat turceste pe un nor. sau poate chiar ca acel 72% de energie misterioasa si antigravitationala sa fie dumnezeu. eu unul sint convins ca exista o forta, dincolo de puterea mea de intelegere, care guverneaza mersul lumii: tot ceea ce ne apare aleatoriu, dar si toate coincidentele si miracolele care ne uimesc. cind ma uit mai de aproape la felul in care functioneaza natura (mai ales cea vie, a carei intelegere imi este mai accesibila), societatea, istoria... ma intreb uneori daca dumnezeu nu este un complex matematic, sau poate matematica in sine. drept care sint foarte dezamagit ca nu m-a dus mintea la mate cind eram la scoala. are cineva vreo parere, vreun raspuns, fie ea/el stiintific/a, fie intuitiv/a, ffie speculativ/a? cred ca in domeniul asta toate speculatiile sint permise, dat fiind ca nu stim the first thing about it. ceea ce ar insemna ca nici o ineptie nu e mai ridicula decit alta. allonzanfan! am uitat sa spun ca e foarte dragut jocul cu name si e-mail. bogdeaproste, your lordship. *627* *Name:* a (justforfun@a.aa ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 05:07:50 PM EST *Subject:* Ionut, you might be close Quantum mechanics is a physical science dealing with the behaviour of matter and waves on the scale of atoms and subatomic particles. It also forms the basis for the contemporary understanding of how large objects such as stars and galaxies, and cosmological events such as the Big Bang, can be analyzed and explained. Its success is due to its accurate prediction of the physical behaviour of systems, including systems where Newtonian mechanics fails. This difference between the success of classical and quantum mechanics is most often observed in systems at the atomic scale or smaller, or at very low or very high energies, or at extremely low temperatures. Quantum mechanics is the basis of modern developments in chemistry, molecular biology, and electronics, and the foundation for the technology that has transformed the world in the last fifty years. 50 years!! our age. Did Tatos or Turcu mention anything about it? isi aminteste cineva? I'llbeback *628* *Name:* eveline (a@aa.aa ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 08:12:51 PM EST *Subject:* what the f-ck do we know?? is the name of a movie that I saw last year. It might help in adding some substance in the quest for Spirituality via Quantum Mechanics. E un film artistic/documentar despre realitatile paralele in care probabil traim, despre putera spiritului asupra materiei. E un adevar intuit, evident nedemonstrat, desi fizica quantica pare ca pregateste terenul. Ce frumos ar fi daca s-ar putea pune acest pod. Last entry about Quantum Mechanics was copied from wikipedia. News about 4/22/74 are from today newspapers. *629* *Name:* Horseless (galahad@stonehenge.gaze ) *Date:* Fri 17 Mar 2006 08:22:46 PM EST *Subject:* apples The latest space gossip places the universe birthday about 13.7 billion years ago and its jeans size at 156 billion light-years wide. My ride in the forest the other day only took me to the village of Cambridge, where Stephen H. sits in Newton's own chair and ponders the elusive marriage between the weak and strong (forces), ever since his uncle Isaak found a black worm in the gravity apple and gave it to Snow White, without any comments. Don't ask about the horse and why I'm on foot. I'm not at liberty to tell. Excerpts from the space.com website : Scientists studied the cosmic microwave background, radiation from about 380,000 years after the Big Bang, when the universe had first expanded enough to cool and allow atoms to form. Temperature differences in the CMB left an imprint on the sky that was used to reveal the age of the universe.The CMB is like a baby picture of the cosmos, before any stars were born. A search of CMB data for paired circles that would have indicated the universe is like a hall of mirrors, in which multiple images of the same object could show up in different locations in space-time. A hall of mirrors could mean the universe is finite but tricks us into thinking it is infinite. "Our results don't rule out a hall-of-mirrors effect, but they make the possibility far less likely," The findings eliminate any chance of seeing our ancient selves, however, unless we can master time travel. The "observable universe," Sweitzer explained, "is the one astrophysicists generally talk about because it's the one open to empirical measurements. In fact it's the only one we can or ever will be able to talk with any certainty about." He goes on to explain that "universe" (sans the word "observable") is a larger concept that scientists think "conforms to our laws of physics and all the assumptions that go with them." Comprehending this universe, Sweitzer said, "requires a leap of faith into unobservable realms." Finally, there is "the Universe," which, by virtue of its capital "U," includes "absolutely everything, even possibilities of dimensions, modes and regions that obey laws of physics we don't know or maybe even can't know." Okay then. If we can't know it, let's move on to the next question. How did the universe begin? There is a very simple answer to this question: We don't know. And we may never know. The leading theory for the formation of our universe is the Big Bang, of course. According to this theory, all the matter and energy in our present observable universe was compressed into a very small area, before, in a nanosecond, it exploded outward and expanded continually until the present time -- and will perhaps do so forever. Unimaginable as it might seem, the Big Bang theory is tame compared to some recently emerging speculations that pop up like parallel universes in a vacuum of understanding. Some cosmologists say our observable universe is one of many that spring forth continually from a series of bubbles. In this scenario, one Big Bang begets another. Another recently proposed scenario holds that instead of springing forth in a violent instant from a teensy point in space, our universe was created when two parallel membranes collided. These "branes," as theorists call them, would have floated like sheets of paper through a fifth dimension until slamming together and generating energy and heat that led to the same expansion described by traditional Big Bang theory. In any case, the Big Bang theory does not actually explain how the universe began. It assumes that space, time and energy already existed. Accept that rather significant caveat and one can then discuss the leading theory for how our present observable universe came into being. "It started from an extraordinarily dense and hot state, and it has been expanding ever since," said Livio, of the Space Telescope Science Institute, giving perhaps the world's most concise definition of the Big Bang model. But there's more to point out here, including the fact that "dense" is rather an understatement. Everything that exists now, at least in the observable universe, was once all packed into a sphere one millionth of a meter across, Sweitzer said. Translation -- too small to see. "So there's lots of room to compact what we already see," Sweitzer said. But there was a trade-off for all this miniaturization, like a car that's cheap to run but cramped to sit in. In the case of the universe, it was heat. "Mighty hot," as Sweitzer put it. As in 10 degrees with 32 zeros after it. Over time, the universe expanded, cooling as it did so. This expansion was discovered in the 1920s, when Edwin Hubble found that every galaxy he looked at, in any direction, was racing away from us. In fact, the Big Bang was initially suggested to explain this expansion. Early on, things were smooth. Real smooth. But the expansion had a ripple effect of major importance, triggering lumps and bumps in the otherwise uniform fabric of space, which led to the birth of the first galaxies. The Big Bang theory long ago predicted that an aftereffect of these ripples should exist today, throughout the universe, in a faint glow of radiation called cosmic microwave background radiation. This was confirmed in 1964. Evidence presented in the past couple of years tells us the pace of expansion is actually accelerating. This unexpected discovery has only served to further confuse things, because no one can figure out what is causing this acceleration. Researchers speculate that it might be the result of some strange and unknown matter or energy whose force of gravity repels, rather than attracts, over long distances. In an expanding universe, the boundary is constantly moving, as is everything within it. Cosmologists typically invoke a balloon with spots on its surface, representing galaxies, to explain the expanding universe. As the balloon is inflated, the spots grow farther apart. If you stood within one of these spots, you'd see all the others moving away from you, and the most distant spots would move appear to move the fastest. Sweitzer goes on to say that the observable universe is probably part of a much larger universe, "which could be finite or infinite. Any global statements about the universe, such as overall extent, are speculative because they require extrapolating local mathematical theories and measurements beyond the observable universe." So if the observable universe is finite, like the space occupied by a car or a house is finite, then there must be a brick wall or something up there, holding it all together. Right? Does the observable universe have an edge?No, said Livio. Argh. First you guys tell us the universe is expanding. Then you say it is finite. Now you say it has no edge! We need a visual here.Livio is up to the task. He dredges up the old expanding balloon as his prop. "An ant traveling on the surface of a balloon will never reach an edge," Livio explains. "In the worst case it will return to its starting point." And so too do we return. We still don't know how big the big house is nor what, if anything, lies beyond. But now, perhaps we understand what we don't know a little better” ” ” I need my horse. *630* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sat 18 Mar 2006 03:45:35 AM EST *Subject:* 11399 iata un numar care-mi face placere. absolut nimic in comparatie cu surpriza nemaipomenita pe care o am cind intru pe forum: s-a lansat o chestie aici, e plin de informatii fascinante. pe care am nevoie sa le digerez (ca sa nu mai vorbim de intervalul de timp necesar ca sa urce informatia pina la creier). i'll be back (probabil cu intrebari despre ceea ce am citit). va multumesc mult, dragii mei. *631* *Name:* Ondrash (Domnu.Inginer@Chimia.Edu ) *Date:* Sat 18 Mar 2006 08:53:50 AM EST *Subject:* Interview w/ Andy Knoll (Harvard) on the Origins of Life on Earth How Did Life Begin? What are the origins of life? How did things go from non-living to living? From something that could not reproduce to something that could? One person who has exhaustively investigated this subject is paleontologist Andrew Knoll, a professor of biology at Harvard and author of Life on a Young Planet: The First Three Billion Years of Life. In this wide-ranging interview, Knoll explains, among other compelling ideas, why higher organisms like us are icing on the cake of life, how deeply living things and our planet are intertwined, and why it's so devilishly difficult to figure out how life got started. NOVA: When people think of life here on Earth, they think of animals and plants, but as you say in your book, that's really not the history of life on our planet, is it? Knoll: It's fair to say when you go out and walk in the woods or on a beach, the most conspicuous forms of life you will see are plants and animals, and certainly there's a huge diversity of those types of organisms, perhaps 10 million animal species and several hundred thousand plant species. But these are evolutionary latecomers. The history of animals that we've recorded from fossils is really only the last 15 percent or so of the recorded history of life on this planet. The deeper history of life and the greater diversity of life on this planet is microorganisms—bacteria, protozoans, algae. One way to put it is that animals might be evolution's icing, but bacteria are really the cake. NOVA: So we live in their world rather than the other way around? Knoll: We definitely live in a bacterial world, and not just in the trivial sense that there's lots of bacteria. If you look at the ecological circuitry of this planet, the ways in which materials like carbon or sulfur or phosphorous or nitrogen get cycled in ways that makes them available for our biology, the organisms that do the heavy lifting are bacteria. For every cycle of a biologically important element, bacteria are necessary; organisms like ourselves are optional. NOVA: What is your definition of life? Knoll: I think you can say that life is a system in which proteins and nucleic acids interact in ways that allow the structure to grow and reproduce. It's that growth and reproduction, the ability to make more of yourself, that's important. Now, you might argue that that's a local definition of life, that if we find life on Europa at some time in the future, it might have a different set of interacting chemicals. “The short answer is we don’t really know how life originated on this planet.” People have tried to find more general, more universal definitions of life. They're speculative, because we don't know about any life other than ourselves. But one definition that I kind of like says life is a system that's capable of Darwinian evolution. What does it require to have a system that evolves in a Darwinian fashion? First, you have to be able to reproduce and make more of yourself, so that fits with our local definition. You also need a source of variation so that all of the new generation is not identical either to the previous generation or to all its brothers and sisters. And once you have that variation, then natural selection can actually select, by either differential birth or death, some of the variants that function best. That may turn out to be a fairly general definition of life wherever we might find it. NOVA: What do you think was the first form of life? Knoll: It's pretty clear that all the organisms living today, even the simplest ones, are removed from some initial life form by four billion years or so, so one has to imagine that the first forms of life would have been much, much simpler than anything that we see around us. But they must have had that fundamental property of being able to grow and reproduce and be subject to Darwinian evolution. So it might be that the earliest things that actually fit that definition were little strands of nucleic acids. Not DNA yet—that's a more sophisticated molecule—but something that could catalyze some chemical reactions, something that had the blueprint for its own reproduction. NOVA: Would it be something we would recognize under a microscope as living, or would it be totally different? Knoll: That's a good question. I can imagine that there was a time before there was life on Earth, and then clearly there was a time X-hundred thousand years or a million years later when there were things that we would all recognize as biological. But there's no question that we must have gone through some intermediate stage where, had you been there watching them, you might have placed your bets either way. So I can imagine that on a primordial Earth you would have replicating molecules—not particularly lifelike in our definition, but they're really getting the machinery going. Then some of them start interacting together and pretty soon you have something a little more lifelike, and then it incorporates maybe another piece of nucleic acid from somewhere else, and by the accumulation of these disparate strands of information and activity, something that you and I would look at and agree "that's biological" would have emerged. NOVA: In a nutshell, what is the process? How does life form? Knoll: The short answer is we don't really know how life originated on this planet. There have been a variety of experiments that tell us some possible roads, but we remain in substantial ignorance. That said, I think what we're looking for is some kind of molecule that is simple enough that it can be made by physical processes on the young Earth, yet complicated enough that it can take charge of making more of itself. That, I think, is the moment when we cross that great divide and start moving toward something that most people would recognize as living. NOVA: Is this an inevitable consequence of the conditions and chemicals and stuff that existed on early Earth? Knoll: We don't know whether life is an inevitable consequence of planetary formation. Certainly in our solar system there is no shortage of planets that probably never had life on them. So it's a hard question to answer. I think the way I'd be most comfortable thinking about it is that you probably have to get the recipe right. That is, you need a planet that has a certain range of environments, certain types of gases in the atmosphere, certain types of geological processes at work, that when you have the right conditions, life will emerge fairly rapidly. I don't think we need to think about inherently improbable events that eventually happen just because there are huge intervals of time. My guess is that it either happens or it doesn't. NOVA: Has there been a change in thinking about this over the years? Knoll: People's ideas on the circumstances under which life might emerge have really changed and developed over the last 30 or 40 years. I think it's fair to say that when I was a boy those few people who thought about the origin of life thought that it probably was a set of improbable reactions that just happened to get going over the fullness of time. And I think it's fair to say that most of those people probably thought that we would find out what those reactions were, that somehow we would nail it in a test tube at some point. “Now I think, curiously enough, both of those attitudes have changed. I think that there's less confidence that we're really going to be able to identify a specific historical route by which life emerged, but at the same time there's increasing confidence that when life did arise on this planet, it was not a protracted process using a chemistry that is pretty unlikely but rather is a chemistry that, when you get the recipe right, it goes, and it goes fairly quickly. NOVA: What is the recipe for life? Knoll: The recipe for life is not that complicated. There are a limited number of elements inside your body. Most of your mass is carbon, oxygen, hydrogen, sulfur, plus some nitrogen and phosphorous. There are a couple dozen other elements that are in there in trace amounts, but to a first approximation you're just a bag of carbon, oxygen, and hydrogen. Now, it turns out that the atmosphere is a bag of carbon, oxygen, and hydrogen as well, and it's not living. So the real issue here is, how do you take that carbon dioxide in the atmosphere (or methane in an early atmosphere) and water vapor and other sources of hydrogen—how do you take those simple, inorganic precursors and make them into the building blocks of life? There was a famous experiment done by Stanley Miller when he was a graduate student at the University of Chicago in the early 1950s. Miller essentially put methane, or natural gas, ammonia, hydrogen gas, and water vapor into a beaker. That wasn't a random mixture; at the time he did the experiment, that was at least one view of what the primordial atmosphere would have looked like. Then he did a brilliant thing. He simply put an electric charge through that mixture to simulate lightning going through an early atmosphere. After sitting around for a couple of days, all of a sudden there was this brown goo all over the reaction vessel. When he analyzed what was in the vessel, rather than only having methane and ammonia, he actually had amino acids, which are the building blocks of proteins. In fact, he had them in just about the same proportions you would find if you looked at organic matter in a meteorite. So the chemistry that Miller was discovering in this wonderful experiment was not some improbable chemistry, but a chemistry that is widely distributed throughout our solar system. NOVA: So life is really chemistry. Knoll: Life really is a form of chemistry, a particular form in which the chemicals can lead to their own reproduction. But the important thing, I think, is that when we think about the origin of life this way, it isn't that life is somehow different from the rest of the planet. Life is something that emerges on a developing planetary surface as part and parcel of the chemistry of that surface. Life is also sustained by the planet itself. That is, all of the nutrients that go into the oceans and end up getting incorporated into biology, at first they're locked up in rocks and then they are eroded from rocks, enter the oceans, and take part in a complex recycling that ensures that there's always carbon and nitrogen and phosphorous available for each new generation of organisms. The most interesting thought of all is that not only does life arise as a product of planetary processes, but in the fullness of time, on this planet at least, life emerged as a suite of planetary processes that are important in their own right. We're sitting here today breathing an oxygen-rich mixture of air. We couldn't be here without that oxygen, but that oxygen wasn't present on the early Earth, and it only became present because of the activity of photosynthetic organisms. So in a nutshell, life is really part of the fabric of a planet like Earth. NOVA: To get back to these basic chemistry building blocks, is everything from a mouse to a bacterium to you and me made from this simple set of ingredients? Knoll: All life that we know of is fundamentally pretty similar. That's why we think that you and I and bacteria and toadstools all had a single common ancestor early on the Earth. If you look at the cell of a bacterium, it has about the same proportions of carbon and oxygen and hydrogen as a human body does. The basic biochemical machinery of a bacterium is, in a broad way at least, similar to the chemistry of our cells. The big difference between you and a bacterium in some ways is that your body consists of trillions of cells that function in a coordinated manner. Bacteria are single cells, although they're not free agents. In fact, bacteria working in a sediment or in the sea actually live in consortia as well. They're not really lone operators. They work in these very, very highly coordinated communities of organisms that help each other to grow and prosper. NOVA: Is it hard to go from these little building blocks to a full-fledged organism? Knoll: Well, we don't know how hard it is to go from the simplest bricks, if you will, in the wall of life to something that is complicated, like a living bacterium. We know that it happened, so it's possible. We don't really know whether it was unlikely and just happened to work out on Earth, or whether it's something that will happen again and again in the universe. My guess is it's not too hard. That is, it's fairly easy to make simple sugars, molecules called bases which are at the heart of DNA, molecules called amino acids which are at the heart of proteins. It's fairly easy to make some of the fatty substances that make the coverings of cells. Making all of those building blocks individually seems to be pretty reasonable, pretty plausible. The hard part, and the part that I think nobody has quite figured out yet, is how you get them working together. How do you go from some warm, little pond on a primordial Earth that has amino acids, sugars, fatty acids just sort of floating around in the environment to something in which nucleic acids are actually directing proteins to make the membranes of the cell? Somehow you have to get all of the different constituents working together and have basically the information to make that system work in one set of molecules, which then directs the formation of a second set of molecules, which synthesizes a third set of molecules, all in a way that feeds back to making more of the first set of molecules. So you end up getting this cycle. I'm not sure we've gotten very far down the road to understanding how that really happens. NOVA: In your book, you liken the study of the origin of life to a maze. Knoll: Yes. There are multiple doors that enter the maze, but there's really only one historical path that life took. I think that while we've had some very clever entryways into several of these doors, at this point we still don't know which of these pathways ultimately will thread us through the maze and which end up in a blind alley. NOVA: So at this point we're seeing the origins of life through a glass darkly? Knoll: If we try to summarize by just saying what, at the end of the day, do we know about the deep history of life on Earth, about its origin, about its formative stages that gave rise to the biology we see around us today, I think we have to admit that we're looking through a glass darkly here. We have some hints, we have a geologic record that tells us that life formed early on the planet, although our ability to interpret that in terms of specific types of microorganisms is still frustratingly limited. “I imagine my grandchildren will still be sitting around saying that it’s a great mystery.” There are still some great mysteries. People sometimes think that science really takes away mystery, but I think there are great scientific mysteries and causes for wonder and, most importantly, things that will, I hope, stimulate biologists for years to come. We don't know how life started on this planet. We don't know exactly when it started, we don't know under what circumstances. It's a mystery that we're going to chip at from several different directions. Geologists like myself will chip at it by trying to get ever clearer records of Earth's early history and ever better ways of interrogating those rocks through their chemistry and paleontology. Biologists will chip at it by understanding at an ever deeper level how the various molecular constituents of the cell work together, how living organisms are related to one other genealogically. And chemists will get at it by doing new experiments that will tell us what is plausible in how those chemical correspondences came to be. NOVA: Will we ever solve the problem? Knoll: I don't know. I imagine my grandchildren will still be sitting around saying that it's a great mystery, but that they will understand that mystery at a level that would be incomprehensible to us today. *632* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 19 Mar 2006 08:41:42 AM EST *Subject:* numarul meu este... astazi sint 11444 si imi place. Suna simetric si egal caci 4 X 3 = 12 apoi 1 + 1 = 2, si apoi 12 + 2 +14 ....si sintem din nou la inceput. Joc si simetrie. Si in acelasi timp vreau sa va anunt ca eu am fost si 11000....pe care am tot sperat sa il ating si cumva s-a intimplat. Cred ca Ionut se intreba cine si cum a atins 10.000, sau si Ionut si Catrinel se intrebau? Da, cred ca asa ceva. Poate ne spune totusi Radu cindva curind. Important este ca sintem aici si ca forumul devine tot mai interesant incit de multe ori, intri, citesti, meditezi si pleci lasind in urma un numar in plus in contoar. Great! The discussion about quatuam physics, the origin of life and the universe is fascinating. Limited in our little, repetitive,daily universe, we often lose perspective, maybe because we are too keen on keeping it rolling. Moreover as we roll day in and out, the BIG UNIVERSE keeps on rolling with us, each of us a drop in the large perennial ocean. Old and possibly dusty metaphor and yet visually powerful. Thanks, you guys for the quality of the conversation! *633* *Name:* Carl Merlin Sagan (galahad@camelot.uuw ) *Date:* Sun 19 Mar 2006 11:17:59 AM EST *Subject:* Stardust We’re all stardust, quite possibly. For me, the Universal question is not primarily how old, how big, how diverse, but rather Why. For all our leaps and bounds (progress and sometimes regress) in science and philosophy, including magic and magi, Merlin and Peek, we only managed to know a little more about what we don’t know at all. If everything was at one point inside a point, then it’s little wonder all the evolving hardware and the deeply “zipped” software to make …“us” – can be stored in one cell. Two cells, ok. Teresa again comes to mind. We are normally denied access to our own biology and physiology, but we’re given plenty of consciousness to ponder our own limitations and pace the closed circle of “why”. Gamito ergo sum. A desperate, compulsory game-playing Descartes, looking for a point of reference in a purely relative and necessarily questionable reality. Because it is real. Space cannot be finite - brick wall kind of thing. Should be infinite - by default, but it makes infinitely little sense in having endless variations (as well as identical) Earths with Rosetti websites and of us doing the same thing and all conceivable things we didn’t do. (hmmm, that may look attractive, from certain perspectives). A Moebius loop may be a design in between. But again, why ? Everything alive seems to want to survive. The software reproduces itself, while locking out the temporary carrier from the know-how. Mother walruses take on hungry polar bears to save their fatty cub. Moose takes on locomotives if the diesel comes between him and his cow. In a mystery novel, they say “follow the money trail”. The software looks like the beneficiary here, in our story. Like a surviving “algorithm” leaping from life form to life form, from species to species, using them, transcending extinctions and petty life spans. Why consciousness then ? Wouldn’t it have been much easier (as in the path of least resistance) if the carriers would not think that much ? Let alone “think themselves”. Why give out the sky and the concept of wings and then deny flight altogether ? The fact that we’re hopping from planet to planet these days ( again, during our own 50 years !!) is certainly a prodigious feat. Is this feat “ours” or the “software’s” ? How can we separate the two ? Is this where the Spiritus Sancti comes in ? Or is the combination of hardware and software generating a third “field” effect that only mutants exibit to the naked eye ? Similarly, the story of us would not be written at all, had this planet not have a molten and spinning iron core, generating the Van Allen belt and shielding life-carriers here from killer gamma rays, from the very Ra the Egyptians worshiped while piling up stones for fun. Not to mention that, one day, the same Ra will engulf the remains of everybody’s ancestors, and there’s nothing to be done about it, not even by the Americans. And why the guessing game ? Wouldn’t it have been more “efficient” (from the software’s point of view) if the trials and tribulations of life were more transparent and leading to some purpose ? Are we too conceited to fathom a purposeless universe ? And why are we so busy making survival so freaking complex and complicated while the software requires only the basics from us, really. The software looks full of glitches and viruses. Definitely imperfect. Does this make the programmer imperfect ? Isn’t the nightmare of AI people being taken over by machines and Arnold look-alikes ? Or there isn’t one programmer, but rather a discreetly, collective, and ongoing programming session, a sort of decentralized internet , a “uuw” (universally universal web), that can partially think itself, (on occasion), but not really govern itself, (on any occasion), because everyone is playing at all times, everyone is game, everyone is moving,including the rocks, altering the software and the carrier whole in the process. It is quite possible there is no destination, and the trip is all there is. And we wouldn’t even be talking about it, hadn’t the software somehow stumbled on a “mirror-string” of its own programming , thus becoming aware of itself. The rest can easily be filed as history, science, religion, philosophy and trivial pursuit, as well as Adonis, the Vanity Fair, and L’Oreal. “Because I’m worth it “ *634* *Name:* eveline (aceeasi Ionica@globeandmail.ca ) *Date:* Sun 19 Mar 2006 11:52:23 AM EST *Subject:* stiu ca ma repet...... "Over the past three years, scientists have been able to identify that just 4 per cent of the universe is composed of ordinary familiar atoms. Researchers have still not been able to identify 22 per cent of the universe, which they call "dark matter." "It's not atoms, so it remains a mystery. It's some other stuff that doesn't give off light. We know it doesn't bump into other matter, but it gives us something to think about," Prof. Halpern said. A remaining 74 per cent of the universe is another mysterious substance called dark energy." pentru mine ideea ca 4% din Univers e ceea ce numim materie, iar restul God knows what ma bulverseaza cel mai tare. 4/22/74 e o noutate pentru mine desi se pare ca news are 3 years old. Cum de nu au fost trimbitate mai cu sirg in tot acest timp? O viata intreaga am crezut ca daca am descoperi suportul material la ginduri si emotii am putea explica toate miracolele de genul telepatie or puterea rugaciunilor or.. whatever. Wrong!! cautarile ar trebui sa se suceasca 180deg. La urma urmei ce e inteligenta? de ce atomul stie ce are de facut ca sa nu mai zic de celula care stie lucruri si mai complicate iar subconstientul (sau inconstientul, Ionut faci tu ordine aici) poate ca stie tot si ne si spune dar noi il blocam caci sintem prea educati. Domnul de la Bollingen si-a aplecat mai mult urechea si asa am aflat si noi despre archetipuri si inconstientul colectiv pe care prea putina lume le baga in seama, ma refer la lumea stiintifica si de ce nu chiar si politica. Mai are vre-un sens sa vorbim de granite statale de etnii sau religii? sincronicitati: azi am intrat la 11456 iar aseara la 11432. Oi fi pe calea cea buna.. Azi dimineata imi iese in cale o carte despre care nici nu mai stiam daca o am sau nu: Inteligenta materiei a lui Dumitru Constatin Dulcan. O deschid intimplator si ce ce vad: capitolul informatie si cunoastere: "fiinta are tendinta spre libertate din robia mediului" ....si .. "informatia este considerata drept o "stire" o noutate"... "Informatia este considerata, de asemenea, un mesaj sau o suita de mesaje" toate pe aceeasi pagina........ eh, sigur ca m-am emotionat si m-am gindit sa va spun si voua. Cine stie, poate iese ceva, de ce n-as da o sansa. Stiti voi de ce pisica ridica coada cind o mingii pe spinare? ca sa spuna: aici se termina pisica. *635* *Name:* irinah (buhuhu@buhu.huhu ) *Date:* Mon 20 Mar 2006 04:54:40 AM EST *Subject:* aloooo! lunea..., hei, nu-mi furati buhuhuul! Am venit si eu cu o trasnaie acolo si va si repeziti pe ea! Nesatuilor! Cit despre citit - mamaaaaa! mai fratilor, da' voi nu munciti pe lumea asta? De unde atita timp pentru scris? Nu va uitati la filme la tele, nu iesiti la plimbare duminica, nu gatiti, nu faceti curat? Tooooot stati si scrieti si umpleti forumul cu chestii dastepte si de neocolit, si bietii muritori de rind, truditori pe piata muncii, se spetesc noptile sa va citeasca! Brava, fete si baieti! asa va vreau! daca voi nu ma vreti... la treaba cu mine, gata p.s. ca era sa uit - la 20.06 in seara asta, local este echinoxul - nu'sh cum sta treaba prin alte parti, la Ploiesti, de pilda, sau la Videle... voi bea un pahar de vin rosu in cinstea lui. afara, prin urmare, se simte caldura soarelui, asa, deodata, rashketind! ca de o buna bucata de vreme, cind prinde puteri, rashketeaza. ieri am avut, pret de o clipa, revelatia curateniei acestui oras - vazut de sus, pe la unshpe dimineata, pe un soare insolent dupa atita nor, nu zaream nici o urma de praf. dupa care mi-am spus ca e doar o iluzie optica datorata etajului zece. in curind, la o aruncatura de batz de blocul meu, in stinga, se va inalta un zgirie-nor. ma gindesc (din nou) sa dau in judecata municipalitatea pentru ca inaltza chestii din astea in perimetrul vederii mele si nu voi mai zari Casa Poporului cu drapelu-i hartanit de vint si nici Cet-sud-ul. Din fericire, in fata blocului meu, spre vest, nu prea are unde sa se zideasca vreun mamut din asta. si nici in dreapta, spre nord. Singura mea consolare e ca, daca se inalta chestii din astea in cartier, inseamna ca terenul e destul de sigur in caz de cutremure... wishful thinking. altfel, o simbata si o duminica petrecute in lucru, munci casnice, si muzica la Cultural. O bere simbata seara, si nici un film de doamne-ajuta. o saptamina buna va urez *636* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Mon 20 Mar 2006 11:14:25 PM EST *Subject:* ok, we are all guilty ...of an addiction, that of questioning where there are no answers, that of splitting hairs where so much seems to exist deep under the surface, that of finding us and our meaning, that of searching for the source of everything, the paradox of life in the universe. Oh no, let me not start all over again, not again! That mysterious matter is both intriguing and overwhelming. I do agree with you, Eveline. I feel the same. I like the image of the raindrop that falls producing a ripple in the puddle, the small puddle circumscribed in a larger ripple, that of the lake and then the sea or the ocean. And then simply the infinity. I feel that I belong as the drop becomes the puddle, then the lake and then the ocean and then...the timeless flow. There is a lot of "and then" in my short text because we are all repeating ourselves in new forms, new spirits. "Make thee a new self and conquer that Bloody Tyrant, Time!" -to paraphrase Shakespeare loosely. Good night all! Have a good week ahead. Yeah, spring is here but still too cold in NYC. Maybe next week I can go back to the ocean, only 15 minutes from where I live. *637* *Name:* irinah (irina@yahoo.com ) *Date:* Tue 21 Mar 2006 04:31:02 AM EST *Subject:* 11533 Luminita draga, daca te duci la ocean, inmoaie-ti un deget si pentru mine in picurul de ploaie. multumesc anticipat *638* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 21 Mar 2006 07:50:13 AM EST *Subject:* berbeci LA MULTI ANI, BERBECILOR, IN BLOC SI INDIVIDUAL. *639* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 21 Mar 2006 03:02:39 PM EST *Subject:* hello La Multi Ani, berbecilor! Sa va mearga din plin! Am fost 11500 si acum 11555. E bine... *640* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Wed 22 Mar 2006 01:52:06 PM EST *Subject:* intirziat 11599, e frumos si asta. si inca n-am reusit sa raspund la toate frumusetile pe care le-am citit in ultimele zile. poate mîine va fi o zi mai usoara. sa va spun numai una scurta, din albert jaquard: "eu, om, domin universul pentru ca, desi sint constient ca el e infinit in timp si in spatiu si ca eu sint minuscul si am o viata extrem de scurta, reusesc totusi sa visez, sa iubesc, sa fac planuri". e o fraza care mi-a placut enorm, sper ca si voua. *641* *Name:* Hadagal (waterways@continuum.touch ) *Date:* Wed 22 Mar 2006 03:54:32 PM EST *Subject:* de la Irina la NY Pentru ca apa de la etajul 10 al Irinei comunica in aval cu Dambovita, iar dumneaei avec le Danube bleu, iar Marea Neagra cu Mediterana, care se asa avec l'ocean Atlantique, putem, fara prea multa exagerare, sa spunem ca degetul Luminitei inmuiat la malul NYC poate fi, technic, in contact hidro-direct cu degetul Irinei, daca Irina ar "incerca" apa de la robinet in acelasi timp. Daca "inelul" de apa ar avea glas sa ne spuna, n-am mai avea nevoie de telefon.... Stay safe, and dry, on the beach, until summer. G. *642* *Name:* M168 (mutations@camelot.game ) *Date:* Sun 26 Mar 2006 09:32:25 AM EST *Subject:* Pestera cu Oase Spring is here. Maybe. Nobody's game anymore. My horse is back, from his pilgrimage. But no-one cares. The Genographic project goes on. Like all out-of-africans, we carry a M168 chromosome marker. Maybe we carry another, out-of-rosetti too, but we won't know until we take the test. Game anyone ? Am aflat ca in 2002 a fost gasita o mandibula sapiens veche de 35-40 mii de ani, pe langa Anina, in Pestera cu Oase. Oldest trace of the out-of-africa migration in Europe. Must learn how to time travel. Going to a birthday party, T *643* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 26 Mar 2006 02:32:48 PM EST *Subject:* cer iertare, draga tibi (tie mai mult decit celorlalti, pentru ca tu ai jucat jocul mai mult decit ceilalti), pentru ca nu mi-am putut tine promisiunile. înot de citeva zile intr-o mlastina de prea mult lucru, am folosit week-endul ca sa recuperez din intirzierea enorma pe care am acumulat-o in munca birocratica (certificate si alte rahaturi). dar in nici un caz nu te voi lasa singur pe forum. mai ales cind s-au lansat discutii atit de frumoase; si trebuie sa-ti mai dau materie de comentarii, nu? va pup pe toti *644* *Name:* vvv (earthling@mutant.planet ) *Date:* Sun 26 Mar 2006 05:33:03 PM EST *Subject:* haiku Hai cu totii sa ne jucam pe forum… So we are all carriers of the M168, which I believe to be a truly deadly variant of the mighty M16. This is why we have come so far. Apparently the biblical "be fruitful and multiply" is but a reflection of our pre-programmed genes and chromosomes, for fruitful we have been and multiplied we have beyond belief, in spite of plague, pox, consumption, cancer, AIDS, natural disasters, man-made disasters, wars … well, what have you… And taken dominion of the earth we have, of the earth and its creatures, in a way which reminds me of a bitter old joke dating back to the days of yore in our motherland (or perhaps fatherland, as per chromosomal persuasion) utterly immersed in the 22% of Darth Vader (or was it dark matter?), i.e. communism. Or was it perhaps the antigravitational 74% [indeed, if there is a centripetal force to oppose the centrifugal force, why shouldn't there be a (may the) Force (be with you) to stop us from being sucked into the center of the earth only to be spat out on the other side?]. Anyway, the joke – vom continua sa construim socialismul si comunismul pana la victoria asupra intregului popor. According to this model, we are bound to carry on quite nonchalantly until we have conquered and subdued the entire earth, and we shall have to start from scratch, if the surviving bugs don't get us first. It seems we have taken tens, nay, hundreds of thousands of years, to distill, decant, and age, like good old whiskey, and to diversify into the types and subtypes populating our planet today, to the point that one can tell an Ethiopian Marathon-runner from a Kenyan 5 km runner just by their ankles, or a Chinese from a Japanese from a Vietnamese, etc. So what do we do? Travel back and forth across the planet, move from continent to continent, spread and mix our genes, mutated and/or otherwise, until we are back to square one again? Sort of look-alikes, just like the (bi)polar bears or the gnu? To be told apart just by some insignificant part of our anatomy? Such as the disposition of our whiskers? Or some odd pattern on our tailfin, should we ever grow one should we ever (d)evolve into seal-like creatures as prophesized by Kurt Vonnegut (Galapagos, anyone?)? I mean all that trouble, all that effort and sacrifice, natural and not-so natural selection, just to become quasi-identical again? And let's hope we are not reduced to the 10,000 or so specimens that begot us in the first place. And that (10,000) is generous if we take into account a piece of astonishing news that has come to my attention, namely that all Ashkenazi Jewry (roughly - European extraction, more roughly - Yidish speakers, or viversace if you wish), but all of them, are descendants of four foremothers – must have been mighty fertile, them forefourmothers, mind you, unrelated and living not exactly at the same time. Still, it narrows us down to a very thin and fragile genetic thread, and look how diverse we are, how many types and subtypes, and colours and shapes and sizes. Does it mean anything? I don't know. I am just rambling on. And howling at the moon, as most of all and above all else I am a daughter of the Clan of the Wolf. This goes to support the M168 theory. Should it turn out to be the M9 gene, perhaps we have to consider a different angle altogether. A different theory. The Big Ben theory. *645* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 26 Mar 2006 10:06:06 PM EST *Subject:* Spring nerves, daylight saving time, a new week...etc. Lume, lume vorbim din nou! Am revenit cu totii dupa putina pauza din cauza de confuzie de primavara si ceva frecat pe la ochi ca nu e usor sa te scoli cu o ora mai devreme...La noi aici a fost cu nori si melancolie de primavara cind pindesti prima raza de soare ca sa te gidile glumet pe nas. Asa ca nu am ajuns la Brighton Beach insa aprob teoria miscarii apelor planetare in ritmicitate cu fluxul afectiv si spiritual prin care intr-adevar eu si Irina ne tinem chiar de mina (ca de picior e mai greu) sbenguind prin ape (nu se stie unde, in ce mare sau ocean). Poate ca un telefon ar fi chiar indicat pentru intensificarea tensiunii emotionale. Sigur ca da! Eu nu stiu altii cum sint...dar u ecind ma gindesc unde e casa mea, stau si ma intreb cum au imigrat oamenii aceia pe care ii vezi in fotografii la Ellis Island si le asculti povestea vietii in castile plasate sub chipuri triste, muncite, ravasite si confuze.Pe mine ma apuca o fericire nebuna ca exista telefon si Internet, si webcamera si Yahoo messanger. Oare cum au reusit oamenii aceia sa lase totul in spate cu buna stiinta ca poate nicicind nu ii vor mai vedea pe cei dragi? Eu mi-am petrecut mare parte din weekend pe Internet cu familia in Romania si Germania. In curind voi adauga si Great Britain. Ne-am imprastiat pe fata pamintului cautind stabiliate materiala si/sau libertate. Is it worh it? Is there any goal more important than sharing time with your loved ones? How long does it take until you truly feel that you belong? *646* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 28 Mar 2006 06:23:54 PM EST *Subject:* viata de elefant O cheama La Petite si provine de Asia. Nu stiu citi ani are. Nu stiu cum a fost copilaria ei, dar am auzit ca este absolventa unui circ, de trista faima probabil, n'importe d'ou. Dupa care a fost preluata de o gradina zoologica din Anglia, unde banuiesc ca a fost primita cu dragoste. Numai ca intr-o buna zi si-a ucis ingrijitorul, care probabil ca isi facea datoria in mod ireprosabil. Poate ceva din vocea lui, o privire, un gest, un concurs de imprejurari au stirnit in memoria ei de elefant o asociatie cu felul in care a fost constrinsa sa devina artista de circ si sa distreze publicul. Englezii n-au mai vrut s-o tina, asa ca au dat sfoara in tara prin toata lumea si pina la urma parcul safari de la Ramat Gan, Israel, a acceptat-o acum citiva ani. Turma de elefanti era deja cristalizata si nu a primit-o bine pe noua venita. Poate ceva in comportamentul ei era corupt. Au ostracizat-o si au batut-o, asa ca a fost tinuta separat. Intr-o buna zi masculul turmei a facut scandal sa fie lasat in prezenta ei. Dupa vreo doi ani La Petite a fatat un pui pe care l-a ucis pe loc. Se pare ca nu a vrut ca odrasla ei sa-i impartaseasca soarta. (Si Tibi ne-a spus ca elefantii au memorie si judeca.) Matroanele din turma au fost si mai inversunate. Societatea elefantilor nu accepta mamele infanticide. Viata nefericitei La Petite a devenit si mai insuportabila. Personalul de la safari s-a dat peste cap sa o reintroduca in turma, fara rezultat. Iar s-a dat sfoara in tara si s-a cautat azil pentru La Petite. Pina la urma o gradina zoologica din Franta si-a luat inima in dinti si a acceptat sa o primeasca. Pina s-au facut formalitatile si procedurile de transport, s-a constat ca La Petite iar e gravida, si imposibil de transportat. Asa ca transferul fost aminat. De doua saptamini La Petite e iarasi mama, si sub trupul ei imens o trompa mica si doi ochisori negri se adapostesc de lumea dimprejur si incearca sa invete the ways of the captive elephant world... Cel putin nu la circ... si nu in cusca... Captivitate de lux... *647* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Thu 30 Mar 2006 04:39:10 PM EST *Subject:* Si maine e o zi Zambeste, Vio. Maine va fi mai rau *648* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Thu 30 Mar 2006 08:42:17 PM EST *Subject:* ne ajuta un pic si primavara.. Pai da, asa zic si eu ca tine, Catrinel, sa zimbim cit putem de mult si de des macar ca nu ne vine asa tot timpul. Da noi sa fim incapatinati si sa nu ne lasam. Uite asa! Primavara incepe sa prinda puteri, si in curind va fi mai multa lumina si iluzia ca avem mai mult timp sa facem si mai multe, mai ales sa stam pe afara, in parc, pe plaja, in padure, ma rog unde ne vine la indemina, cu conditia sa fim cit mai aproape de Mama Natura. Numai gindul si ma face sa ma simt mai sprintara si mai vesela, chiar daca voi munci toata vara si anul acesta...oh, well! I can still go to the beach in the afternoon, after my classes. I cannot complain. Voi va ginditi deja la vara? *649* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Fri 31 Mar 2006 12:15:29 PM EST *Subject:* vara George Toparceanu Vara la tară... (dupa Al. Depărăteanu) Locuinta mea de vară E la tară... Acolo era să mor De urît si de-ntristare Beat de soare Si pîrlit îngrozitor ! Acolo, cînd n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viata ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu există berărie, Nici regie... Doar un hot de cîrciumar Care are marfă proastă Si-o nevastă Ce se tine c-un jăndar'. Cînd te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi: Trec, miscînd domol din coadă Spre livadă Ale satului cirezi. Si te poartă subt escortă O cohortă De tîntari subtiri la glas, Inzestrati la cap c-o sculă Minusculă Cu pretentie de nas... Cînd se ia cîte-o măsură, Lumea-njură Pe agentul sanitar Si-l întreabă fără noimă: - Ce-ai cu noi, mă ? Pentru ce să dăm cu var ?... Ale satului mari fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntro noapte Niste fapte Care m-au scandalizat !) Lîngă foc, o babă surdă Si absurdă Spune, ca si alte dăti, Tot povestea cu Ileana Cosînzeana, Plină de banalităti. Doarme-apoi adînc comuna... Numai luna Galbenă ca un bostan Iese, mare si rurală, La iveală Dintr-o margine de lan. Cînd si cînd un cîne urlă Ca din surlă... Carul-mare s-a oprit Suspendat, ca un macabru Candelabru, Peste satul adormit... Dar în zori încep cocosii Păcătosii, Ca să facă iar scandal, - Să te saturi de vieata Si dulceata Traiului patriarhal ! D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie altă cură În natură, Să mă duceti cu alai ! Meargă pictorii la tară Ca să piară De căldură si de praf ! Mie dati-mi străzi pavate, Măturate, - Dati-mi cinematograf ! Ca un fluture pe floare, Beat de soare, Pentru ce să mor asa ? Nu mai vreau tărănci naive, Primitive... Mie dati-mi altceva ! Dati-mi, dati-mi strada-ngustă Unde gustă Omul viata mai din plin, Cu trăsuri, femei cochete Si cu ghete Încăltate cel putin ! *650* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 02 Apr 2006 02:54:48 PM EDT *Subject:* prea mult timp de cind n-am facut decit sa va citesc, si-mi pare tare rau, ca vad ca tibi s-a cam saturat de singuratate. universul si viata imi suscita o gramada de comentarii, si ma debordeaza si coplesesc toate cele care ar trebui (sau cred eu ca ar merita spuse), drept care nu apuc sa ma apuc, stiind ca nu-mi va ajunge timpul. e foarte mult de lucru in ultima vreme. dar oricum o voi face in curind, foarte curind. deocamdata, pentru delectarea lui tibi (stiu ca-ti va place, mon prince), si poate legat de interesul luminitei pentru apa, damian ureche (miriam, din 1969, o epoca de aur). privesc podul nostru de-asteptari si balsam si ce poduri de aur aveam, miriam peste rîuri ostile pod amabil de zbor cu un capat de luna, cu un capat de dor cu un capat pe roua, cu un capat pe ram si ce poduri de aur aveam, miriam tu cîntai pentru mine, pentru marele semn ca vin vinturi de lemn peste podul de lemn ca-nainte de mal, si-nainte de zi celalalt capat al podului se va sfirsi numai trepte meschine peste ape de-un gram si ce poduri de aur aveam, miriam traversasem tipare, depasisem uitari si albastrul batrin din oceane si mari si privirea aceea impietrita-ntr-un geam si ce poduri de aur aveam, miriam stilpii lui au apus, toate apele-l rod nu mai duce niciunde fantasticul pod e mai slab decit iarba pe care-o iubeam si ce poduri de aur aveam, miriam *651* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 02 Apr 2006 10:00:25 PM EDT *Subject:* unde se duce timpul asta.... Cind am realizat ca incepem a patra zi a lui 2006 si ca din lista aia de resolutions and deadlines I set for myself in January numai unul sau doua puncte pot primi un partial check, m-a apucat groaza. Ce naiba fac cu timpul cind nu sint in clasa sau nu scriu lesson plans si citesc prin materiale sau gindesc ce sa mai predau? Cum imi petrec weekendurile sau dupa amiezile dupa servici? Am multe de spus si parca nu finalizez nimic si fac totul in graba, un sentiment care nu imi place. Ma simt coplesita si stimulata de propria-mi traire si ma adincesc in ea savurind lumina si cerul albastru si oceanul si o pagina de lectura sau un film. Timpul isi vede de treaba lui si picura usor inca un graunte in clepsidra. Dar pe hirtie nu se vede nici o urma si nici in Forum. E asta nu e bine, ma gindesc eu, ca trebuie sa comunici cu cei dragi. Dar oare nu asta e viata, aceasta delectare si traire si adincire in tine? Da, insa numai o parte a vietii e asta. Restul e comunicare. Nevoia de un record on paper e prea evidenta ca sa o mai comentez, asa ca ceva trebuie facut. Categoric ca trebuie sa depasim momentul de lincezeala din Forum! Adica, nu chiar lincezeala, dar ma rog sa zicem sa fim mai interactivi unul cu altul, sa ne curtam spiritele cu povesti si ginduri si simtiri. Oare nu putem sa incercam sugestia lui Catrinel, sau sa poate sa scriem pur si simplu, sa creem un rainbow rosettist. Our unique rainbow. Oricum, eu am de spus multumesc atit lui Vio cit si lui Ionut care m-au delectat cu doua poezii pe cit de deosebite pe atit de frumoase si cu indedit farmec romanesc. MERSI MULT DE TOT! Vio, ce facem la vara ne tinem de oras, nu? Nu cred ca avem prea mult succes cu drumul de tara prafuit...desi mi-e asa de dor de un sat pierdut in regiunea Sucevei, de unde este mama mea originara. Tu unde locuiesti, Vio? Stiu atit de putin de voi daca nu v-am prins asta vara in Bucuresti. Miine si marti elevii mei au un eveniment mai special, The Water Multicultural Poetry Festival. Fiecare aduce o poezie despre apa din cultura sa materna si o recita in aceea limba. Apoi prezinta un rezumat al continutului si date biografice despre poet. I hope it will be a lot of fun. Ideea e ca elevii sa se sensibilizeze la frumusetea fonica a poeziei dincolo de meaning si cod lingvistic. Poetry is music. Poetry is repetition and assonance and alliteration. Poetry is emotion. Ma gindisem sa le aduc "Lacul" lui Eminescu si niste Bacovia dar acum pot adauga cu succes "Miriam" trimisa de Ionut. So, thanks a lot, Ionut! Cam atit pe azi. La noi a fost zi de vara azi, am fost in bluza afara si cu sandale. A venit cu adevarat primavara! Insa in Romania oamenii se lupta cu apele. Sper sa se opreasca odata si sa vina seninatatea si vremea uscata si acolo. Va urez la toti o saptamina buna! *652* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 02 Apr 2006 10:13:33 PM EDT *Subject:* corectura copii, am vrut sa zic a patra luna a lui 2006...ma rog, cred ca va prinseserati voi dar just to make it very clear, Ok? Sintem in Berbec, in aprilie. Incredibil! *653* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 03 Apr 2006 03:49:31 PM EDT *Subject:* cum unde locuiesc? in orasul sfint (sau de aur?), in tara sfinta... *654* *Name:* Galahad (Jousting@camelot.org ) *Date:* Tue 04 Apr 2006 03:07:09 PM EDT *Subject:* watermarks Votre Eminence, oui, et bien oui, il me plait beaucoup ton petit Miriam, ecrit quand j’etais treize. Si “ah” ce-mi place, “de aur” ce-mi place, parafrazand pe irineste, ah si ah…. si ce poduri aveam noi si miriam si habar n’aveam sau poate stiam dar nu ne miram noi, nici miriam golden noi eram damian privea ponturi construia si nu se oprea, miriam, nici ea sixty nine era aur se canta si se intona se vocifera nu se cantarea nu se judeca si se traversa apa ce-o iubea pe sub pod curgea si nu se oprea miriam, nici ea miriam dansa miriam era miriam stia damian vedea damian simtea damian era el era cu ea cu doruri de zboruri cu capete’n nouri cu roua din geamuri pe poduri de aburi cu trepte de iarba cu luna si ramuri cu marele semn - ce vise de aur sub podul de lemn dar ea nu mai este oceanul s-a rupt si fara de veste albastrul se-mparte in alb si in astru din podul corupt el inca mai este o voce pe valuri aproape-i departe dar nu pentru mult podite cu zdrente uitari si tipare trec poduri de ploaie ma mir si ascult O sumara privire analitica asupra Miriamului stih, sa ma ierte doamna Ispas, ar putea revela fatete mai putin banuite ale vietii poetului podar, aquascent si herbalist: Ma bate gandul sa cred ca Damian stia deja ca nu va ajunge la liman, la malul Takashi, presarat cu toanele si tiparele ei meschine, fara maneci. “Hai cu mine” – scria Miriam – cu creion chimic, pe trepte mici de-un gram. Dar poetul avea deja experienta traversarilor albastre si cantecelor desarte de lemn, din perioada sa de stagiatura pe Argos, cand cu mielul de aur. So he didn’t fall for it. Desi e clar ca i-ar fi placut. Dorul, deh. Intr-o alta varianta, Miriam nici macar nu exista. Poetul este podul. Iar exercitiul literar are scop hidro-terapeutic, sau nici un scop, ci doar un rol memorialistic, data fiind varsta avansata si osteoporoza aparenta in versul 17. Aurul devine perceptia lui istoric-subiectiva, nicidecum un metal, (vezi marile iluzii din anii 69-71), in vizibila antiteza, usor dramatica, cu moliciunea ierboasa la care se simte redus. Introspectia ne viziteaza si ramane cu noi, poetul neputindu-si lua ochii de la sine insusi. Adonis vetust, ochi si urechi, impietrit intr-un geam. Doi damiani, unul si acelasi. Fara viitor. Nada. Sapand si mai adanc, dam peste o alta idee de doi. Damian si Miriam. Dam si Iam. Mirian si Damiam. Cuplu fantastic, in forma de pod. S-au iubit si s-au sprijinit si suportat reciproc, poate chiar reciproc avantajos, timp de o viata. Viata lunga, pe alocuri grea, dar plina. Viata de pod. Au aflat, pe parcurs, ca poduri sunt multe, dar putine apuci sa traversezi. Mai ales daca aflii tarziu. At the end of the day, no matter what you do, you run out of wood, balsam si asteptari. There is no way back. Nu rezulta din text daca au avut sau nu copii. Navigand mai spre Est, poetul ne lasa sa credem ca el si Miriam erau miri, casatoriti adica. Miri eram. El, Damian, construise un Taj Mahal din iarba iubirii si ramuri de roua. It was natural for him. Podurile de aur erau punti de asteptare peste meschinariile ostile de peste tot, inclusiv peste apele comercializate cu gramul, pe dedesubt. Refugiul lor. Verigheta lor. Damian auzise, dupa ureche, ca ce-a fost greu a trecut. Dar ceva s-a-ntamplat. Ca in “portile albastre ale orasului” , cu John Caramitru descoperind picioruse de miriam printre lacrimile lui si daramaturile ei. Dar mai era si-un altul, al treilea miriam. Pas glop. Si ce poduri de aur aveau si aveam. Nu rezulta din text daca Miriam era male or female. Nu c’am avea prejudecati, dar in “Brokeback Mountain” lucrurile sunt mult mai clare. Si e mai bine asa. Virand inapoi catre west, ne-o putem imagina pe Miriam ca un “bridge too far”, o muher-morgana pe care poetul numai a visat-o, si cu care a depasit tipare albastre si uitate, seulement in spatiul sau contemplativ. Asta nu inseamna ca doamna apare mai putin reala. Este mult mai palpabila decat vantul de lemn. Vant din lemnul ce s-a scurs la vale pe riverul Kwai, lemnul de capatai al fantasticului pod, not to put too fine a point on the indomitable human spirit. Poetul priveste, intelege, and then he moves on. The war is over. He’s still young. Dintr-un cu totul alt unghi, s-ar putea ca poetul sa fi fost “big shot” in “bridge and blackjack ”, la nivel international. Miriam, desigur, era partenera lui, din Frisco, de unde the “golden bridge” – recurring code name pentru matrapazlacurile si “marile semne” pe care si le faceau pe sub masa, sau in reflexia din geam, poker-faced, traversand fara tinta, in casinouri plutitoare, oceane si mari, cantand. Lamentarea artistica are la radacina banul ( i.e. aurul) si regretul ca ce-a fost nu va mai fi, financiar vorbind, poate si biologic, mnemonic. Pronia cereasca jucand aici un rol esential, sugerat prin uzura addictiva, morala si fizica a celor doi, capete de pod, adevarati Bonnie and Clyde ai jocului de noroc. Iarba desigur simbolizeaza the “weed”, you know,… pot. Sad, isn’t it. Proof in the pudding, nu zicea el, damianul, ca-i creste iarba tare pe sub camasa sa ? Se dovedeste ca a avut tot timpul ceva de ascuns. Poate erau bani verzi. Cash. In fine, imaginea ce mi-a ramas ancorata in minte este a podului se se termina brusc, ca-n Blues Brothers, cu “celalalt” capat inca neconstruit sau deja distrus, in orice caz pierdut, disparut, neantizat, yin fara yang, in dezechilibru desmodromic de-acum permanent. Recitind piesa, cu pavilionul ciulit, caut si ma mir de lipsa de sunet , de timpan sonor, ce ne priveaza drastic si neasteptat, de miri-muzica chansonetelor lui miriam. M-as fi asteptat la mai multi bemoli, din ciocanele si scarite, de la al nostru, altfel minunat, Damian, fiul lui Ureche. On second thought, draga Luminita, you may want to stick to “Lacul” lui Misu, incarcat cu flori de nufar, for your open water lesson. Miriam is not about water, I guess. Parental guidance is highly advised. *655* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . org ) *Date:* Tue 04 Apr 2006 04:53:40 PM EDT *Subject:* La Multi Ani Rosetti75.org l Rosetti75.org a implinit un an! Multi inainte! Aproape 12000 de vizite, 650 de gaduri.. de ici, de colo, de voie buna, de tristete, de nepatruns, de neatins, sublime, scrise o data, citite de multe ori - Rosetti pur si clar. Un an de regasire, de retraire a adolescentei si dezvaluiri din tinara maturitate... Pentru multi, bilantul unei jumatati de secol. Si daca Rosetti75.org ne-a apropiat si a imprastiat exuberanta generala peste mari si tari, atunci si-a atins scopul, in ciuda orelor astfel rapite din mijlocul familiei, din miezul noptii, din miezul zilei. Radu *656* *Name:* Galahad (more@much.obliged ) *Date:* Tue 04 Apr 2006 07:20:58 PM EDT *Subject:* Toddler year We survived our first anniversary, aferim Radului, aferim tuturor. Multi inainte, si la mai multi. Cum nu prea sunt takers la topicile totale si infinit universale, azvarlu un articol mai vechi, de pe un site german, peste care am dat acum cativa ani, cautand, desigur, altceva. Here it goes: "Am obosit sa fiu roman ! Impresii si pareri personale in FORUM (alt forum) de Alexandru Draghici Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89, o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta. Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal, m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate. Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1. Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca. Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.”Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel. Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.” Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar. Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe." *657* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Tue 04 Apr 2006 10:29:57 PM EDT *Subject:* Multe multumiri la aniversarea de un an! Cred ca este mai mult decit oportun, este chiar o datorie de suflet as zice, sa ii multumim lui Radu pentru mentinerea acestui site, pentru tot timpul dedicat de el ca sa fim toti la curent cu evenimentele grupului si ca noi sa putem comunica in continuare. Este evident ca fara acest site nu ne-am fi regasit si nu am putea sa ne cunoastem mai bine zi de zi. Asa ca multumim mult, Radu! La multi ani tutoror si sa petrecem in continuare timp impreuna pe forum, contactul direct fiind mai greu de realizat. Sa speram ca se vor adauga conversatiei cit mai multi. Multam frumos! *658* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Tue 04 Apr 2006 11:29:01 PM EDT *Subject:* doar atit Vio, mersi de lamurire. Parca auzisem eu pe unde esti dar nu stiam sigur. Si parca tot asa am auzit ca si un fiu (mai multi copii? oops! I do not know) care a fost la reuniunea din vara. Acum stiu pe unde sa te gasesc in imaginatia mea. Tibi, articolul german e demn de multe comentarii. Cum lucrez cu imigranti (ca si mine si ca multi dintre noi) relationez la ceea ce se spune acolo, fie prin acord sau dezacord. Putin alb-negru, articolul ridica puncte interesante asa ca ti-ai atins scopul de a ne stirni (cel putin pe mine) la niste comentarii ulterioare cindva in saptamina care vine. Too busy now for an extensive response. As for the water topic, let me just say that Virginia Woolf's "Waves" or the "To the Lighthouse" suggest the yin/yan and the repetitive cycle of life,the stuggle of finding an identity and so much more. This, just to give an example that I have handy. Her waves too are not about water per se. In fact, nothing is what seems to be, especially in literature. This is common place, sure. Your close reading of the Miriam/ Damian Ureche poem stands the test of a multiple angle interpretation. Thus, my water unit festival was not meant to take the students to a romantic love setting as in Eminescu's Lac (although, even there, there is more than the literal meaning of words as the setting identifies with the two lovers'deep desire) but to plunge into the mystery of emotion which springs from listening to a weird combination of sounds void of meaning in linguistic codes not mastered by all in the group ( we had Polish, Bengali, Hindi, Chinese Mandarin, Romanian, Georgian, Arabic and Spanish) so that their preconceived idea that poetry is rigurous rhyme and rhythm and meaning of words was fortunately replaced by the idea of music, delight and power of imagination. The students' response to these readings/recitations of poems convinced me that they got it. They wrote their own poems afterwards using a few techniques. Concrete poetry of the dadaists made more sense in the newly created context: Poetry is Music. There's meaning beyond words. Even the page layout has meaning. By the way, my students are juniors and seniors. Take a leap back in time and see us and our fascination with Bob Dylan or Leonard Cohen. Remember "Tamburine Man"? Recently, someone astonished me with an interpretation of this song related to drug use when for me it was pure philosophy...so Miriam could be quite fine in my context if I wanted to use her. Oh, well, this was just for the sake of argument. I used Bacovia instead. More me. When they put the unit on the school's website, take a look and let me know what you think, if you find a moment. I welcome opinions, so that the next time around, I can make it even better. Time to go now. Later! *659* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 04:30:48 AM EDT *Subject:* pentru Luminita Draga mea, multam fain ca te interesezi de soarta mea. Da, am doi puradei, unul de 26 de ani si jumate, altul de 25, care a si fost cu mine la reuniune. Anul asta se pare ca vin singura. (poate a venit timpul sa incepem realizarea proiectului Rosetistii si copiii lor ?) Interesant, si eu m-am gindit la fel ca si tine, ca trebuie sa-i fim recunoscatori lui nenea Radu pentru site, pentru entuziasmul sau neobosit, pentru ca-si rupe din timpul sau pretios, pentru albumele de poze, pentru ca ne-a adus si ne tine impreuna, pentru, pentru si iar pentru... Merci, asadar, si la mai mare! si la multi multi ani! Si sa nu uitam ca acest minunat proiect s-a dezvoltat pe bazele puse de unul din baietii lui Tibi care a venit cu ideea unui site. Carevasazica, pupat toti Piata Independentei! *660* *Name:* rodica rausser (de la Capâlna) (firstwetake@manhattan.org ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 03:21:19 PM EDT *Subject:* "fascination with Leonard Cohen". I must confess : for some of us the above is a lifelong desease (isn't it Alina/"Jane Cameby" ?) - not ashamed though, quite proud of it ... Just ONE word : La multi ani Rosetti75.org - compulsive toy, compulsory too(sorry for the lack of imagination - next time I'll do better - maybe) Pe curind cu toatele si cu totii la Bucuresti *661* *Name:* Radu (Radu @ Rosetti75 . org ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 04:21:48 PM EDT *Subject:* 12000.. De data asta a fost usor, fara nici un dubiu: Vio castiga pentru a treia oara campionatul rosettistilor curiosi. Sa fie intr-un ceas bun! *662* *Name:* eveline (--@--.-- ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 05:59:27 PM EDT *Subject:* la multi ani La multi ani Rosetti75 site, multe mutumiri Radu, I was almost taking it for granted, what a shame, felicitari Vio, pupat Piata too, eu aspir la 131313. Radu, iti dai seama ca tu trebuie sa ne ingropi pe toti, noi contam pe acest site for (our) ever. *663* *Name:* eveline (---@-.-- ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 09:07:18 PM EDT *Subject:* analize literare In speranta sa stimulez noi, multiple analize literare (cu sau fara apa)atasez o noua pozie: "CHITANTA"de G. Toparceanu Tanta, domnisoara Tanta %3E E-o duduie foarte sic, %3E Zvelta, cu ochi mari si negri, %3E Cap superb, nasucul mic, %3E Picioruse lungi si durde %3E Si cand se plimba prin Tei %3E Toti birjarii o admira: %3E - Ma, halal de mama ei! %3E %3E Ce profesie are Tanta? %3E Uite, n-as putea sa spun; %3E Nici nu ma intereseaza %3E Chiar daca o presupun. %3E Dar cum Tanta-i delicioasa %3E Si-are maniere fine, %3E ! Nici nu vreau sa stiu ce face, Nici cu ce si nici cu cine. %3E %3E Ca vecini se mai intampla %3E Ca sa-i cer un ac sau ata, %3E Sau imi cere ea o carte %3E Pana maine dimineata. %3E O vecinatate draga %3E Ne-a prins zilele-n catuse %3E Ca ades intru la Tanta %3E Fara sa mai bat la use. %3E %3E Tot asa-ntr-o seara intru %3E Era iarna grea si ger, %3E Si-o gasesc in pielea goala %3E Stand langa calorifer. %3E Naucit de frumusetea-i %3E Dau sa ma retrag un pic %3E Insa Tanta-mi spune:- Intra, %3E Intra draga, nu-i nimic ! %3E %3E Am intrat si beat de farmec %3E O-ntrebai plin de mister: %3E - Pentru ce stai goala, scumpo %3E Langa acel calorifer? %3E - Fiinca-a fost proprietarul, %3E Mi-a raspuns sagalnic Tanta- %3E Si-uite mi-am platit chiria, %3E Iar acum, usuc chitanta. *664* *Name:* eveline (---@-.-- ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 09:10:52 PM EDT *Subject:* analize literare In speranta sa stimulez noi, multiple analize literare (cu sau fara apa)atasez o noua pozie: "CHITANTA"de G. Toparceanu Tanta, domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic, Zvelta, cu ochi mari si negri, Cap superb, nasucul mic, Picioruse lungi si durde Si cand se plimba prin Tei Toti birjarii o admira: - Ma, halal de mama ei! Ce profesie are Tanta? Uite, n-as putea sa spun; Nici nu ma intereseaza Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine, ! Nici nu vreau sa stiu ce face, Nici cu ce si nici cu cine. Ca vecini se mai intampla Ca sa-i cer un ac sau ata, Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger, Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune:- Intra, Intra draga, nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntrebai plin de mister: - Pentru ce stai goala, scumpo Langa acel calorifer? - Fiinca-a fost proprietarul, Mi-a raspuns sagalnic Tanta- Si-uite mi-am platit chiria, Iar acum, usuc chitanta. *665* *Name:* eveline (---@-.-- ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 09:11:22 PM EDT *Subject:* analize literare In speranta sa stimulez noi, multiple analize literare (cu sau fara apa) atasez o noua pozie: "CHITANTA"de G. Toparceanu Tanta, domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic, Zvelta, cu ochi mari si negri, Cap superb, nasucul mic, Picioruse lungi si durde Si cand se plimba prin Tei Toti birjarii o admira: - Ma, halal de mama ei! Ce profesie are Tanta? Uite, n-as putea sa spun; Nici nu ma intereseaza Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine, ! Nici nu vreau sa stiu ce face, Nici cu ce si nici cu cine. Ca vecini se mai intampla Ca sa-i cer un ac sau ata, Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger, Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune:- Intra, Intra draga, nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntrebai plin de mister: - Pentru ce stai goala, scumpo Langa acel calorifer? - Fiinca-a fost proprietarul, Mi-a raspuns sagalnic Tanta- Si-uite mi-am platit chiria, Iar acum, usuc chitanta. *666* *Name:* eveline (sorry@Im.sorry ) *Date:* Wed 05 Apr 2006 09:14:20 PM EDT *Subject:* oops oh ho-ho!!! 'save' and 'back' m-a pacalit.. *667* *Name:* vio (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 06 Apr 2006 03:57:54 AM EDT *Subject:* 666 Da, da ai picat pe 666 si asta ne da de gindit... *668* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Thu 06 Apr 2006 09:45:45 PM EDT *Subject:* bravo, bravo noua! Sintem activi si am iesit din lincezeala si chiar ca ma bucur!!! Am fost stimulata de multe din remarcile scrise si de abia astept sa intru in weekend ca sa va raspund la toti. In timpul saptaminii este mai greu caci sint multe de facut. We've had the midtermn exams this week. So, I had to write them and now there is a lot to read and grade...but it is all fun, espcially if the kids (as we call our students here)got it right. Good night, guys! *669* *Name:* Catrinel (catrinels@gmail.com ) *Date:* Sat 08 Apr 2006 03:32:29 AM EDT *Subject:* si uite-asa am reusit sa devin number one Am vrut sa va scutur din astenii primavaratice cu o poezie damianurechista, dar m-a impins pacatul sa dau clic pe postreply, nu pe new entry si m-am trezit number one, on level one, de parc-as fi intrat in alta dimensiune. Inutil sa va spun ca nu se poate sterge, copia, lipi in level o, a avut Radu grija de asta. Inutil sa va spun ca nu-mi vine s-o mai scriu odata, imi da o senzatie de deja vecu si-mi displace. Inutil sa va spun cam-am infoiat pe Radu`mamii si masinariile lui infernale( apropo, Vio, tu cred ca ai o pila la nea Radu: chiar si a treia oara ? Pe scurt, poezia, care se cheama " Adio si-un cer instelat " o gasiti in postreply la ultima interventie a Luminitei-ca daca tot a terminat-o bine cu apa, poate s-o reia cu cerurile. Si iubirile. *670* *Name:* Catrinel (catrinels@gmail.co. ) *Date:* Sat 08 Apr 2006 03:33:55 AM EDT *Subject:* din nou Si nici nu nimerisem pe 670. *671* *Name:* Catrinel (catrinels@gmail.com ) *Date:* Sat 08 Apr 2006 09:37:44 AM EDT *Subject:* cam liniste pe forum si ca sa va trezesc un pic, inca o poezie a poetului devenit forumist, gratie lui Ionut, Damian Ureche Bongiorno, straina mea draga Mai iarta-mi un plans demodat Dar te-am pierdut si prea sunt singur Adio si-un cer instelat Orasele mari ale lumii Cu numele tau s-au fardat Eu nu ti-l mai pot nici atinge Adio si-un cer instelat Inelul de nunta cu altul E chiar la Paris comandat Ce lesne uitam o iubire Adio si-un cer instelat La nord stau ghetarii de paza La tropice ploua turbat Cu ceata din Londra-n pahare Adio si-un cer instelat Acest animal, suferinta Pe veci langa ea m-a legat Tu pleaca in luna de miere Adio si-un cer instelat. *672* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . org ) *Date:* Sat 08 Apr 2006 10:15:23 AM EDT *Subject:* ..in itzele internetale..... Spre a tine pasul cu modernizarea limbii romane, asa cum imi apare mie la TVRi, vorbita cu fler si siguranta de domnitze frumos fardate si siliconizate, mi-am propus sa creez si eu un cuvant nou: INTERNETAL, adjectiv, apartinand de Internet, al Internet-ului, etc. ('siliconizate' cred ca a fost deja descoperit...). Exemplu: Catrinel se incurca in itzele internetale, dar Radu, ca un adevarat 'bitzinom' (om ce se ocupa cu bitzii) o descurca si re-mediatiza (de la TVRi) sublima poezie, spre delectarea tuturor forumishtilor. Cat despre Vio, pai cum sa nu aiba pile... apai degeaba ne cunoastem de 35 de ani? Dar pilele nu o ajuta sa castige kiloclicurile. Nu, nu, are 7 calculatoare: 2 la servici, 3 in dormitor, unul in bucatarie si unul in masina, cu procesoarele, porturile si discurile acordate pe Rosetti75.org. Numai asa poate atinge performanta demonstrata. *673* *Name:* Catrinel (catrinels@gmail.com ) *Date:* Sat 08 Apr 2006 11:23:38 AM EDT *Subject:* TVRi Nu stiu daca pe TVRi s-a spus, dar la radio Erevan au spus sigur: clicaitorii pe internet se numesc internauti,asa ca banuiesc ca eu m-am incurcat in itze internautice si emailistice( sau mai degraba emailate ), iar Radu, gentleman ca intotdeauna, m-a scos cu eleganta, fara sa aminteasca nimic de neuronul meu, inghesuit de informatii( 99% inutile, of course) si suferind de singuratate.Ca intotdeauna. *674* *Name:* piloasa (cusaptec@lculatoare.oare ) *Date:* Sat 08 Apr 2006 01:15:59 PM EDT *Subject:* de trei ori era cit p'aci sa scriu si femeie (in spiritul TVR), dar m-am abtinut la timp. Draga posesoare de neuron, nu e nici pilili nici calculatoarili, ci harnicia si perseverenta mea. Bineinteles, si singuratatea si o oarece amaraciune pe care le inec pe forum... Cit despre sapte (dintr-o lovitura), cred ca Radu a numarat si calculatoarele de buzunar. In schimb a uitat sa-l numere pe cel din dush - ca doar n-o sa merg la baie in stare de in-internetabilitate. Recunosc, cam neinspirat(abilitate, adica lipsa de), dar vorba lui Ionut per Ureche, cum altfel sa impingem contorul mai departe? *675* *Name:* invidioasa (arsenic@oldlace.org ) *Date:* Sun 09 Apr 2006 11:04:37 AM EDT *Subject:* ca sa invartim contorul si nu numai Bine-bine, cu pilele m-am lamurit, cu calculatoarele, asisderea. Unu-n bucatarie, unu-n debara, unu-n garaj, doua la dush, unu la scoala de fete, sapte-n cap, coane Fanica, poate unu, doua nu sunt chiar conectate la internet, dar sapte-n cap. Dar chiar de trei ori sa te premieze conu`Radu, plesneste fierea-n mine de invidie. Esti chiar nesatioasa, Vio. Cat despre singuratate, nici nu vreau sa aud. Nu punem noi umarul cu totii sa cream un lant de prietenie si , de ce nu?, de solidaritate, ca sa-ti mai uiti de tristeti si solitudini ? Vezi, eu pun umarul din greu.Am umplut tot forumul in ultimele zile *676* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 09 Apr 2006 12:13:25 PM EDT *Subject:* In veneration of Bob Dylan, Leonard Cohen and US ALL... (especially for Rodica Rauser) We will take a walk on memory lane and reconsider the lines with the eyes of experience, some happiness, some pain, some laughter, or all the chemistry that makes us who we are today without forgetting yesterday, 1975 and Rosetti and all....Enjoy! The latest on Leonard Cohen (splendid website!) at www.leonardcohenfiles.com, a new CD coming out later in April. Cool! Look up the details on the website. BOB DYLAN - Tambourine Man Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, I'm not sleepy and there is no place I'm going to. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, In the jingle jangle morning I'll come followin' you. Though I know that evenin's empire has returned into sand, Vanished from my hand, Left me blindly here to stand but still not sleeping. My weariness amazes me, I'm branded on my feet, I have no one to meet And the ancient empty street's too dead for dreaming. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, I'm not sleepy and there is no place I'm going to. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, In the jingle jangle morning I'll come followin' you. Take me on a trip upon your magic swirlin' ship, My senses have been stripped, my hands can't feel to grip, My toes too numb to step, wait only for my boot heels To be wanderin'. I'm ready to go anywhere, I'm ready for to fade Into my own parade, cast your dancing spell my way, I promise to go under it. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, I'm not sleepy and there is no place I'm going to. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, In the jingle jangle morning I'll come followin' you. Though you might hear laughin', spinnin', swingin' madly across the sun, It's not aimed at anyone, it's just escapin' on the run And but for the sky there are no fences facin'. And if you hear vague traces of skippin' reels of rhyme To your tambourine in time, it's just a ragged clown behind, I wouldn't pay it any mind, it's just a shadow you're Seein' that he's chasing. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, I'm not sleepy and there is no place I'm going to. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, In the jingle jangle morning I'll come followin' you. Then take me disappearin' through the smoke rings of my mind, Down the foggy ruins of time, far past the frozen leaves, The haunted, frightened trees, out to the windy beach, Far from the twisted reach of crazy sorrow. Yes, to dance beneath the diamond sky with one hand waving free, Silhouetted by the sea, circled by the circus sands, With all memory and fate driven deep beneath the waves, Let me forget about today until tomorrow. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, I'm not sleepy and there is no place I'm going to. Hey! Mr. Tambourine Man, play a song for me, In the jingle jangle morning I'll come followin' you. *677* *Name:* Galahad (iarba@verde.devisavis ) *Date:* Sun 09 Apr 2006 12:25:24 PM EDT *Subject:* Bongiorno Damiano Cum credea el, Damian dell'Orecchio, trubadur sincer dar anonim, ca indragostindu-se pana peste cap de o poza color a Christinei Aguillera va ajunge vreodata la limanul Takashi ? Cum credea el ca daca o ia nitzel pe italiana va impresiona pe cineva cu marturisiri si singuratati de catel beagle plouat, albertosordizat, provincializat si uitat de pronie in zona asa-zis temperata dintre ghetari, capricorni si raci. Ea, evident, made it big, are bani si se plimba. Paris, Londra, poate si Hawaii. El, demodat, si out of touch, drinks his foggy mind away, intr-un bar din Baicoi. El se simte legat de gardul suferintei, pe veci (cum altfel) Ea are bodyguards si uita cu usurinta. (if she ever knew). Classique. Ca’n filmele black and white: el moare, iar ea pleaca cu vaporul. This is not Disney. Nici macar Casablanca. Nici un fir de iarba nu rasare nicaieri. Aveam pentru tine cinci poduri de aur Cinci strofe de-adio si-un cer instelat Ce-ti pasa, chip luto, ca’s eu ori e altul Hello, Damiano, move on, fii barbat. Teresa, again, comes to mind. Ah, les jeunesses d’antan. Ah si ah. *678* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 09 Apr 2006 12:48:19 PM EDT *Subject:* Pe probleme de imigrare Am primit informatii (thanks, Vio) cum ca Tibi %26 family sint la fel de "vinovati" ca si Radu pentru creerea (chiar ca nu mai stiu forma corecta a acestui cuvint)a acestui outstanding forum. So... doresc sa imi arat recunostinta poate cu ceva intirziere (but it is never too late for a good thought) pentru ideea aceasta geniala a unuia dintre baietii tai, Tibi. De asemenea, astept cu nerabdare contributiile tale aici pe forum, mereu originale si cu atitea teme de dezvoltat ulterior. Asa ca, draga Tibi, pe curind! Sa vedem cu ce text mai vii. Eu una inca gindesc la articolul cu imigrarea pe care l-ai afisat acum o saptamina aproape. Ma preocupa aspectele legate de imigrare de la cele sociale si politice in contextul unei "asa zise" globalizari A Batrinei Planete Albastre la cele lingvistice. Acestea din urma discuta legatura intima dintre identitatea culturala si cea lingvisitica (vezi conceptul " a cultural fool" a lui A. Fantini, expert in probleme crosscultural). Inca pitrocesc niste intrebari care ma obsedeaza si pe care ar fi minunat sa reusesc sa le finalizez cu studii in Multicultural Issues la New York University, care are un program doctoral foarte tare pe aceste teme. Am asa o vaga banuiala ca pe multi dintre noi ne obsedeaza chestiunea cu privire la cum sa exprimam ideea de DOR, sau cea de DOINA sau cea de HOME ...Where are we at home? Si cind voi fi gata cu pitroceala si voi avea niste ginduri clare de pus in cuvinte, poate ma ajutati si voi cu ceva lamuriri la cele scrise mai sus si altele pe aceeasi tema. Hmm, for now it is just a flow of thoughts and emotions. It is time past and time present but no real configuration for a time future. *679* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 09 Apr 2006 12:59:31 PM EDT *Subject:* telepathy E chiar ca asta e amuzant! In timp ce imi aratam gratitudinea 'eterna' (nu prea stiu cum sa o masor pe ceas dar OK, sa zicem eterna) pentru contributiile substantiale ale lui Tibi, el deja invirtea firul versului pe teme urechene. Asta mai zic si eu comunicare! Asa ca mesajul meu vine chiar dupa cel a lui Tibi...same time zone also accontus for it too. Si il trimit si pe asta chiar acu...la un minut dupa. *680* *Name:* eveline (---@-.-- ) *Date:* Tue 11 Apr 2006 08:58:18 PM EDT *Subject:* Zburatorul Fragment din Eugen Lovinescu Sint inca in pat si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea trecuta.... mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu! In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate... si ceea ce s-a intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat. Ai aparut de nicaieri si, fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am surprins atingind trupul meu gol... mi-ai simtit indiferenta si m-ai muscat fara mila, innebunindu-ma... ne-am zvircolit toata noaptea intr-un joc nebunesc! In zori am adormit in sfirsit, obosit... Astazi, cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit... cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute. Pe corp am inca urmele muscaturilor tale, ma ard si nu ma lasa sa te uit... In noapte asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa apari din nou... tzintzar nenorocit!!!!! *681* *Name:* Galahad (dacanuvii@saviisamispuicugutui.edu ) *Date:* Sat 15 Apr 2006 01:11:02 PM EDT *Subject:* magazin de poezii cu autoservire Daca nu vii… de Damian Ureche In cercul verii simt un dor, Se zbate inima-n decor, Se zbate grindina-n gutui, Daca nu vii, sa vii sa-mi spui! Si totul pare-a fi normal Ca un popas duminical, Coboara anii mei, tu-i sui, Daca nu vii, sa vii sa-mi spui! Apropierea dintre noi Sosita marti, plecata joi, Si-un vis cu gustul amarui, Daca nu vii, sa vii sa-mi spui! Tu cand esti ceata, cand esti stea, Esti foarte bucuria mea, Tacerea primelor statui, Daca nu vii, sa vii sa-mi spui! Well, ca de obicei, Naimad EhCeru, se zbate. Stihuitor originar de la Bab El Mandeb, convenabil deghizat in ureche locala, de dragul nostru care nu taclarisim pe arabeste, simte ca poarta lacrimilor se va deschide curand deasupra inimii lui, cand cercul fierbinte al verii va ceda sub presiunea amaruie a grindinei de gutui declansata de ea. Ceva ma face sa cred ca diferenta de varsta dintre ei e mare. Poate prea mare. Ea urca, el coboara. Contratimp aproape muzical si de vaudevil, daca n’ar fi decat o figura de stil. But it’s true. Ceva s-a’ntamplat, intre marti si joi. Doua scurte zile ce l-au marcat intens pe Naimad. Ceva erotic, dar nedeslusit. De unde si senzatia de bitter-sweet pe care el inca o acuza, well into Sunday. Afara e weekend. Lumea isi vede de treaba, in trivialitatea ei ignoranta. Ma nedumereste insa “tacerea primelor statui”. Nu mi-e clar daca ea era la fel de frumoasa ca o cariatida, daca el o percepuse ca “a-tare” (gutui, statui de cupru, amarui), sau daca ea pur si simplu nu scosese nici o vorba, de marti pana joi. Mai ramane varianta ca ei s-au plimbat pe o alee cu statui, noaptea, pe o ceata intermitenta, ce-i lasase sa intrevada cateva stele, din cand in cand. Iar lui i-a placut tacerea anticipativa dintre ei, pana ce au trecut de primele statui. Dupa aceea, putem presupune ca ea a vorbit, si totul s-a daramat. Amarui dar adevarat. Mai bine asa. Poetul simte ca ceva nu e in regula, si ca este foarte probabil ca va fi stood up. He thought they had a date. She did not show up. He feels she owes him a decision. Let her come and tell him she doesn’t like him, to his face. He can take it. He’s a tough dude. It’s all about principle here. Plus, e clar ca ar vrea sa o mai vada odata. Ultima data. Destul de emotionant. Am lasat pentru incheiere posibilitatea ca ea sa nu fie, din nou si again, decat o protuberantza a imaginatiei lui de El Zorab artistic, par definition focos si patimas. Cum a fost si cu Christina Aguillera last week. Marti seara el bause cu amicii, adormise in livada, si cateva gutui bine abatute de vant i-au luat bruma de mau cervical ce-i mai ramasese. Ceata si gustul amarui fac parte din experienta post hangover. S-a trezit joi, printre fructe tari, unele cu urme de dinti inconstienti. There were no statues, whatsoever. Gimme a break. Teresa, again, comes to mind. Why can’t we just get on with it and keep it simple ? Rely on our own experiences, trust our own feelings and judgement, carry our own cross and be at peace with our choices in life ? There may not be a right and a wrong, that silent statues are supposed to tell us about. And where’s my Swiss gourmet shrink gone, by the way, par Toutatis et par Belenos ? And where's my wise Andy gone, with his promised pages of canned life summaries ? Where is my horse ? I'd trade my kingdom for a horse. That's what I call being "game". *682* *Name:* vio (dardacaviis@mincampuicugutui.ude ) *Date:* Sat 15 Apr 2006 02:18:22 PM EDT *Subject:* pe alt raft DE CE NU-MI VII Eminescu Vezi, rindunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aseaza bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-ni vii? O, vino iar in al meu brat, Sa te privesc cu mult nesat, Sa razim dulce capul meu De sinul tau, de sinul tau! Ti-aduci aminte cum pe-atunci Cind ne primblam prin vai si lunci, Te ridicam de subsuori De-atitea ori, de-atitea ori? In lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorasc scintei... Dar, oricit ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Caci tu inseninezi mereu Viata sufletului meu, Mai mindra decit orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tirzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? Pardon ca sint numai eu, dar nu mi-a scapat o oarecare muzicalitate... *683* *Name:* Luminita (lsoare@aol.como ) *Date:* Mon 17 Apr 2006 09:45:24 AM EDT *Subject:* HAPPY BIRTHDAY! LA MULTI ANI, CRISTINA! Sa te bucuri de toate si sa ti se implineasca toate visele si dorintele! Este o zi deosebita si iti urez sa o petreci cu cei dragi si sa faci tot ce iti face placere. Mi-ar fi placut sa ciocnim un pahar de vin dar o putem face si de la distanta, nu-i asa? Cu mult drag, Luminita *684* *Name:* Spring-a-had (sunnydays@reheretostay.now ) *Date:* Wed 19 Apr 2006 08:48:14 PM EDT *Subject:* se vede c'a venit primavara si jocul de-a pe-afara. Pentru cei din zonele temperate, zic. Lumea se preumbla pe aleile cu statui si zace mai putin pe la ecranele webului de iarna. Bicicletele se desprafuiesc. Pantalonii scurti revin la moda. Vacantele sunt inca departe. Astenia de printemps face mici ravagii ascunse, prin cotloanele secrete ale pentagenarilor semi-obositi. Spor la joaca. Si la spart geamuri.(cu mingea) T. *685* *Name:* Rodica Tanasescu Trandafir (tanasestii@yahoo.com ) *Date:* Fri 21 Apr 2006 11:49:21 AM EDT *Subject:* Sarbatori fericite Doamne,ce lirici ati devenit de cand nu v-am citit ! Da-mi place.Pt cei care zilele astea vopsesc ousoare si fac pasca, sarbatori fericite,cu suflet luminat si bucurie in inima *686* *Name:* Luminita (lsoare@al.com ) *Date:* Fri 21 Apr 2006 11:27:52 PM EDT *Subject:* Pastele este atit de aproape O zi de mare frumusete in Biserica Ortodoxa cind se parcurge Drumul Crucii si se cinta Prohodul Domnului. Am facut Drumul Crucii cu piosenie in mica si unica biserica romaneasca asezata intr-o vila (aici cunoscuta ca "a brownstone") chiar pe Central Park West in Manhattan. Mica biserica era plina ochi si un sentiment de uniune plutea in aer in timp ce Cintarile Prohodului curgeau din piepturile tuturor chiar si ale copiilor care pronuntau "t" si "d" si "r" putin mai americaneste. Apoi am coborit o scara ingusta in basement-ul cladirii urmind Crucea si apoi sus pe o alta scara, afara in strada, tot cintind in timp ce oamenii se opreau tacuti si ne urmareau cu ochii mari uimiti. Un cuplu ridea zgomotos dar zarind fetele luminate de pilpiirea luminarilor, s-au oprit cu respect si au trecut pe linga noi in tacere. Miine vopsesc oua, fac cozonoci si miel si ciorba ...si ma gindesc cu drag la toti cei care mi-au marcat existenta. Voi reveni. Sa aveti Pace si Liniste si Dragoste in suflete pina la Inviiere! *687* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Fri 21 Apr 2006 11:33:34 PM EDT *Subject:* Sau.... Tuturor celor ce nu sarbatoresc Pastele zilele acestea, le trimit aceleasi ginduri bune si smerite de Pace si Liniste si Iubire si le urez un weekend relaxant si placut. Sarbatoriti Primavara cu zimbete pe buze! *688* *Name:* Ann (tanasesc@mailbox.ro ) *Date:* Sat 22 Apr 2006 05:54:54 AM EDT *Subject:* Sarbatori Tuturor, urari de bine si bucurii de sarbatori sau pur si simplu un weekend minunat. Love,Ann *689* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sat 22 Apr 2006 09:35:55 AM EDT *Subject:* la multi ani taurilor nostri dragi, sa cresteti mari si frumosi! *690* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 23 Apr 2006 09:45:43 AM EDT *Subject:* Cristos A inviat! Cu mult drag va doresc la toti un Paste fericit! Cristos a inviat! *691* *Name:* eveline (---@--.- ) *Date:* Mon 24 Apr 2006 09:20:58 AM EDT *Subject:* LA PASTI de George Toparceanu Astazi in sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necajite si minjite, Zece oua inrosite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-antrebat: - Ce va este, fratioare, Ce va doare? Nu va ninge, nu va ploua, Stati gatite-n haina noua, Parca, Dumnezeu ma ierte, N-ati fi oua... - Suntem fierte !!! Zice-un ou rotund si fraise Linga pasca cu orez. Si schimbindu-si brusc alura, Toate-au inceput cu gura: - Pin' la urma tot nu scap! - Ne gateste de parada. - Ne ciocneste cap in cap Si ne zvirle coaja-n strada... - Ce rusine! - Ce dezastru! - Preferam sa fiu omlet! - Eu, de m-ar fi dat la closca, As fi scos un pui albastru... - Si eu, unul violet... - Eu, mai bine-ar fi sa tac: Asa galben sunt, ca-mi vine Sa-mi inchipui ca pe mine M-a ouat un cozonac!... *692* *Name:* ionut (el.zorab@bab-al-mandeb@bouhou.ca ) *Date:* Sun 30 Apr 2006 07:43:19 AM EDT *Subject:* yeah, man swiss gourmet shrink a fost dat afara din casa. nevasta-sa i-a spus intr-o buna zi: asa nu se mai poate. vii tirziu, cind ajungi acasa pari lobotomizat, in week-end faci certificate si expertize, nu inregistrezi nimic din ce-ti spun, nu esti in stare sa intri pe lungimile de unda ale copiilor. n-ai mai citit un paragraf de altceva decit psihoterapie de citeva luni. iti inregistrezi filme documentare si adormi inainte sa se termine. n-ai fi capabil sa vezi nici un film politist pina la capat. macar forum-ul il mai citesti? il citesc, il citesc... si mai esti in stare sa comunici cu ei? nu... bine, dragul meu, hai sa-ti facem un program de redresare: pleci doua saptamini intr-un loc pe care ti-ai dorit sa-l vezi, eu ma ocup de tot. cind te-ntorci, stai cinci zile acasa, te joci cu copiii, gatesti ce vrei si cind vrei tu, facem o plimbare in fiecare zi, iti dau voie sa pregatesti o narghilea cu ferestrele deschise, daca vrei poti fuma si tigari si havane in casa. dupa care eu plec o saptamina in sudul frantei cu copiii, tu reiei lucrul si te obisnuiesti, in aceasta saptamina, sa nu depasesti zece ore pe zi. si cind noi ne intoarcem nu mai ai dreptul la simptome de lobotomie. nevasta-mea e o femeie cu capul pe umeri, si stie ce vrea. i-am cerut sa-mi organizeze o viza si un zbor pentru uzbekistan, dar cit ar fi ea de tare si de organizata, viza n-a avut-o, pentru ca ar fi trebuit sa asteptam zece zile, si ea imi decomandase deja pacientii pentru a saptea zi. drept care m-am multumit cu o calatorie in yemen. adica spre bab-el-mandeb - "poarta plingerilor" deoarece pe acolo isi treceau arabii sclavii negri. ne-am obisnuit sa spunem bab-el-mandeb de la cosbuc incoace, dar numele corect este cu al. marturisesc ca nu am ajuns pina acolo, asa cum nu am ajuns nici la aden. "at the face of the place", pe drum spre mocca, mi s-a spus ca poarta plingerilor este un loc ca oricare altul, un fost port din care n-a ramas nimic. citeva barci aproape putrezite desi recente, si doua-trei case in ruine. man, tibi, nici nu ma mai mir ca vorbeai de el-zorab si bab-el-mandeb in aceeasi interventie in care intrebai pe unde umblu, exact atunci cind eram pe acolo. si, intrucit ma intrebai acum citeva luni ce faceam eu in iran sau in georgia sau in turcia, stiu ca te intrebi acum ce dracu mi-a trecut prin cap sa merg in yemen. n-am sa las balaurii de pe tarmul takashi sa-ti tortureze mintea semi-obosita de cei cincizeci de ani de travaliu si triumf, si am sa-ti raspund, direct de la sursa: sint satul de capitale europene, de locuri care "trebuie vazute". la urma urmei, intre verona si mantova diferenta e sensibila dar mica (proportionala cu distanta); brescia, bologna, trento, treviso, parma, modena au chestii in comun, desi sint diferite, si ceva le deosebeste de genova, care nu are mult de a face cu florenta, care a uitat ca venetia exista. valencia este diferita de cordoba, diferita de sevilla, foarte diferita de malaca, si mai diferita de barcelona, si inca mai putin asemanatoare cu madrid. dar exista, dincolo de capatul ocheanului, locuri "magice" pe care mi-am visat sa le vad cind eram copil sau adolescent: atena, sparta, olimpia, etc.; roma, siracuza, oraselele supracitate; luxor, gizeh,...; persepolis, ispahan, siraz...; cred ca firul conducator e clar. mai vreau sa vad samarkand si buhara, ierusalim, marele zid, kyoto, machu pichu, si inca vreo citeva locusoare. nu in scop de spionaj, ci de realizare a visurilor, de satisfacere a curiozitatii, s.a.m.d. ce sa cauti in yemen? palatul reginei balkiz, drumul tamîiei, plantatiile de cafea, portul mocca, bab-al-mandeb, medina... cea mai veche civilizatie araba subsistenta. si, daca tot esti acolo, sa vezi si sa atingi "cea mai" neverosimila arhitectura, case din chirpici pe sapte etaje, care stau inca in picioare dupa sapte sute de ani, si o moschee din (piatra si) chirpici care sta inca in picioare dupa treispe secole si ceva, si care se pare ca e cea mai veche moschee. waddayouknow... ma duc sa fac citiva pasi si sa trag tutun. si ma intorc. *693* *Name:* anca (anca_translations@yahoo.com ) *Date:* Sun 30 Apr 2006 10:33:09 AM EDT *Subject:* Signore e signori Si chiama che noi tre bella ragazze di Bucaresti sono plimbate a mezzogiorno per andare vedere qualque cose degli tempi passatti e puoi halire chez chef Maccheroni specialita cuccina romana nel centro de la cita vecchia. E puoi ?? Ma che cazzo vuoi! Ecco, guarda che gambe......!!!!! Holly, Bonnie and Sheila *694* *Name:* giuse (cucchiatore@bucarest.ex ) *Date:* Sun 30 Apr 2006 11:10:33 AM EDT *Subject:* signorine si direbbe che il centro della vecchia bucarest non e un posto sicuro per il passeggio per quelle tre belle ragazze (con - guarda te -che gambe!!!). ma che cazzo vi hanno messo nei maccheroni? siete "high" tutte tre? ma forse e solo il fatto di aver visto diversi posti (della nostra cara gioventu) che vi avra messe in questo stato? godetevelo. ai, ai, ai, anca, ce amintiri stirnesti tu cu interventia asta... bun, fac o pauza inainte de a continua despre yemen. voglio anch'io godermi qualche riccordo prima di tornare al presente. *695* *Name:* Galahad (Dolcecitta@mezzonotte.noi ) *Date:* Mon 01 May 2006 12:13:30 AM EDT *Subject:* giocco di gambe N-am prea fost - cred si suspin - a mezzogiorno prin citta vecchia, sa trec tempi, tempi passati, nicidecum sa mangiare chez Maccheroni, con tre belle ragazze, nici macar cu doua, ante sau puoi, cucina romana, arome locale, guardare le gambe, gambe Teresi….. The closest I came to this dolce vita was hearing our own Freddy coming from the smoking boudoir with “ cosi bella, cosi strana, il pare un giocco di fata morgana, colori profondo..” - text pe care l-am adoptat tot atunci ca rezumat acceptabil la cinci ore de teorie ale lui Dan Haulica in fata unei picturi abstarcte. Bon tornato, Maestro, de la Balkiz si merci, Anca, pentru bella storia. Ma duc la culcare linistit si sper sa visez ca si zbor peste ape mocca, peste casute de chirpici milenar si ma las in zbor planat catre o oaza aventuroasa unde asteapta Bonnie, Sheila si Holly. Tri-simbol al iubirilor cu sase gambe. Este adevarat ca ele asteapta. Dar nu pe mine, ah, ci pe Giuseppe, care bantuie incongruu pe dincolo de ochean, in timp ce lumea astalalta de dezmembreaza alene asteptand. Colori profondo si Fred jucand fotbal come to mind. *696* *Name:* Galahad (seeya@later.game ) *Date:* Sat 06 May 2006 11:42:08 AM EDT *Subject:* Being Game Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand mi-aduc aminte cum am revenit pe forumul din Camelotesti, challenged by the alpenstock shrink to be game again, parca-mi tresalta si acum zalele si pintenii de bonheur. Dupa cateva schimburi de mingi si refrene cu urechi, mon Jeannot, rutinat de Europa, s-a strecurat pe portile secrete ale orientului, catre Samarkand and beyond the map, to feed his soul with older roots and deeper meanings. While the rest of us kept busy with going through the day. Ironie suprema, am ajuns sa game singur, one posting after another, a week apart, on a playground that was supposed to be bustling with play from the many and more. No topic seems to catch on. From life and universe, values and questions, love and poems, Italian leg-watching, povesti si snoave, to parties and pictures, immigration and culture, orare si teme, kids and businesses, God and believing, exotic travels and books of wisdom, Cohen, music and pranks, memories and get togethers, and yes, Theresa, who comes to mind again, we always moved on and away, waiting for something to happen, for calendar dates to beget some significance, for someone else to build a vehicle and draw up a road, so we can decide to join in or to wait some more. The forum remains a free space, there are no obligations or committments. And it should stay that way, until the day it will become extinct, like an amphitheatre without actors at play, ultimately and gradually to be reclaimed by the ever-advancing jungle, in true macchupicchuan fashion. I am ok with that. Maybe there's no beginning or end to this ... ghem. Maybe there's no purpose to it all. Life as a ghem. One ghem is over. Another begins. Many more are forgotten. We may never know. All we can do is play our best and carpe diem. My horse is restless again. I'm saddling up. Getting ready. Wind in my face. Wind in the trees. "Dupa ce trec dealul, n'am sa mai exist .." - scria poetul, aburcandu-se-n saddle si-ncalecand pe-o sa, cu ghem cu tot. Yaaaaaaaaaa ! *697* *Name:* irinah (ring@the.one ) *Date:* Wed 10 May 2006 07:59:03 AM EDT *Subject:* mai, de la mai, prieteni dragi! va iubesc. pur si simplu va iubesc... SI pentru tot ce-ati scris pina am putut eu sa printez, pentru cit ati scris de cind lipsesc eu... si voi mai lipsi o vreme... scurta..., dar azi, obligatoriu, a trebuit sa urc scarile Uniunii, pentru varii probleme... si am poposit si pe Forum (ce usor e sa scrii pe forum, direct, voua..., ce-mi lipsesc internetul si computerul acasa, la ai mei!)sa vad cit ati mai scris... desigur in graba totul, dar mi-e dor de voi, mi-e dor sa va citesc, mi-e dor sa va spun prostii in cite-o dimineata sau dupa-masa, banalitati, aiureli stupide, dar, asa, ca si cind va prind la coltul coridorului, spre "fumoar"... recunoscindu-va dupa uniforme, tunsura, riset, dar mai ales dupa mersu-va, si asteptind un zimbet vesel, ca raspuns la zimbetul meu vesel... Mi-e dor de voi toti si va iubesc... pe foarte curind... *698* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Mon 15 May 2006 10:10:31 PM EDT *Subject:* Ce liniste! E prea multa liniste in Forumul nostru si simt ca imi tiuie urechile de atita tacere! Ma intreb cine va raspunde? Amuzant sa aud cum se plimba fetele in Bucuresti si maninca 'pasta' zimbind la o privire intoarsa... "ma che gambe!" Si regret si eu ca si Tibi ocazia pierduta de a hoinari aiurea prin "orasul tineretii" cu pasi usori primavarateci. Ii multumesc Irinei penrtu reintoarcerea scurta dar emotionanta si o asptetam sa revina. Si ma intreb ce mai fac Ionut si Vio si toti ceilalti? Oare am devenit asa tacuti pentru ca ne apropiem de data revederii din Bucuresti? Oare citi vor fi prezenti? Din pacate nici anul acesta nu pot veni in vacanta in Romania. Pe 8 mai s-au implinit sapte ani de cind m-am stabilit aici si de cind nu m-am mai intors acasa, "in orasul copilariei si tineretii si eternitatii". Mi-e un dor nebun de Mama mea, de sora mea, de fiul meu cel mare! Am un dor adinc de a va revedea pe voi toti, cei ce mi-ati umplut anii inca vii in inima si memoria mea, anii descoperirii de sine, acolo in liceul pierdut intre flori si parcuri cu lacuri sclipitoare. Veniind in America am crezut in mod naiv ca voi avea libertatea de a strabate globul in lung si lat dar uite ca socoteala de acasa si cea din tirg....vor mai trece unul dau doi ani pina cind voi detine acea carte verde care este de fapt roz! Cu putin noroc sper sa va pot vedea in vara lui 2007; asta daca vor decide sa se miste mai repede, in sfirsit, cu procesarea dosarelor pe care le tin sa adune praf de peste patru ani si jumatate. Intretimp, daca se intimpla sa popositi in New York City, nu ezitati sa ma contactati! Sint un ghid bun si cunosc orasul asta foarte bine. Hai ca mai vorbim noi! As vrea sa va trimit si niste texte interesante scrise de elevii mei. Chiar reusite si de de care sint mindra foc. Va pup pe toti acum si pe curind. *699* *Name:* irinah (bombadilo@goldberry.tk ) *Date:* Tue 23 May 2006 05:21:50 AM EDT *Subject:* 23 mai din nou trecatoare, la un numar ce-mi place prin simetrie - 12921. si pe mai curind decit credeam... se apropie moeciu! si e pe drum radu... de ce taceti atita, apropos??? *700* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 23 May 2006 07:32:48 AM EDT *Subject:* 700? La multi ani, gemenilor!