*501* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sat 28 Jan 2006 04:47:57 PM EST *Subject:* doua chestii LA MULTI ANI, MONICA PESTREA de la E. Nu stim nimic de tine. Daca ne citesti, da de stire. Si in al doilea rind, am vrut sa-ti spun, draga Vio, ca ar fi frumos sa te-ntorci pe forum. Si ca mi-ar place sa te vad cistigatoarea numarului 10000 la loteria forumului(*) si mi-ar fi placut sa te citesc la a 500-a interventie pe forum. Situatia asta imi aduce aminte de o vorba a lui Fanus Neagu: "cind vulturii dorm pe lavita, se urca lisitele pe culmi" (*) Pentru cine atinge 10000, promit o bere la Bolta Rece - cine stie daca mai exista; daca nu, in circiuma aleasa de cistigator. *502* *Name:* Catrinel santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Sun 29 Jan 2006 04:39:07 AM EST *Subject:* Bere ? Bolta rece exista si e bine merci, neuronu-mi sta neclintit de veghe la portretul tovarasului nicolae ceausescu si nu metahiriseste bere, da` stiu un loc unde se mananca niste clatite, de-o scoala si pe Irina din pat, daca cumva acolo isi petrece convalescenta. Ce parere ai ? *503* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 29 Jan 2006 09:46:06 AM EST *Subject:* si bere si clatite... These are from a book called Disorder in the American Courts, and are things people actually said in court, word for word, taken down and now published by court reporters who had the torment of staying calm while these exchanges were actually taking place. ATTORNEY: What was the first thing your husband said to you that morning? WITNESS: He said, "Where am I, Cathy?" ATTORNEY: And why did that upset you? WITNESS: My name is Susan. ______________________________________ ATTORNEY: Now doctor, isn't it true that when a person dies in his sleep, he doesn't know about it until the next morning? WITNESS: Did you actually pass the bar exam? ___________________________________ ATTORNEY: Were you present when your picture was taken? WITNESS: Would you repeat the question? ______________________________________ ATTORNEY: So the date of conception (of the baby) was August 8th? WITNESS: Yes. ATTORNEY: And what were you doing at that time? WITNESS: Uh... ______________________________________ ATTORNEY: How was your first marriage terminated? WITNESS: By death. ATTORNEY: And by whose death was it terminated? ______________________________________ ATTORNEY: Is your appearance here this morning pursuant to a deposition notice which I sent to your attorney? WITNESS: No, this is how I dress when I go to work. ______________________________________ ATTORNEY: ALL your responses MUST be oral, OK? What school did you go to? WITNESS: Oral. ______________________________________ ATTORNEY: Do you recall the time that you examined the body? WITNESS: The autopsy started around 8:30 p.m. ATTORNEY: And Mr. Denton really was dead at the time? WITNESS: No, he was sitting on the table wondering why I was doing an autopsy on him! ______________________________________ ATTORNEY: Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a pulse? WITNESS: No. ATTORNEY: Did you check for blood pressure? WITNESS: No. ATTORNEY Did you check for breathing? WITNESS: No. ATTORNEY: So, then it is possible that the patient was alive when you began the autopsy? WITNESS: No. ATTORNEY: How can you be so sure, Doctor? WITNESS: Because his brain was sitting on my desk in a jar. ATTORNEY: But could the patient have still been alive, nevertheless? WITNESS: Yes, it is possible that he could have been alive and practicing law. *504* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 30 Jan 2006 06:01:17 PM EST *Subject:* la multi ani Dragilor Varsatorilor, sa fiti iubiti si sa va veseliti. Ionut, vezi ca sint pe faza pe forum? *505* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Mon 30 Jan 2006 06:58:03 PM EST *Subject:* catrinel, viorica, neuron, tentatie, varsator, risipa pai ce parere as putea sa am, catrinel? imi lasa gura apa si ideea de a minca clatite care (doar-doar) ar scula-o si pe irina, si ideea de a sta cu cotul pe masa si cu obrazu-n palma fata-n fata cu catrinel la circiuma (in timp ce ea s-ar uita pe furis la micul medalion de aur roz, in care a ascuns, discret, portretul lui niculaie). refuz sa precizez ordinea preferintelor. deci, daca bati tu gongu' la 10'000, te invit eu; daca-l bat eu, ma inviti? daca nu ma inviti tu, te invit eu, ca trebuie sarbatorita chestia. si daca ne-o ia altcineva inainte, putem sa stabilim clatitele ca premiu de consolare pentru ca noi ne-am gindit inaintea cistigatorului? vio draga, observ. dar ma-nsel crezind ca varsatorul (cu toata generozitatea pe care o implica) e idealul tau? mai tii minte "de pe stamine de alun/ din plopii albi se cerne jarul/ orice-nceput se vrea fecund/ risipei se deda florarul". nu uita ca "ne intra-n gura cind vorbim/ si-n ochi cind nu gasim cuvintul/ si nu stim ce pareri de rau/ ne tulbura, piezis, avintul". of, of, of, iar am cazut in cazanul cu nostalgie. vio, ador culegerile tale, pe care nu stiu de unde le tot scoti! treaba ta de unde, dar mai scoate!!! hai sa va zic una draguta, poanta scoasa de unul din preferatii mei, romano bertola: "a fost o idee nemaipomenita sa veniti la noi in vizita; dar nici a noastra nu a fost rea, sa nu va deschidem". nu-i asa ca-i dragalasa? hai, inca una mica, tot a lui r.b: la un bar, comanda o cafea si o primeste intr-o cescuta care are inca urme de ruj; o contempla cu un zimbet si-i spune barmanului: "daca-i pui si gene false, o duc la dans". vio, daca tai tu la zece mii, promit ca fac clatite cu spuma de toblerone, si ma descurc sa ti le aduc tot drumul din ciocolatzia pina-n evreia de cum ma-ntorc din florida. si daca nu le vrei cu spuma de toblerone ci le preferi cu "oarece", ca la amsterdam, ti le fac cu ciocolata amara din cacao de madagascar, imi pun oareceul ca dopuri in urechi pe timpul zborului si pe timpul controlului vamal, si-ti promit ca diluez oareceul in ciocolata de n-ai sa stii decit tu de unde ti se trage. desi nu m-ar mira sa-i fi venit si unui vecin de-al tau ideea sa creasca oarece planta pe balcon. aaaaahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh numai o zi pina putem sa-l umplem de urari pe ilustrul. aaaahhhhhhhHHHHHHH *506* *Name:* viorica (@viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 30 Jan 2006 07:50:29 PM EST *Subject:* somnambula si vampira cum sint, iata ca stau treaza la 02:24 a.m. ora mea locala. Dar prietenii mei apropiati stiu asta si nu se mira. Oricum, nu imi cereti mare acuitate intelectuala pentru ca nu sint chiar focusata si ma pregatesc totusi de culcare, miine, alas, fiind nevoita sa ma duc la serviciu, din motive bine cunoscute de toti. Ca si Ionut, nici eu nu pot sa ma abtin, carevasazica: 1) Eu iubesc toate zodiile, Ionut, in special pe cele care ma iubesc pe mine. Idealul ar fi sa ma iubeasca si pe mine cele pe care le iubesc eu. 2)sau 3) la chestia cu clatitele iau rain check, una ca imi lasa gura apa, doi ca mi se cam inchid ochii si mi-e frica sa nu-mi intre apa in ochi sau ceva de genul asta. 3) sau 2) (neavind in fata epistola lui Ionut, ghicesc, fara sa am posibilitatea sa reconstitui din memorie, sau vreun indiciu potrivit caruia sa deduc ordinea corecta), am si eu ceva gen r.b., bun de pus in salon, sau pe biblioteca pentru a intimpina musafirii (am vazut o data de-adevarat la Bucuresti, cind am fost in vizita la cineva tot felul de proverbe si zicatori scrise caligrafic pe cartonase si expuse la vedere pe bufete si masute, dintre care retin una absolut devastatoare - "vizitele scurte sint placute" - cum ramine cu ospitalitatea noastra legendara?); anyway inainte de a o lua razna complet si a deveni perfect incoerenta, iata "perla" - toti cei care vin in aceasta incapere aduc cu ei multa bucurie - unii cind intra, altii cind ies. Spre deosebire de acest forum, unde toti sint bineveniti, aduc cu ei multa bucurie, si cu cit vin mai des si stau mai mult, cu atit mai bine. Si mai vesel. Cred ca lupta pentru 10,000 va fi foarte strinsa, corp la corp, as putea spune, si cistigatorul se va decide la foto-finish. De miine incep sa ma gindesc si eu la un premiu pentru cistigator. Va pup cu drag. p.s. e ora 02:46 a.m. Daca un tren pleaca de la Paris spre Amsterdam, in timp ce debitul robinetului care umple bazinul, cit mi-a luat mie sa scriu aceasta memorabila comunicare, al carei numar nici nu-l stiu precis? 02:48 a.m. Over and out. *507* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 31 Jan 2006 03:36:56 AM EST *Subject:* desantata (de la Tavi Anca) Se plictiseau leul si leoaica într-o după-amiază de vară. Convoacă ei toate animalele si leul le zice: - Care sare în prăpastia cea mai adâncă din pădure, poate s-o f**ă pe leoaică. Se uită animalele la leoaică, hmmmm, bună bucată. Se uită pe urmă la prăpastie si se înfioară... brrrr ce adâncă este. Pina la urmă, leul, văzând că ăstia se tot codesc, se plictiseste si zice: - Eu mă duc cu leoaica jos, să vedem cine apare primul... Zis si făcut. După un timp, apare un mic punct maro pe cer, care se face din ce în ce mai mare si buf! ursul se face plăcintă la picioarele lor. Se ridică, îsi îndreaptă oasele, îsi scutură blana de praf si pe urmă dă să plece. Leul îl opreste, spunându-i: - Unde pleci ? Ti-am promis că-ti dau leoaica s-o f..i ! - Da, bine, da' mai intii mă duc să-l f*t pe ăla care m-a împins... *508* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Tue 31 Jan 2006 04:11:16 AM EST *Subject:* va lasa gura apa, robii burtii ? Clatitele le dau eu si lui Ionut si lui Vio, ca-s harnici la scris si rapizi la clicait pe forum. Ba o iau si pe Irina, dar numai daca isi face aparitia binevoitoare si pe benefica in urmatoarele 24 ore. Daca nu de alta, macar ca sa-l ureze pe Radu de bine si de fericite numaratori de clicuri de-acu` inainte.Oricum, clatitele sunt ca vinul. Un medicament perfect pentru picioare betege, ca si pentru neuroni solitari. Si ca sa ma pot bucura pe de-a`ntregul de prezenta voastra spumoasa si galagioasa, am sa-l las - cu jalea`n suflet pe niculaie acasa, promitindu-i, of course, sa-i povestesc totul la intoarcere. Si daca tot veni vorba, Radu de ce n-ar veni cu noi la o clatita de vorba ? Asa ceva nu va gasi nici in Florida, nici in Elvetia si nici macar in Burkina Fasso. La multi ani, Radule, sa-ti fie viata doldora de bucurii. *509* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 31 Jan 2006 11:33:29 AM EST *Subject:* pai cum de nu ma recunosc foarte bine in expresia robul burtii. dar cum sa nu ne lase gura apa? cind esti vorbaret, vorbesti, nu? deci ti se usuca gura,, nu? deci in mod logic trebuie clatita. deci ideea cu clatitul ma incinta, si cum am crescut printre fete imi vine mai bine clatita. si cind vine vorba sa se mai imbulzeasca si o viorica, si o catrinel, si o irina, si un radu, imaginatia devine florida. vine 10'000? *510* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . org ) *Date:* Tue 31 Jan 2006 01:07:25 PM EST *Subject:* De vorba, la o clatita.... Catrinel draga, De vorba cu tine si cu restul vorbaretilor nostri, oricand, oricum! Mai pui si-o clatita, doua, si aproape ca-mi vine sa-mi fac bagajul.... Da' nu chiar acum caci trebuie sa ne pregatim de petrecaraie in Florida - FARA TINE, caci nu ai binevoit sa treci oceanul, nici ca sa vorbesti cu noi, nici ca sa mancam impreuna o clatita (ca avem si noi clatite si mititei si borsec si altele..) Ce pacat, ce pacat... Zece mii de curiosi si cinci sute de graitori - toti cu ganduri bune! La mai multi, la mai multe si la mai mare! *511* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 31 Jan 2006 06:34:45 PM EST *Subject:* radu LA MULTI ANI la multi ani, radu... *512* *Name:* rodica rausser de la capalna (sorin.ticlette@infonie.fr ) *Date:* Wed 01 Feb 2006 03:31:51 AM EST *Subject:* varsatori si varsatoare La multi ani stapin de pinza, la multi ani la toti si toate, cu sanatate, noroc si clatite multe. Acum n-am sa spun decit un lucru, dar din fundul sufletului : nu stiu ce m-as fi facut daca "rosett" n-ar fi existat - deci ce noroc mare am avut noi toti ... Nu stiu ce m-as face daca rosetti n-ar exista (je me comprends ...) - deci ce noroc mare ... Va mai povestesc, acum sint putin ocupata, trebuie sa alerg dupa premiul de 10 000. Va las provizoriu si va pup permanent rodica *513* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Wed 01 Feb 2006 04:15:59 AM EST *Subject:* si a trecut 10.000... Dar, Radu, ocupat fiind cu aniversari si reuniuni, nu ne-a spus care ar fi ferictul castigator ( probabil chiar el, norocosu`). Asa ca are o clatita in plus, dar nu la Florida, ca e departe si nu putem merge acum(pacat, adevar grait-ai, Radule, mare pacat), ci aici,la portile orientului, unde va asteptam cu dichisuri si fineturi orientale, halva, cafele la nisip, clatite cu ce vreti voi, tuslamale si...rahat cu apa rece. Si o sa ne clatim ochii unii cu altii, iar gatlejul? nu prea stiu, ma bazez pe Ionut sa vina cu alegerea vinului care se potiveste cu taclaua si baclavaua locala. Sa va mearga bine pe-acolo si sa veniti cu poze pe forum.Si povesti. Irina, nimic nu te scoate din mutenie ? *514* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Wed 01 Feb 2006 06:35:31 AM EST *Subject:* utilitate si sa mai indrazneasca cineva sa se indoiasca de utilitatea unui neuron, fie el si singuratic. parca s-a inviorat forumul, nu? va ador, copii dragi. si stapinul pinzei, cum zice o rodica, se va trezi peste vreo juma' de ora, va descifra niste chestii neinteligibile pentru noi, si ne va spune cine a pus degetu' pe zece mii. aaaaaaaaaaaa *515* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 01 Feb 2006 04:35:24 PM EST *Subject:* 10.000 si altele Maestrul nostru si al acestei tapiserii ne-a cam lasat cu dintii in soare in ceea ce priveste vizitatorul 10.000 pe forum, ceea ce ma face sa cred, in consens cu Catrinel, ca ar fi chiar el. Sper ca n-a fugit cu clatita oferita ca premiu (oare gura se clateste cu bere dupa clatita, sau cu clatita dupa bere? care varianta e mai eficace in a produce arsuri sau indigestie?). In fine, pina se lamureste misterul, va ofer citeva reflectii intelepte, potrivite virstei noastre. Curaj, parinti! After creating heaven and earth, God created Adam and Eve. And the first thing he said was "DON'T!" "Don't what?" Adam replied. "Don't eat the forbidden fruit." God said. "Forbidden fruit? We have forbidden fruit? Hey Eve..we have forbidden fruit!!!!!" "No Way!" "Yes way!" "Do NOT eat the fruit!" said God. "Why?" "Because I am your Father and I said so!" God replied, wondering why He hadn't stopped creation after making the elephants. A few minutes later, God saw His children having an apple break and He was angry! "Didn't I tell you not to eat the fruit?" God asked. "Uh huh," Adam replied. "Then why did you?" said the Father. "I don't know," said Eve. "She started it!" Adam said "Did not!" "Did too!" "DID NOT!" Having had it with the two of them, God's punishment was that Adam and Eve should have children of their own. Thus the pattern was set and it has never changed. BUT THERE IS REASSURANCE IN THE STORY! If you have persistently and lovingly tried to give children wisdom and they haven't taken it, don't be hard on yourself. If God had trouble raising children, what makes you think it would be a piece of cake for you? THINGS TO THINK ABOUT! 1. You spend the first two years of their life teaching them to walk and talk. Then you spend the next sixteen telling them to sit down and shut up. 2. Grandchildren are God's reward for not killing your own children. 3. Mothers of teens now know why some animals eat their young. 4. Children seldom misquote you. In fact, they usually repeat word for word what you shouldn't have said. 5. The main purpose of holding children's parties is to remind yourself that there are children more awful than your own. 6. We childproofed our homes, but they are still getting in. ADVICE FOR THE DAY: Be nice to your kids. They will choose your nursing home one day. AND FINALLY: IF YOU HAVE A LOT OF TENSION AND YOU GET A HEADACHE, DO WHAT IT SAYS ON THE ASPIRIN BOTTLE: "TAKE TWO ASPIRIN" AND "KEEP AWAY FROM CHILDREN"!!!!! *516* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Wed 01 Feb 2006 06:39:03 PM EST *Subject:* copii si mai cinic: w.c.fields "un om care uraste si animalele si copiii nu poate fi chiar rau" si tot w.c.fields, intr-o discutie despre copii: "ah, zgomotul micilor pasi grabiti pe culoar... ce placere extraordinara este sa ai un majordom pitic" cit despre Dumnezeu... se pare ca, dezamagit de specia umana, s-a lansat in alt proiect, mult mai putin ambitios. radule, raducule, nu ne mai fierbe. cine e faptasul(a)? trebuie sa marturisesc ca am evitat forumul cind s-a ajuns la 9984... pentru ca-mi era frica sa pic pe 10'000 si sa ma duc sa beau bere singur, sau eventual cu clatite, dar tot singur. dar as vrea si eu sa stiu cu cine voi sta la masa, nu? inteleg ca nu e vio, deci n-am de mers in israel cu substante ilicite ascunse pe cine stie unde* *)chestia asta imi aduce aminte de un episod cu bunul meu prieten ralph, episod pe care eu l-am gasit foarte hazos, dar vi-l voi povesti abia mîine, pentru ca s-a facut tirziu si iar ma cearta copiii. pa *517* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Thu 02 Feb 2006 03:41:04 AM EST *Subject:* despre altfel de copii Si cat ne mai fierbe Radu la foc mic, sa ne perpelim pe toate partile, va mai ocup timpul cu un banc. O femeie naste intr-o maternitate.Dupa nastere, doctorul vine la ea un pic jenat si-i spune " doamna, copilul dumneavoastra e sanatos, dar e un pic mai special. -Cum adica ? -E hermafrodit. -Ce inseamna asta ? -Inseamna ca e si baiat si fata in acelasi timp. Si ea, dupa un moment de chibzuiala -Adica are si penis si CREIER ? (vedeti, tot neuronu`, saracu`... ) *518* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Thu 02 Feb 2006 07:08:02 AM EST *Subject:* O.R.L. pentru robii burtii asadar, sa va zic de episodul cu ralph. chestia se petrece intr-o perioada cind sintem medici asistenti (adica lucram intre 80 si 100 de ore pe saptamina, cu un salariu lunar asemanator cu al postasului, deci cu un salariu pe ora pe care numai un handicapat l-ar accepta pentru o munca "ocupationala". bun, frustratii intense zi de zi, nu se poate sa ai o relatie ca lumea cu o fata pentru ca niciuna nu e dispusa sa te suporte mai mult de doua saptamini, dat fiind ca practic nu te vede, iar cind te vede esti infect de iritabilitate si de oboseala. bun... si sintem trei prieteni, ralph care face anestezie, kostas care face chirurgie, si eu medicina interna (pe vremea aceea; nu-mi descoperisem inca drumul). bineinteles burlaci. ne-am aranjat in asa fel incit garzile de week-end sa pice in acelasi timp pentru toti trei, si in fiecare week-end liber, ne dam intilnire la unul din noi, cu rindul. regula este ca cel care invita trebuie sa prezinte numai chestii pe care ceilalti doi nu le-au gustat niciodata. deci, dupa un timp, esti "à court d'arguments". intr-un week-end cind invit eu, am prevazut cite un cocktail la fiecare ora, adica cel care se potriveste la ora respectiva a zilei (un martini dry, un mint julep, un rose, un planteur sau un caipirinha nu au exact aceeasi menire, deci fiecare are un fel de plaja orara care i se potriveste mai bine...). si la fiecare cocktail merg gustarele asortate in functie de armoniile posibile. incepem vineri seara pe la zece, o tinem asa pina pe la patru dimineata, cind adormim fiecare pe unde s-a nimerit - canapea, fotoliu, covor, sub masa, nu prea mai tin bine minte pentru ca aveam singele destul de subtiat. ne trezim spontan pe la 10-11-12, si o luam cu cocktailurile de dimineata si de zi, si bineinteles cu gustarelele lor. si dureaza iar pina pe la 4 dimineata, cind din nou fiecare se prabuseste, pe rind, pe unde i-a fost destinul. si duminica o luam de la capat, pe la ora prinzului. bineinteles ca muzica curge in continuu, pentru ca face parte din ingredientele de baza. si pe la 5 seara,, gustarile fiind practic terminate, ma gindesc ca ar trebui sa mai pregatesc ceva. deci intreb: baietii mosului, ce sa va ofer? iar ralph, cracanat pe o canapea, cu burta in sus, imi raspunde: "nu stiu...ceva care se baga in nas sau in fund, ca pe gura nu mai pot..." ce decadenta! *519* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 02 Feb 2006 08:26:58 AM EST *Subject:* orl si alte orificii Ralph, dragutzul de el, imi aduce aminte de un banc, dca vi l-am mai spus, cer scuze. Virsta... (sau etatea, cum spuneau unii)... Deci: O tipa ajunge la portile raiului, unde o intimpina Sf. Petru, care se uita in catastif si ii spune: - tu mergi in rai, du-te stai la coada din partea dreapta. Se duce tipa la coada si deodata aude niste tipete. Nedumerita, femeia intreaba pe cei ce asteptau inaintea ei: - Ce sint tipetele astea? - Probabil ca ii dau cuiva gauri in cap sa-i puna aureola de sfint. Dupa un timp iar se aud tipete. - Ce sint tipetele astea? - Probabil ca ii dau gauri in spate sa-i puna aripi de inger. Auzind asta tipa se duce inapoi la Sf. Petru si ii zice: - Eu nu vreau sa mai stau aici, lasa-ma sa ma duc in iad. - De ce? Acolo o sa ti-o traga dracii in toate felurile. - Da, zice tipa, dar pentru asta am gaurile deja facute. *520* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 03 Feb 2006 08:29:58 AM EST *Subject:* tot zece mii mai copii, voi va dati seama ce bairam e in curs sa faca radu? dupa cum l-am vazut eu, e foarte cumpatat cu mincarea si cu bautura, drept care nu cred ca face bairam de-ala destrabalat de nu mai stie ce sa-si bage in gura, nas, buric sau fund. dar va dati seama ce e acolo, de n-are timp nici sa se uite care a fost faptasul??? sau poate ca ne fierbe cu buna stiinta, si asta pentru ca tocmai el e acela! suspens intens. daca nu e radu, sa se anunte, si sa marturiseasca. nu? catrinel, poanta cu si/si m-a dat gata. am s-o folosesc in terapii, pentru ca este exemplara. *521* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 03 Feb 2006 11:23:40 AM EST *Subject:* la fel si va dati seama ce bairam o sa facem pe 11? sau poate incepem deja pe 10 seara? si cit va dura pina revenim la realitate? aaach... cum zice neamtul *522* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Fri 03 Feb 2006 02:12:10 PM EST *Subject:* LA MULTI ANI o ocazie nesperata imi da posibilitatea sa va scriu direct, fara intermediar (multumesc intermediarilor mei de pina acum)si sa va urez, capricornilor, varasatorilor, pestilor, berbecilor, taurilor si gemenilor LA MULTI ANI spre trei sferturi de veac si mai multe. Regret ca nu pot participa la sarbatoarea din Florida, ma bucur pentru cei care veti fi acolo si mamaaaaaaa, ce chef o sa trageti! Sa petreceti, sa va bucurati, sa beti, sa mincati, sa dansati, sa stati la soare, sa va imbatati de fiecare clipa... eu asa as face daca as fi cu voi. Va iubesc pe toti, mi-e dor de voi, astept cu nerabdare sa ne vedem in iunie. P.S. Multumesc tuturor celor care au intrebat de mine. Sint APROAPE bine si in curind voi fi si mai bine *523* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Fri 03 Feb 2006 04:19:00 PM EST *Subject:* s-a intors Irina nu de tot, dar pe-aproape, nu foarte bine, dar pe-aproape, nu inca foarte vorbareata, dar pe-aproape, bine-ai revenit si bine sa mai apari pe forum, Irina, ca a ramas un loc gol pe care nu prea reusim sa-l umplem, cu oarecari intreite stradanii. Ale mele, e drept, mai modeste. Sar Vio si Ionut au chiar transpirat pe-aici.Sa-ti mearga bine. Ionut, daca ma gandesc un pic, o sa-ti cer drepturi de autor. Bairamuri pantagruelice va doresc. *524* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 03 Feb 2006 07:57:57 PM EST *Subject:* adevarat a-nviat da, s-a intors. a grait scurt si serios, ceea ce ma face sa cred ca nu-i e prea bine. dar chestia care ma-ngrijoreaza e ca isi face deja urarile pina la gemeni. IRINA, CHIAR AI DE GIND SA NE LIPSESTI ATITEA LUNI INCA??? e drept ca in ultima vreme a aparut catrinel pe forum, cu haz si cu har. dar golul ala nu-l poate umple nimeni. catrinel, eu as fi de acord si cu drepturile de autor, dar primesti in clatite? ca va fi chef dodonos nu e nici o indoiala; eu unul nu cred ca voi fi in stare sa va povestesc (ma cunosc, si stiu la ce sa ma astept din partea mea). dar daca sinteti cuminti si nu va scobiti in nas va face nenea radu o sunshine chronicle de-aia ca alvita. eu cred ca el a tras 10k *525* *Name:* anca (anca_translations@yahoo.com ) *Date:* Sat 04 Feb 2006 01:34:34 PM EST *Subject:* anca h si irinah Ce-ati zice de un al doilea chef de 50 de ani in iunie ? ... ca tot ne intalnim ... urarea pana la Gemeni e pentru ca probabil Irinah nu o sa poata scrie pana atunci (Anca zice "pentru ca nu binevoieste sa isi puna Internet pana atunci, dar Irinah completeaza ca si daca si l-ar pune tot nu ar putea scrie din spital) ziceam noi sa ne intalnim la munte intr-o minitabara si dincolo de cei 31 e ani ca tot la o adica sarbatorim cei 50 pe care i-am implinit ii implinim si ii vom implini. Aviz amatorilor inclusiv cei care se destrabaleaza peste ocean. (text conceput in doa prin intermediul telefonului) pupici de la irina si anca *526* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sat 04 Feb 2006 02:27:23 PM EST *Subject:* da doua destrabalari pe an n-ar fi prea multe, nu? irinah vorbea de intrarea in al treilea sfert, cu radu vorbeam de balamaua intre prima si a doua jumatate, deci sint cel putin doua evenimente de sarbatorit. am putea adauga inca un motiv de chef: faptul ca ne intilnim.si inca unul: s-a terminat liceul. hai inca doua mici: e iunie si ne iubim. legitimitatea e indiscutabila. *527* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sat 04 Feb 2006 03:01:18 PM EST *Subject:* pai nu? anca h pe forum!!! Nemaipomenit. And yes, I'm game!, fara sa invoc atitea motive si pretexte ca Ionut, cu care sint bineinteles de acord. Cu alte cuvinte, daca faceti deja lista, treceti-ma si pe mine. Hei, nimeni nu revendinca 10000? Nu vrea nimeni bere si clatite? Radu, ce scrie la tine la raboj? *528* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Mon 06 Feb 2006 12:08:37 PM EST *Subject:* in clatite, boierule, in clatite Si in taclale. Si nu ne-om speria de doua pardalnice de chefuri pe an. Si nici de trei la o adica.Doar sa ne mai vedem un pic,pic, pic, pana n-o mai ramanea nimic *529* *Name:* Ann (the teacher!!) (tanasesc@mailbox.ro ) *Date:* Mon 06 Feb 2006 04:44:41 PM EST *Subject:* You've made it! Adica toti cei din ianuarie si februarie, you've made it si , culmea , ati ramas la fel de frumosi si tineri si plini de umor chiar daca mult mai 'healthy, wealthy and, in special, wise'.. si asta nu numai din cauza lui an apple a day !!!!! Have a wonderful time! LA MULTI ANI! Love, Ann *530* *Name:* Ann (the teacher!!) (tanasesc@mailbox.ro ) *Date:* Mon 06 Feb 2006 04:47:20 PM EST *Subject:* You've made it! Adica toti cei din ianuarie si februarie, you've made it si , culmea , ati ramas la fel de frumosi si tineri si plini de umor chiar daca mult mai 'healthy, wealthy and, in special, wise'.. si asta nu din cauza lui 'early to bed early to rise' !!! Have a wonderful time! LA MULTI ANI! Love, Ann *531* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . rg ) *Date:* Tue 07 Feb 2006 12:21:43 PM EST *Subject:* An apple a day... ..Ca bine-ai grait, Ann! An apple a day - din samanta buna dar mai ales daruit cu multa dragoste. In numele celor de peste si din preajma a 50 de primaveri, iti multumim. Radu *532* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Thu 09 Feb 2006 06:21:52 PM EST *Subject:* no apple today sau mai bine zis not the big apple, not today. la ora asta ar fi trebuit sa fiu acolo, sa ma rusinez din nou de artroza si obezitatea mea de (quasi)quincagenar sedentar printre niuiorkezii practicanti de fitness si jogging, liftati si subnutriti cu graunte de toate soiurile (daruri ale agriculturii biologice sau ale laboratoarelor de modificari genetice), imbracati cu un prost gust exquis, in combinatii neverosimile de toale semnate, pe scurt locuitorii capitalei capitalismului (intr-o buna zi va trebui sa vorbim si despre toale si bulendre, despre opinci si galosi - iata un subiect care n-a fost abordat niciodata pe forum). s-a dus dracului visul de sporovaiala cu alina la starbucks coffee, de baut apple martini la central station, de haleli fabuloase la fleur de sel sau potol dodonos la anemone downtown, de a-l vedea si asculta pe woody allen cintind la carlyle, sau de chicotit la filme mute - si totul in compania si cu complicitatea aceleiasi inefabile alina... si visul de "clatite si mititei si borsec si altele" cu radu si restu' de gasca la fort lauderdale, si de alte taclale cu radu, si de cine stie ce alte minunatii mai ascunde florida. sa ma consolez la ideea ca mai sint si altii care nu pot veni? poate, dar ei n-au stiut-o in ultimul moment, cu biletul in buzunar. nu-mi ramine decit sa ma consolez cu ideea ca vine chefu' ala mai mare in iunie, si ca am un premiu de consolare cu catrinel pentru ca n-am luat nici ea si nici eu locul zece mii. asadar, memsahib, clatite pentru missed-deca-kilo-click si apoi din nou clatite si taclale pentru drepturile de autor. aoleu, ce grea va fi viata in iunie ! dar daca tot veni vorba, tot nu stim cine a...? va pup trist si neconsolat/bil *533* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com. ) *Date:* Fri 10 Feb 2006 01:07:17 PM EST *Subject:* premiu de consolare pentru Ionut. Lasa, dragu` mosului, ce daca nu pui tu 10 kile pe tine in indepartata Florida ?Se poate si pe aici la fel de bine.O sa ma sraduiesc sa primesti un supliment de merdenele pentru deceptia cu Florida si 5-6-8-cati vrei tu, mititei pentru ca n-ai clicait pe 10.000.Si niste busuioaca de bohotin, pentru culoare locala.Si-o sa-ti vorbesc despre toale si bulendre pana-ti tiuie urechile.Si, bomboana pe coliva, te plimb si pe la casa poporului.Iti puteai imagina, in visele tale cele mai indraznete, un program mai minunat? *534* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 10 Feb 2006 02:04:34 PM EST *Subject:* nu nu vad ce mi-as fi putut dori, visa, imagina care sa egaleze chestia cu casa poporului, si mai ales daca vizita se face cu catrinel, cu un mititel intr-o mina si o merdenea in cealalta, cu urechile tiuind de comentarii vestimentare, si in plus cu nasul suspinind de prea multa busuioaca de bohotin (varietate care nu mi-a fost prezentata - desi, in ignoranta mea, nici nu sint sigur ca e vorba de o varietate particulara, s-ar putea sa fie o aluzie literara sau alter-culturala, ma recunosc depasit si ma dau batut; da' vreau sa stiu ce-i aia). mi se pare mie sau incepe deja sa se contureze silueta chefului din bucuresti, care-l va dovedi pe "pardalnicu" pe care tocmai il scapai? mai sint numai patru luni si niscai zile, si mi-e teama ca iar vom fi gata cu mult inainte, si ne vom roade zabala timp de mai multe saptamini. catrinel, te rog lamureste-ma cu bohotin, ca poate data viitoare cind vine ralph la mine... aici busuiocul n-are nici un haz. in primul rind pentru ca pe-aici nu are multa aroma (sau poate am ramas eu cu idei false, ca doara la adolescenta toate simturile si emotiile sint exaltate). si in al doilea rind pentru ca nu i se atribuie nici o putere de farmec, de seductie, de incintare, de vis. aici busuiocul este o chestie pur culinara. francezii il folosesc in citeva rare retete, in proportii aproape meschine; meridionalii (provence) fac cu el o supa, numita pistou care nu merita sa-ti tai o mina si-un picior. italienii il imbina cu rosiile si cu mozarella, sau il piseaza cu usturoi, cu fructe de pin si cu o combinatie de doua brinze (grana padano si peccorino), apoi dilueaza toata chestia cu ulei de masline cu un gust cit mai intens: toate preparatia, care poarta numele de pesto, se toarna peste spaghetti si se asezoneaza cu parmezan - asta e o chestie, intr-adevar. nemtii il ignora, ca si austriecii, dar se lasa contaminati de bucataria italiana. cit despre elvetieni, sa nu mai vorbim, ca nici la bucatarie nu sint buni. incearca sa le explici astora ca busuiocul e iarba farmecului! e ca si cum le-ai spune ca la noi fetele se parfumeaza cu friptura de oaie. of, of, si iar of. no, ca era sa uit: LA MULTI ANI SERBAN!!! sa ne traiesti si sa ne chefuim de cit mai multe ori, si pe meridiane cit mai diferite! chelner! adu inca un sprit, si mai pune un rind de pupaturi pentru fiecare *535* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Fri 10 Feb 2006 04:11:53 PM EST *Subject:* basilicum ce pacat, Ionut, ce pacat ca nu poti participa la reuniune, si mai ales ca ai fost constrins de imprejurari sa reununti in ultima clipa. Sa speram insa ca tot raul va fi spre bine. A propos de pesto/busuioc - e una din putinele delicatese italiene vegetariene caruia orificiul meu bucal ii refuza intrarea. Eu am ramas la ideea ca "mi-am pus busuioc in par", sau sub perna sau printre prosoape. Garantat contra moliilor si a deochiului. Leustean(cunoscut inca de pe vremea romanilor care il numeau levisticum), in schimb, da, savurez. Si inca ceva, Ionele darling, busuioaca de bohotina (sau invers?), exista ca vin alb (eu nefiind mare cunoscatoare ca tine judec vinul dupa cum mi se aseaza pe taste buds - va cer scuze, nu mai tin minte chiar toata limba romana, mai ales partile predate de d-na Hazgan - hopa, incep pregatirile pentru reuniunea din iunie, adica rabufnesc amintirile), foarte parfumat, dar un pic cam greoi pentru mine, care prefer un Pinot Gris de Murfatlar -printul vinurilor pe lista mea, sau Grasa de Cotnari din care se cinstea si Stefan cel Mare. In cinstea acestor vinuri s-a nascut zicala gitlejul e pilnie de argint, continuare fireasca la meseria e bratara de aur. Parca ai mai scris tu ceva acolo, Ionut, dar iar ma tradeaza memoria. Oricum, numaram invers pentru iunie (rosi un pic de invidie pentru saturnaliile si bacanaliile in plina desfasurare acum in Florida)... Ii felicit si eu inca o data pe Varsatori si pe cei care isi serbeaza cei 50 de bujori/anisori (sint si Pesti printre ei, cred) la Miami, s-o faceti lata, minunatilor, si pentru restul de rosettisti!. Petrecere frumoasa, de pomina si de neuitat! Sper sa aveti grija sa va pozati si sa va afisati dupa aceea si pe site, conform traditiei generoase a promotiei 75! Hip, hip, hoooray! *536* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 10 Feb 2006 07:19:52 PM EST *Subject:* papile gustative ah, iata ca se re-invioreaza sora mea cu acelasi nume. hai s-o luam in ordine: cum zici tu, tot raul e spre un bine. iata ca aflai si eu ce-i aia o busuioaca de bohotin (bineinteles, daca mi se explica suficient de indelung, pricep repede; bineinteles, odata ce explicatia a fost data, apare evident ca nu putea fi altceva). si tot spre bine, iata ca-mi veni ideea ca in educatia copiilor (ca ai mei sint mici) va trebui sa gasesc un mod de a le prezenta lucrurile in asa fel incit sa nu porneasca cu idei preconcepute, cum sint cele despre busuioc. vezi, pentru noi e ala care se pune in par, pentru ei e ala care se maninca. si in al treilea rind (tot raul e spre un bine), opintirea mea aici a fost cu folos: cu toate ca avocatul lui a fost fantastic, predatorul de copii este acum internat pe viata. sa nu te superi, vio, dar la prima ocazie cu care ne vom vedea, iti fac un pesto; tu il gusti, si daca nu-l poti inghiti il scuipi. si mai vorbim pe urma. leusteanul (ca si mararul) mi se pare un ingredient esential pentru supravietuire. atit de esentiale amindoua incit ma intreb cum au facut francezii sa le ignore (fac referinta la francezi pentru ca ei au bucataria cea mai inventiva si diversificata dupa parerea mea). daca nu le-ar fi dat scandinavii ideea cu mararul la somon, poate ca nu l-ar fi folosit niciodata - dat fiind ca in afara de somon si crustacee nu-l folosesc aproape la nimic. iar leusteanul apare numai in bucataria asa-zis inventiva a unor "mari" bucatari. te-apuca si risul si plinsul. buuun. hai sa ne apropiem de nectare. hai sa zicem ca pina aici, avantaj noi. numai ca aici se schimba. inteleg ca pe vremea lui niki lauda nu era posibil sa se cultive oenologia si sa i se dea o sansa fiecarui soi de vita. dar din '90 incoace au trecut 15 ani, si vinurile alea care ramineau tainice ar fi trebuit sa iasa la interval. citesc in radu anton roman un numar impresionant de nume de vinuri de care n-am auzit niciodata in cei 25 de ani traiti in romania. bine, nu aveam conditii... dar acum? unde sint toate vinurile alea de soi? in 2003, la prima mea revedere cu "patria", am reusit sa iau la intimplare 4 sticle bune si vreo 5 sau sase potabile din cele douazeci pe care le-am cumparat (recunosc, dupa cit de pertinenta mi se parea eticheta). dar la vizitele din 2005, catastrofa: am cautat si cautat si cautat, si nu am reusit sa beau un singur vin bun in romania. si mult mai rau de atit, la jaristea - unde mincarea si atmosfera erau minunate - am platit trei milioane pentru un vin rosu recomandat calduros de chelner; singura calitate pe care i-am gasit-o a fost faptul ca nu se potrivea ca otet de salata. si doua luni mai tirziu, la casa vernescu, unde nota nu e mai putin piperata si nici mai putin falsificata, si unde mincarea avea un oarecare rafinament, vinurile nu au fost chiar posirca, ci numai cu totul neinteresante. cit despre magazine, sa nu mai vorbim: asortimentul este jalnic si cantitativ si calitativ. vio, nu vreau sa ma dau mare cunoscator, dar stiu cite ceva despre vinuri. poate ca printre noi sint altii care stiu mai multe decit mine despre subiect. si poate ca sint altii care au gustat mai multe decit mine. si sint cu totul de acord cu tine: daca place e bun. am auzit si am citit comentarii elogioase despre vinuri care-ti fac gura punga, despre vinuri care au mai mult alcool decit buchet, si despre vinuri care nu zabovesc pe papile mai mult de zece secunde; comentarii venind de la snobi sau de la critici platiti pentru a da note bune - bineinteles, cu cit vinul e mai cautat, cu atit devine mai scump. asa se face ca o posirca intitulata château rotschild lafitte si milezimata 1984 (un an infect) - cu gust de iarba de-ti vine sa-l rumegi si nu sa-l bei - se vinde de cinci ori mai scump decit un delicios château citran 1999. asadar, daca se indupleca cineva sa-mi spuna de unde se scot vinurile alea sprintene, grele, deocheate, parfumate care par atit de laudabile, eu pup mina indelung. sau poate ca au ramas numai in traditia literara? nu cunosteam expresia cu pilnia de argint; dar hai sa contribui si eu cu ceva: burgunzii spun despre chambertin (care e intr-adevar o minune) "il glisse dans la gorge comme le petit jésus en culotte de velours". nu-i asa ca e dragut? deci, catrinel draga, renunt (nu fara pareri de rau, si numai daca sint obligat) si la mici si la merdenele, eventual chiar si la casa poporului, daca se poate sa gust acea busuioaca... dar la taclale cu matale n-as prea renunta. da, petrecere frumoasa, minunatilor... *537* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sat 11 Feb 2006 12:58:10 PM EST *Subject:* 11.2 la multi ani evelyne, speram ca esti acolo unde se intimpla toata treaba. se pare ca miroase toata florida a mititei - nu stiu cit credit se poate acorda acestei stiri, lansata de radio erevan. cine stie cu ce vin or fi stropind mititeii? copii dragi, plec pentru o saptamina si nu voi avea acces la www. sper sa am foarte mult de citit cind vin. *538* *Name:* Rodica Dorothy [Trandafir] (tanasestii@yahoo.com ) *Date:* Sun 12 Feb 2006 11:31:23 AM EST *Subject:* Invidie... Numai speranta unui iunie viitor memorabil,cu tabara cu tot,imi da putera de a ura petrecere frumoasa,si la multi ani celor proaspat semicentenari!Sigur ,nu e invidie,e nostalgie.Sa va bucurati de fiecare moment,sa savurati fiece inghititura,sa faceti un februarie memorabil.Suntem cu gandul la voi,asa ca ne veti simti aproape.Iar pt tristul Ionut,promitem un iunie super.Apropos,Busuiaca e un vin roze,usor,aromat,nu de calitate extra ca pt cunoscatori,dar plin de amintiri pt multi dintre noi *539* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 12 Feb 2006 02:26:07 PM EST *Subject:* busuioaca Ionut, n-am stiut ca ma cheama si papile gustative. Si fiind eu asa nestiutoare, iata ca sint si toanta, si ca bohotina e vin rose, (sa nu fi bagat de seama, sau sa fi uitat deja?) si vezi ca e si bun(icel)?, dar stiu precis ca mie nu mi-a placut, drept care l-am folosit la gatit, unde a fost bun. Bravo, Rodica, merci de corectura! *540* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com. ) *Date:* Mon 13 Feb 2006 03:19:14 AM EST *Subject:* si iar busuioaca... Am stat un pic si am chibzuit daca nu-mi joaca memoria feste si Vio are dreptate,cu busuioaca=vin alb, si greu pe deasupra. Si cum memoria mea e o gaura neagra, am inceput sa ma documentez. Si da, Rodi are dreptate:busuioaca e un vin rosu-roze, foarte usor si aromat, cu aroma de busuioc si fructe de padure(o si vad pe Vio strambanu-se), acelasi pare-se pe care-l canta Maria Tanase in "bun e vinul ghiurghiuliu". Si pot sa va asigur ca, daca pui mana pe o sticla de vin adevarat, intr-o zi caniculara, e bun ca un pupic bine plasat spatio-temporal Dar noi, vorbim si vorbim, altii chefuiesc si chefuiesc si nimeni nu ne spune cum a fost. Si nu ne arata pozele, macar sa crape fierea-n noi de necaz... *541* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 13 Feb 2006 10:42:14 AM EST *Subject:* ghiurghiuliu Din cite tin eu minte, cintecul zicea asa: Bun e vinul si gustos, Cind il bei cu om frumos. Da' de-l bei cu om urit, Ti se-opreste vinu-n git. Drept pentru care, in prezenta voastra nu strimb din nas nici la apa plata. Dupa cum am dovedit la reuniunea de 30, beau cu voi orice, la orice ora, in orice loc, si ma simt in al noualea cer. Petrecaretii din Florida tac milc pentru ca probabil nu vor sa se dea in vileag ca sint inca beti sau in cel mai bun caz mahmuri. Propun sa le mai dam un pic de timp pentru reanimare... Va pup. *542* *Name:* Serban (vmanica@tufts-nemc.org ) *Date:* Mon 13 Feb 2006 12:33:49 PM EST *Subject:* Am inceput sa ne trezim Dragii nostri, Imi cer mii de scuze ca nu am reusit sa raspund tuturor urarilor primite, dar inca incercam sa ne revenim din mahmureala, asa incit va rog sa ne acordati citeva zile de refacere. Am primit cu totii mesajul trimis si duminica, cind v-ati intilnit la Bucuresti si speram ca vom reusi sa fim impreuna cit mai curind. Asa cum voi ati facut planuri acolo pentru vara, noi ne-am pus mintile la cale si ne gindim deja la ceva si mai si, undeva in viitor, intr-un loc cald si exotic, dar va necesita ceva mai multa coordinare (amanunte in viitor). Poate ca initial suna "too far fetched", dar Rodica deja este on board cu ideea, asa incit vom discuta detalii intr-un viitor apropiat. Radu va incerca in curind sa puna poze de simbata, unde am fost sapte dintre ai nostri, ne-am gindit la toti cei de peste mari si tari si am vorbit si cu Eveline, care-si sarbatorea si ea aniversarea. Ne pare rau ca nu am putut fi mai multi, dar speram ca vom repeta intilnirile in viitor, in alte localuri si vom depana toate amintirile de peste ani. Ma adaug si eu celor bautori de Busuioaca de Bohotin, am citeva sticle si aici (Florida este plina de tot ce-ti doreste sufletul, mai ales vinuri Romanesti), totdeauna amintirile legate de gustul aparte si ipostazele cind am baut vinul ramin prezente si active in memorie. Va sarutam pe toti cu tot dragul si dorul si asteptam sa va vedem cit de curind. Rodica si caius vor fi in stare sa va dea detalii directe de aici, cind se vor intoarce la Bucuresti. Cu drag, Serban *543* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . org ) *Date:* Mon 13 Feb 2006 05:28:25 PM EST *Subject:* Mai, mai mai, ca bine-a fost! Eu asa zic! Am baut, dansat si pupat cu pai'spe in Florida, am vorbit, urat, si zambit cu doi din Canada si alti doi din America - se stiu ei (ele), si rau le pare ca nu au participat...., am regretat si am mai urat cu unul din Elvetia prins de ale vietii treburi, au cantat si ne-au urat v'o zece din Bucuresti, una din Israel... si apoi iar ne-am mai pupat, urat, inchinat, ba unii s-au si ingrijorat de nametii napraznici din nord-est... Dragilor, intalnirea mondiala a rosettistilor a emis atat de multa energie incat, spre a mentine balata termica, mama natura a trebuit sa scada dramatic temperatura pe coasta de est a Americii, asa incat Luminita a trebuit sa-si puna caciulita de lana in Florida - chestie rara, rara - cand cu o zi inainte erau 25 grd. C..... Detalii si poze vor urma: ii rog pe toti participantii de pe mapamond sa-mi trimita pozele lor spre a compila un album - selectati-le insa fratilor, ca nu mai am loc! Cu mult drag Radu *544* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com. ) *Date:* Wed 15 Feb 2006 03:49:30 AM EST *Subject:* mahmureala , bat-o vina. Cred ca eu m-am imbatat cu aburii alcoolici emanati din Florida, ca nu reusesc sa pricep mare lucru. Serban spune(la multi ani, Serbane!)ca au fost vreo sapte oameni, iar Eveline isi serba si ea aniversarea(la multi ani, Eveline!)-unde ?in Florida sau in Canada ?. Radu reusise sa numere vreo 10(inca o data -la multi ani,Radu !), dar deh, el e mai obisnuit cu cifrele, ca doar de aia ne si numara la clicuri si apoi tace ca o vedeta rasfatata. Bon, daca n-am reusit sa aflu cati participanti au fost, macar stiu ca a fost bine si Caius si Rodica (oare care dintre Rodici?)ne vor da amnaunte.Si Radu va pune poze.O sa astept deci, sa-mi treaca si mie betia, sa pricep ceva mai mult. Si, Radule, cat mai astepti pana sa ne spui cu falsa smerenie ca tu ai fost nr.10.000 ? *545* *Name:* Radu (radu @ rosetti 75 . org ) *Date:* Wed 15 Feb 2006 07:29:12 PM EST *Subject:* de-ar fi asa de simplu.... Catrinel, Catrinel, persoana misterioasa 10000 vine din Bucuresti, de la adresa 194.9.167.253. Deocamdata nu stiu mai mult. Vom insista, vom insista... (oi fi chiar tu?) Cat despre numaratoare, in Florida se adunara 7 rosettisti getbeget (Carmen Laron (Stegarescu) A, Rodica Alexandru (Muntean) B, Luminita Soare (Gheorghe) C, Caius Filimon B, Mircea Marandici B, Serban Manica B, si subsemnatul B.), 5 co-rosettisti (nevestele si barbatilor rosettistilor getbeget) si 5 rosettisti-simpatizanti (rude si prieteni apropiati ai rosettistilor getbeget). Dar numaratoarea nu se termina aici: din Bucuresti, din Canada, din Israel, din Elvetia, pai cum sa nu pierzi socoteala? Si apoi pozele; mai acordati-mi o saptamana: prea multe si greu de ales pe cele mai bune. *546* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Thu 16 Feb 2006 05:21:07 PM EST *Subject:* m-am desteptat M-am lamurit in privinta numarului si componentei participantilor. Sa va fie de bine, sper ca ati petrecut pentru toata generatia `75 de rosetisti, plus una sau doua din gneratiile urmatoare. Noi v-am urmarit cu gandul. Sa fiu eu cea cu numarul 10.000 ? nu prea cred.Eu sunt mereu cu un pas inainte, sau, cel mai frecvent, cu trei pasi inapoi, dar niciodata, nici macar din intamplare, la fix. Asa ca, mai cauta, Radule, mai cauta... *547* *Name:* rodica rausser (sorin.ticlette@infonie.fr ) *Date:* Tue 21 Feb 2006 04:08:50 AM EST *Subject:* Allo - allo Unde ati disparut cu totii, ca nu mai am ce citi ? *548* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 21 Feb 2006 08:23:57 AM EST *Subject:* tulai adica cum, rodica draga? da' matale? unde ti-o fi condeiul? americanii sint mahmuri, dar tot au scris cite ceva (cei harnici, comme d'hab!). irina h e incapacitata. catrinel se manifesta (si-i multumim, ca ne-a reinviorat forumul), viorica pindeste si uneori graieste. rodicile? (rdt a reaparut, slava domnului, dar scurt). si tocmai tu te plingi? s-ar putea s-o ia din nou razna contorul, si asta ar fi taaaare frumos (va dati seama ca sintem o comunitate foarte restrinsa, cu o notorietate de-a dreptul confidentiala, dar al carui site a fost vizitat de zece mii de ori intr-un an, adica de trei ori pe zi?). e drept ca unii nu intra niciodata sau foarte rar, iar altii des sau foarte des, dar cerrt este ca sint peste zece mii de intrari intr-un an!!! mi-ar place sa ajungem la 20'000 inainte de revederea din iunie, desi mi se pare foarte putin probabil. eu unul voi face tot ce pot: adica promit sa va scriu una pe zi. o fi buna, o fi proasta, o fi interesanta sau neroada, dar una pe zi tot scriu, si asta pina la plecarea spre romania. cine se alatura? ca daca scriu numai eu n-or da buzna multi. si eu cred ca orice e bun: o mica anecdota a zilei sau a anilor trecuti, o reteta de bucatarie, o chestie interesanta citita de curind sau de demult, o iritare fata de un fapt divers, o parere despre actualitate, o inspiratie de moment, un banc nou sau vechi, o lamurire despre vreun fapt sau vreo lege fizica, un constat social, o farima de filozofie, o nazbitie a copiilor sau a sotului/sotiei, o poezie, un pont despre cum sa devii milionar peste noapte, o lectie de gemologie, de mecanica quantica, de chirologie sau de tehnici de constructie. pe scurt: caleidoscop. on y va? forza rosetti! *549* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 21 Feb 2006 08:42:19 AM EST *Subject:* completare mai trebuia sa adaug ca ceea ce poate parea evident pentru unii nu este le fel de evident pentru altii. am trait lucruri foarte deosebite in acesti 30 de ani, am fost confruntati cu situatii diferite si am vazut lumea cu ochi diferiti. cunostinte care ne apar ca truisme pot fi foarte interesante, sau macar inedite, pentru altii. deci orice schimb apare pretios. si fiecare are personalitatea si emotionalitatea lui; nu se poate sa avem toti hazul lui viorica, irina, tibi, catrinel, radu, etc. dar nici in liceu nu eram identici, si nu eram toti hazosi sau interesanti, dar comunicam practic fara intrerupere. ideea este deci sa continuam sa comunicam, fara sa ne sfiim ca ceea ce avem chef sa spunem poate sa apara idiot sau sa ne ridiculizeze. asadar, action! *550* *Name:* anonim (.i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 21 Feb 2006 08:48:04 AM EST *Subject:* sa nu se ofenseze curatele fet(z)e si daca tot veni vorba, ieri seara vorbeam cu o colega de la e (nu pot sa va spun ca e o sora de-a mea, ca daca v-o spun ghiceste toata lumea ca e viorica). si aceasta colega misterioasa mi-a destainuit ca a regasit pe internet o poveste de ion creanga, pe care multi dintre voi o cunosc cu siguranta (dar poate nu toti, cine stie). dar "povestea p...i" este o bucata daca nu pornografica, cel putin licentioasa. si nu se cuvine ca o liceanca sa publice asa mascari pe forum, ca ce va crede lumea despre ea. asadar, v-o trimit eu in mod anonim, si sper sa va distrati. POVESTEA PILEI, de ION CREANGA Amu cică era într-un sat un ţăran. Şi ţăranul acela a eşit odată în ţarină să samene nişte păpuşoi. Şi cum semăna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe-acolo Hristos şi cu Sfântul Petrea. Hristos - să nu-şi tace molcum şi să-şi caute de drum? - Da ce semeni acolo, om bun, întrebă el. - Ia, nişte pile semăn, răspunse ţăranul cu obrăznicie. - Pile ai zis că semeni, pile să dea Dumnezeu să se facă, zise Hristos, blagoslovind semănătura din treacăt cu amândouă mâinile, şi apoi se tot duse în drumul său cu Sfântul Petrea, care nu-şi putea stăpâni mierarea de cuvintele ce auzise că au eşit din gura lui Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul aşa de buruenos. Ţăranul, după ce mântui de semănat se întoarse acasă. Apoi, la vremea prăşitului a venit de a prăşit păpuşoii după rânduială şi iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În loc de păpuşoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru dragalete de pile, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze şi mai răzbelite!... - Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncuşoara mea de toată vara, zice ţăranul, scărpinându-se în cap şi trântind cuşma de pământ cât ce putu. Asta n-am păţit-o de când m-a făcut mama... 'tu-i maţele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de făcut? - 'Tu-i-aş descântecul celui cu blagoslovenia, că pocit a mai fost la gură. Şi cum şedea ţăranul uimit, numai iaca ce trecea pe-acolo un potâng de babă. - Bună-vremea, om bun, zice ea. - Să-mi bag genunchiul în vâjoiul cui ştiu eu, mătuşă, zice ţăranul îndrăcit de necaz... - Dar ce, Doamne iartă-mă eşti aşa mascaragios, măi omule, zice baba posomorâtă. Nu ţi-i oarecum să vorbeşti aşa, de faţă cu o bătrână ca mine? - D-apoi cum să mai vorbesc şi eu, mătuşă, când vezi cum s-a făcut Dumnezeu râs de muncuşoara mea. Da', la sărăciea în care mă găsesc, pile-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ş-apoi mai zi şi dumneata, dacă ai ce ... Când se uită baba pe ogor, îşi pune mâinile în cap de ce vede... pile şi iar pile, belite şi răsbelite, în toate părţile. - Vai de mine şi de mine, nepoate! Asta încă-i una. - Ba dac-ar fi numai una, ce ţi-ar fi, mătuşă! Dar aşa sunt sute şi mii de mii, în cur să le ţii!.. 'Tu-i aşa şi pe dincolo că nu ştiu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur, nu altceva. - Ia las', nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pile... De unde ştii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata? - Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici duşmanilor mei, mătuşă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăţie ca asta - să mănânci pile în loc de păpuşoi! Ia învaţă-mă şi dumneata ce să fac. Căci pe mine nu mă mai ajunge capul. Stă ea baba oleacă pe gânduri şi apoi zice: - Nepoate, eu te-aş învăţa ce să faci ca să te desfaci de dânsele răpede-răpede şi să scoţi bani înzăcit şi însutit decât pe păpuşoi, dar ce mi-i da? - Ce spui mătuşă? Învaţă-mă, că ţ-oiu da ce mi-i cere şi un vrav de pile pe deasupra... Când a auzit baba de pile, i-a zvâgnit inima... căci îi curgeau ochii după dânsele, când le vedea aşa de zdravene şi bârzoete... - Apoi eaca ce să faci, nepoate: încarcă-le în car şi le du la târg că ai să le vânzi ca chiperiul. Dar, mânca-te-ar norocul să te mănânce, acum trebuie să las ruşinea la o parte şi să te învăţ cum ai să înveţi pe cumpărători a le întrebuinţa. - Că bine zici, mătuşă, ia spune-mi, rogu-te! - Când a fi să le vie dor de pilă, s-o şuere cum şueri oile la strungă... şi atunci, numai să-ţi poată curul... Iară când s-ar sătura de ea, să zică: ho! ho! haram nesăţios. Şi atunci pe loc se moae şi te descotoroseşti de dânsa. Şi drept dovadă, baba îşi înfăşcă o mătrăgană, care era mai mare, de pe un strujan, şi începe s-o pue în lucrare cum se cade... Ţăranul a încremenit când a mai văzut şi asta... - Dar de unde ai aflat meşteşugul ista mătuşă? zise el cu mierare. - Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tăiat lemne... Nu mă mai întreba cum, şi zi bogdaprosti că ţ-am deschis ochii ce să faci... Ţăranului atâta i-a trebuit. Dă babei ce-i făgăduise, apoi se duce acasă, îşi pune scoarţele la car şi-l înfundă bine, înjugă boii, se întoarce la ogor, încarcă un car zdravăn de pile - şi la târg băete, cu dânsele la vânzare. - Hai la pile, hai la pile! Pile zdravene şi tari pentru jupânese mari... O cucoană văduvă, auzind aşa vorbe din gura ţăranului, trimite o slujnică să-l cheme la dânsa ca să-i dea un colb... Slujnica se duce şi cheamă pe ţăran. Şi cum vine ţăranul, cucoana îl şi ia la trei parale, zicând: - Dar bine măi ţărane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, că te mănâncă mama dracului! Acuş te pun la scară şi-ţi trag o bătae, de te-or duce cu cerga acasă... Înţeles-ai? - Apoi, da', milostivă cucoană, zise ţăranul scărpinându-se în cap. Să ierte cinstita faţa dumneavoastră, ce să facem? Ia, nişte pile ni-a dat Dumnezeu şi le-am adus şi noi la târg, să vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dânsele, că ne mănâncă şi pe noi o mulţime de angarii şi de nevoi de tot felul... - Măi, ţărane, eşti nebun, ori cum eşti, de vorbeşti pleve de faţă cu mine? - Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase, săracul de mine! Iaca să vă aduc una ca s-o vedeţi, dacă nu mă credeţi... 'Tu-i-aş praznicul cui le-a plămădit, că m-a făcut să intru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dac-ar fi de parte femeiască, le-aş ţine pentru mine, dar aşa... Şi odată se duce la car şi alege un ştiulete de piloiu, care era mai mare, şi cu dânsa drept în casă la cucoană. - Iacă cucoană, şagă-ţi pare dumitale asta? Acum pe ce s-a dus munculiţa mea de toată vara? Ş-apoi dumneata mă mai înghii şi cu bătae, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! 'Tu-i-aş patruzecile cui ştiu eu să-i fut, că au început a mă lua lumea de nebun... Cucoana vedea acum că ţăranul are dreptate, şi se face a se uita într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului şi la cinstita pilă din când în când. - Bată-te focul să te bată, măi ţărane, că ticălos mai eşti!... Ş-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuinţa, când ar vre? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuinţă. Dar tare mă mier şi eu de aşa comedie!... - Cum să se face cucoană! Să ierte cinstita faţă a dumneavoastră ia, când vine cuiva pofta de dânsa, o şueri de câteva ori, cum şueram noi oile la strungă, ş-apoi atunci, ţine-te la frecuş cât ce-i pute, că las' dacă m-a da de ruşine. Iară când te-i mulţumi şi-i vrea să te lese de frecuş, să strigi la dânsa: ho! ho! haram nesăţios! Şi atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca şerpele la lapte dulce... Şi pe urmă, de câte ori ţi se scoală... tot aşa să faci. Şi dacă nu te-i mulţumi, atunci să mă blastemi pe mine. - Bată-te pustiea să te bată, mojic mascaragios, c-al dracului mai eşti, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masă... Ia ieşi oleacă afară din odae, ş-apoi te-oiu chema eu acuş, că avem oleacă treabă... Ţăranul tace molcum şi ese. Iară cucoana, drept cercare, începe a şuera mătărânga, şi atunci cinstita pilă face zbârc! în priza cucoanei! Vorba ceea: găina bătrână nu se sparie de pila groasă. Şedea, sărmana, cum şede mielul la ţâţa oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai târtoase! Strâmtă-n priză, tare-n şele Crască pila din măsele Că-i cam iute la oţele! În sfârşit, după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetişor: ho! ho! haram nesăţios! pila atunci pe loc s-a muiet şi foflenchiu! cade jos... Cucoana îndată o rădică cu mare sfinţenie şi o pupă drept în bot... Apoi strigă pe ţăran în casă şi luându-l cam pe departe, zice: - Şi cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstămăţii de-aiste, măi ţărane? - Cum să se întâmple cucoană? Ia, mai astă primăvară, sămănând păpuşoi în ţarină, a adus dracul - că mai bine n-oiu zice - doi oameni pe acolo. Şi unul din ei m-a întrebat: ce semăn? Eu, nu-mi stăpânesc gura? M-a împins păcatul să răspund în ciudă că pile semăn, să iertaţi dumneavoastră! Şi atunci el, pocit la gură, sau naiba îl mai ştie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mâinile spre ogorul meu din treacăt, zicând: "Pile să dea dumnezeu să se facă". Şi cum vedeţi şi dumneavoastră, pile s-au făcut, fără ştirea lui Dumnezeu. Şi pila mea şi trei bani, ş-o căruţă de jidani, să ierte cinstita faţa dumneavoastră. - Dar bine le zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lume! - Apoi, da, cucoană, dac-aşa le cheamă, cum hastă pilă să le mai zicem? - Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos şi cu Sfântul Petru? Că numai ei sunt aşa făcători de minuni... - D-apoi, da, cucoană, mai ştiu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori dracul, să-i bag în pchizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să ierte cinstita faţa dumneavoastră, că ştiu că mi-a făcut-o bună... - Dacă-i aşa cum spui tu, măi ţărane, apoi eu cred că tot Hristos a fost. Şi de-aceea, hai să-ţi cumpăr şi eu una, spre aducere aminte de anul când s-au făcut pe ogoară de cele care spui tu... că după mine aista-i semn de belşug. - Pile vrei să zici, cucoană. - De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porţi prin gură. - Apoi da, dac-aşa ni-i deprinsă gura, ce să facem? Iertaţi şi dumneavoastră! Dar şi dac-a fi după vorba dumitale, cucoană, apoi mult stau eu şi mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altă treabă decât numai se-apuce de făcut pile pe ogoarele oamenilor! Doamne iartă-mă, dar pilos trebuie să mai fie şi Dumnezeu acela, de-i plac aşa de mult pilele! Încă mai ştii păcatul? Oiu face şi eu ca dumneata cucoană. Poate a vrut Dumnezeu să se cace cu bani în punga mea, că de mult şade pustie - frântă de para n-am la sufletul meu -. Ei, ce zici cucoană, iei-ţi una ori ba? - că mă prea întârziu cu iarmarocul. - Apoi ce mi-i cere tu pe scârnăvia asta, zise cucoana, făcându-se că-i e greaţă oarecum... Vorba ceea: dee-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi trebuieşte. - Apoi ce să-ţi cer cinstită cucoană! Ca să nu ne sbatem, mi-i da cinci sute de lei în capăt şi pace bună. - Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar ştii că eşti de duh, măi ţărane! - Apoi, da, cucoană, mult mi-au asudat şi mie coaele, pân-am prăşit atât amar de pile, şi le-am adus în halul ista, cum le vezi... şi dacă de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la ţărance de-a noastre ţi-ai găsit să mă pricopsesc? Că ele ar voi să le dai câte-o testea de pile de-o para şi câte-un vraf pe deasupra. Aşa-i la noi, la ţărani, băga-mi-aş, Doamne iartă-mă, să-mi bag! Să iertaţi de vorba ceea proastă!... - Măi ţărane, dar trei sute de lei nu ţi-i deajuns? - Nici o leţcae mai puţin, cucoană. - Patru sute, mai. - Nu se poate cucoană. - Nici 450? - Ba nici 499 de lei şi 39 de parale. Nu te mai pune şi dumneata cucoană pentru 50 de lei. Fă-mi încaltea o saftea să nu mai stea, c-ai să ai bunătate de pilă, de mi-i pomeni şi mi-i îndrepta şi la alte cucoane de-a dumneavoastră... - Hai, na-ţi 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva să te obrăzniceşti să spui cuiva că mi-ai vândut mascarale de-aiestea, c-apoi al tău e dracul. Înţeles-ai? - A...ra! cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele? În sfârşit, cucoana da 500 de lei, îşi ie pila - şi ţăranului pe ici i-i drumul, se duce-n treaba lui să vândă cum a pute' şi pe celelalte pile. Dar pile de-ar ave', despre asta nu se mai plânge el acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se întreabă. Dar ce mai atâta vorbă. Cum s-a dus ţăranul, cucoana cea păsnită şi spăşită face o cutie de argint poleită cu aur, împodoleşte sfânta pilă în bumbac, stropit cu arome, o aşază s-o încue în cutie ca pe un odor nepreţuit, ia cheea la sine şi când îi venea haghiţele se aşeza gospodăreşte pe treabă, îşi astâmpăra pofta şi că mai ba să-i ducă dorul, sau să umble pe apucate, ca până atunci. Se închipuluise biata cucoană cât se poate de bine pentru bătrâneţe... Amu, într-una din zile, iaca ce vine popa de pe moşia cucoanei s-o roage de toţi Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana, ca să nu-i strice hatârul popei, pune caii la căruţă şi se duce cu dânsul în sat să-i boteze. Şi după ce-i botează copilul, rămâne la popa la masă în acea zi. Şi, la masă, luă şi cucoana mai mult un păhăruţ două de vin, cum îi treaba oamenilor: ba ia poftim, luaţi-l măcar până la brâul preotesei, ba, atâta rău să fie! - pe cucoană o ia vinul de cap şi, pe loc, îi vine poftă de pilă... Ei! Ei! ce-i de făcut? Da cucoana să se ducă acasă, popa şi cu preoteasa n-o lăsa. - Ai să mâi la noi în astă noapte, cumătriţă, ziseră ei, că doar nu-ţi plâng copiii acasă. În sfârşit, cucoana scăpăra de dor de pilă... - Cumătre părinte, zise ea de la o vreme: dacă nu mă lăsaţi să mă duc, ţine cheea asta şi fă bine sfinţia ta de te du acasă la mine, deschide lădoiul de lângă patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint şi mi-o adă-ncoace, că-mi trebuie ceva dintr-însa: chiţibuşuri de-a noastre, ştii, cum îi treaba femeilor... Popa, chitind că-s nişte daruri pentru preuteasă, pe dată şi porneşte călare. Şi ajungând pe la amează, în mijlocul verii, şi da inima din popa de căldură. Când pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea unei păduri, sta la umbra unui copac pletos să se răcorească oleacă. Şi cum sta de se răcorea, îi da dracul în gând să umble în cutie şi să vadă ce-i acolo? Suceşte el cutiea, o învârteşte, şi nu ştiu cum face c-o deschide. Şi când se uită înăuntru, ce să vadă? Vede coşcogeamite mascara, învelită în bumbac stropit cu aromate... Atunci popa, cuprins de mierare, începe a şuera. Şi cum se mira el şuerând, pila face zmârc! în curul popei... Popa atunci începe a răcni şi zice: Doamne, izbăveşte-mă de vrăjmaş! Nu lăsa pre robul tău de batjocura diavolului! Că ţie unuia am slujit şi afară de tine pre altul nu ştiu. Dar toate erau în zadar. În sfârşit, dacă vede popa şi vede că nu mai este scăpare, scoate bârnetul de la izmene şi cu un capăt îl leagă de copac, iar cu celălalt capăt de bârnet, leagă pila cum poate şi unde nu începe popa a se smuci şi a cotigi în toate părţile, cum se smucesc boii la tânjală când trag ceva din greu, dar nu era chip... Se roagă el popa, răcneşte el popa, cârneşte el popa, dar nu-i nădejde de scăpare, c-o dat peste pilă mare. În sfârşit oleacă de ne era să iasă sufletul din popa; când noroc de la Dumnezeu, eaca o vacă, pe care o pălise strechia, cât pe ce erea să dee peste dânsul să-l zdrobească. Atunci popa, de spaimă, începe a striga desnădăjduit: ho! ho! haram, mânca-te-ar lupchii să te mănânce! Vaca dă în lături şi atunci numai eaca şi pila ese din curul popei!... Şi când se vede popa scăpat, o şi croieşte la fugă prin pădure ca un nebun, lăsând şi cal şi cutie şi bârnet şi preuteasă şi cucoană şi tot şi se va mai duce în toată lumea. Şi dus a rămas şi până în ziulica de astăzi. Sâmbătă, 1877 Octombrie 22; 1878 Noemvrie 12 *551* *Name:* anonima (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 21 Feb 2006 01:48:40 PM EST *Subject:* mrp Ionut se abate asupra noastra in valuri - ba ne pedepseste cu tacerea, ba nu reuseste sa-si tie limbuta cea electronica, virtuala si forumata (sau forumoasa?, ma rog, intelegeti voi ce vreau sa zic)... Eu de fapt cautam poezii de Miron Radu Paraschivescu, in special pe Rica, o capodopera inegalata, o perla, o delectare, si iata ca pe linga Rica am mai gasit citeva balade si cintice tiganesti la fel de fermecatoare, vibrante, vii si neaose, sublime si hazlii, si vreau sa ne delectam impreuna cu ele, pentru ca placerile intelectuale (Ionut, nici un comentariu!!!) trebuie impartasite cu vechi prieteni, colegi dragi pierduti si regasiti, pe scurt, rosettisti. Sper sa va fiu pe plac si de data asta, macar un pic (mic). Deci: Cântic de dor şi of (îngânat după nişte cântice lăutăreşti ce se pot auzi prin multe cârciume) O să cânt o viaţă-ntreagă după a care mi-e dragă, o să cânt ca un nătâng doar de boală - să nu plâng! Că era gagica neichii să-i săruţi poala scurteichii, cu buze de micşunele, muşcar-ar neica din ele! Şi de mândră ce erea m-apucă la lingurea doar când mă gândesc la ea. Mi-a zis că dacă mi-e dragă să mă împrumut la bangă şi să-mi pui dantura-ntreagă. Dar nici eu nu m-am codit, gologani am abulit şi mi-am pus dinţi auriţi ca boierii pricopsiţi. I-am luat rochie de tafta, papucel de catifea şi-am dus-o prin mahala ca să vază cine-o vrea că e amureaza mea. C-am iubit-o şi-o iubesc şi tot v-o istorisesc, măcar că mă pârpălesc. Uite mintea mea a proastă: să mă car de la nevastă şi să mă duc cu-o putoare nespălată pe picioare să mă curăţ de parale. Dar n-am fost de vină eu, bătu-mi-o-ar Dumnezeu! Cum făceam o păşitură, hop şi ea! în bătătură; mergeam la biserică, dar ea-mi pune piedică; dac-o luam de subsuori îi mirosea gura a flori. Şi ca să mă bage-n streche punea şi-un mac la ureche. Să spuie care-o cunoaşte cum era de dată-n paşte; că, bătu-o-ar stelele, şi-a tras şi sprâncenele, subţirel, pe lângă coadă, de-mi suci mintea năroadă. P-urmă, ce să vă mai spui? Umblam după ea hai-hui şi unde se fandosea că este gagica mea. Şi mă lua îndelicat, numa-n şoapte şi oftat, când eram la ea în pat. Of, pupa-o-ar mă-sa rece, că dorul ei nu-mi mai trece! Eu credeam că-i doar a mea; dar, pitită sub perdea, la toţi fanţii se gimbea... Şi-ntr-o seară, din pridvor, cum trecea un roşior, a ieşit la drumul mare şi-a fugit cu el călare. De-atuncea s-a tot dus şi eu am rămas mofluz, singurel, să bat din buză, vascrisu ei de farfuză! Cântic de lampă - de la primărie-n sus toate lămpile s-au stins numai la gagica mea arde lampa ca şi-o stea - (cântic de mahala) Lampă cu flacără mică, doar de tine mi-a fost frică noaptea pe şoseaua-ntinsă, că nu te-oi vedea aprinsă, cum stăteai ca o lalea, ca o lacrimă şi-o stea în geam la gagica mea! Şi călcam cu pasul mare fără grijă, pe cărare şi veneam cu pasul iute printre gardurile mute, când ardeai prin depărtare lampă vie, lampă-floare! Doar tu străluceai pe lume şi prin bezna de cărbune de păzeai dragostea noastră lampă cu flacăre-albastră! Vesteai limpede şi dreaptă că ibovnica m-aşteaptă ca o şoaptă care vine de la ea până la mine. Şi de cum intram în casă îţi lăsai geana sfioasă prin perdeaua de mireasmă; ca să nu te uiţi la noi să nu-i vezi, când o despoi, coapsa dulce, sânii goi; dar gura ei dogorea ca şi ţie flacărea, şi-i era sânul încins ca şi globul tău aprins. Pielea ei, de crin şi lapte, i-o-nvălea părul cu noapte şi tu străluceai senină lampă, martor de lumină! Ceasu-i trist şi luna plină şi fereastra ei streină parcă-i de casă pustie: nu mă cheamă, nu mă-mbie. Numai ochiul meu te vede, lampă cu flacără verde! Că de când te-ai stins din geam bucurie nu mai am; nu mai luminezi târziu, târgul mort, drumul pustiu! Doar prin noaptea cea înaltă când mai trec, inima-mi saltă: inima-n care mai arde lampa mică, de departe. RICA Bate-un vânt pe ulicioară peste inima amară, bate-un vânt prin ţigănie peste inima pustie, vânt uşor de primăvară cu parfum de domnişoară. Treci vântule fără teamă că nu te mai bagă-n seamă nici-o pirandă-mpudrată cu buzele de muşcată! Poci, tu vântule, să treci, că focul lor n-o să-l seci şi nici lacrămile lor după Rică din Obor! Îl făceau toţi zurbagiu, dar altul ca el nu ştiu: ăl mai prima barbugiu, cuţitar, caramangiu, ca un fante de spatiu. Că nu era nici o fată de el neamurezată, nici nevastă cu bărbat să nu-l fi râvnit la pat. Şi-avea ochii de migdale de cătau la el cu jale, şi-avea ghiersul cântător de cătau la el cu dor, Rică - fante de Obor. Când trecea prin cartier, avea pasul de boier, legănat şi nepripit unde se ştia iubit. De se lăsa cu bătaie (că avea duşmani o droaie!), atunci o făcea de oaie, că până să scoţi cuţitul, el îţi şi lua piuitul. N-avea pe lume păreche: purta cercel la ureche şi-avea degetu-nflorat c-o piatră de matostat. Noaptea, când venea matol, zicea din gură, domol, ca un vânt care se duce în inimă, s-o usuce, ca steaua tremurătoare de clipeşte-n bolta mare. Uite-l, ăsta era Rică: el de nimeni n-avea frică, de nimeni nu se ferea, cât este lumea de rea! Şi cum venea într-o seară senină, de primăvară, un ţigan mai mărunţel se tot da pe lângă el: - "Dă, bă Rică, o ţigare!" Când căta prin buzunare, parşivul, cu mâna scurtă, i-a băgat cuţitu-n burtă. Rică s-a-ndoit niţel da' l-a muclit pe mişel de-a sunat şi baba-n el. Văicăreală mare-n stradă, au dat toţi buluc, grămadă: sângele-i curgea şiroi ca apa dintr-un butoi. Toată partea muierească a sărit să-l oblojească, dar el nu vroia deloc; se ţinea doar de mijloc şi şi-a pus o barză-n cioc, a aprins-o şi-a zâmbit: - "Ce-o să mor dintr-un cuţit?" Pân' vin ăi de la Salvare, mai poci să trag o ţigare!" Aşa era Rică - tare. Se cruceau ţiganii toţi, (mardeiaşi, giolari şi hoţi) şi ţigăncile-nlemnite se tânguiau pe şoptite. Aoleo, ce n-ar fi dat să-l vază pe Rică lat; dar el, drept ca pălimarul, îşi ţinea doar brăcinarul cu o mână, apăsat şi umbla în lung şi-n lat Rică - fante-njunghiat. Ieşea luna dintr-un nor roşie ca un bujor şi bătea un vânt de seară subţirel, pe ulicioară ca un plânset în suspine. Dar Salvarea nu mai vine... Rică s-a lăsat pe vine şi s-a-ntins pe îndelete rezimat de un părete. Craii toţi, de bucurie, se făceau că îl îmbie: - "Spune bă, tot te mai doare?" El tăcea cu ochii-n zare. - "Vrei Rică, să joci barbutu?" Dar el tot făcea pe mutul. Una, cum dădea să-l frece, a ţipat - că era rece! Şi când a sosit Salvarea din el mai ardea... ţigarea. Bate vânt, lacrimă pică după inima voinică! Plânge-l inimă amară că s-a dus în primăvară ca o apă d-a uşoară şi ca fumul de ţigară! Cântă-l ghiers şi du-l departe pe Rică - fante de Moarte! Cîntec de fatã mare „…Dar cînd sosirã musafirii se ofilirã trandafirii…“ (Cîntec de mahala) Mai ştii ceasul, caldarîmul ştirb, uluca fãrã porţi? Singur lîngã ea, salcîmul înflorise ca de morţi. În duminica lãlîie, Rochia ta, numai danteluri, Lungã pînã la cãlcîie, Ne uimea în chip şi feluri. Erai draga noastrã şuie şi rîvnita orişicui; cine-ar fi-ndrãznit sã-ţi spui focul inimioarei lui? Fatã albã ca de cretã, (doar obrajii ca bujorii) adoratã şi secretã, nu ne bãnuiai fiorii. Galeşele promenade împletite braţ la braţ ca, anume, sã-nnoade vraja dulce în viu laţ. şi-a venit un vînt de searã, blestematul şi pustiul! Te mai port în gînd, de cearã, Îmi mai sunã-n piept sicriul. Amar Dragostea noastrã a fost cam sucitã, fãr' de rost, c-a-nceput în primãvarã ca un bob de lãcrãmioarã şi la urmã a murit ca un plîns înãbuşit. Da eram noi amîndoi, Bibilicã-bibiloi, Cînd ardea soarele-n toi, Parcã dase boala-n noi: Gura ta, a de muiere, De dulceaţã şi de miere, Era arşiţã şi boare, Mã topia şi-mi da rãcoare. Îţi pica vorba domoalã Ca descînticul de boalã: Lacrimã erau, şi stea, Ochii tãi de peruzea. s-a ivit vrun domnişor care te-a vrãjit uşor, ori ţi-a fost mintea nãucã de te-a prins dorul de ducã! Au murit de-atuncea, toate. Ceasul vechi la ce mai bate, Cînd în fiecare zi Toate sînt cum n-ar mai fi! Fata necãjitã Fata mîndrã şi frumoasã A pornit-o de acasã Tocmai astãzi dupã masã, Cînd era o ceaţã deasã şi se lãfãiau pe cer nişte nori de miel şi zer. Strãzii strîmbe şi subţire Unde-i capul, n-avem ştire! Din Turnul Novacului Urci drumul Feleacului, şi pe urmã iar mai treci şapte mici izvoare reci risipite pe poteci. Drum de toamnã şi de ţarã, Ploaie deasã, frunzã rarã, Du-mi-o fata necãjitã Cã rãmase neiubitã! Paşii ei mãrunţi şi mici, De gîndac ori de furnici, Îi aud pînã departe, Plînge pomul frunze moarte; Îi aud pînã tîrziu, Plînge ploaia a pustiu. Toate-mi plîng în seara asta, Fata micã şi nevasta; şi de multã-amãrãciune plîng şi ochii de tãciune. Cîntic de nuntã O sã zic pe drum de searã Pe o strunã de vioarã,, O istorie şucarã Cã-i cu boalã rea, amarã; O istorie c-un crai De la nunta cu alai, şi de-ai da cît o sã dai, nu e una mai dihai! Trist e cînticul, uitat, De jale şi lãcrimat, Ca un fante de gagiu, Trist, şi vechi de nu-l mai ştiu. Spune-l, inimã, de poci, Scoate-l tu, ca din gãoci, şi-l sloboade-ncet, subţire, cînticul cu tristul mire! Era zi de sãrbãtoare, Liliacul tot în floare, Cînd pornise, grea, pe searã, Petrecania boiarã. Stau mîndri ca doi pãuni Mirii chipeşi, între nuni, şi-i slugea frumos, pe tavã, neagrã, o ţigancã roabã; ochii şi-i rotea, de smalţ, cãtre mirele înalt. Ce-a mai fost, nu poci sã ştiu; Ginerica, om candriu,, Îi sorbea ca pe-o cafea Ochii ei de catifea. şi între mireasa albã şi ţiganca a cu salbã, cînd au mers ca sã se culce, strîns-a ţîţa ei cea dulce. Ismenitã nunta toatã; A rãmas mireasa fatã şi-a fugit pãunul-mire cu ţiganca de tingire. Spune, inimã, de ştii, Leac ales pentru candrii; Spune leac nedovedit Pentru boala de iubit! Nevasta mincinoasã „Y que yo me lleve al rio Creyendo que era mozuela, Pero tenia marido.“ (Frederico Garcia Lorca: La casada infiel) credeam cã e fatã mare cînd am dus-o pe cãrare; da şi eu – ce minte proastã! – n-am bunghit cã e nevastã. O fi fost ea ca zambila, Dar mersei mai mult cu sila. şi pe urmã n-aş mai spune… Era noapte de tãciune, Felinarele s-au stins, Licuricii s-au aprins. Într-un colţ, cînd fãcea fîţe, Îi scap mîna pe la ţîţe şi treceau prin ea fiori ca miresmele prin flori. Poci sã nu pici în ispitã, Mîndrã cum era gãtitã! Cã rochi îi strãlucea De sã bagi briceagu-n ea. Era noaptea de tãciune, Pomii 'nalţi, din altã lume, şi s-auzea prin vîlcele cum urlã cîinii la stele. Trecurãm şi peste iaz, Am mai sãrit un pîrleaz şi-am culcat-o-ntr-o grãdinã lîng-un pom, la rãdãcinã. mi-am scos de la gît cravata şi-a lepãdat rochia fata. Scot cuţitul din curea, Ea cãmaşa cu dantea. Nici crinul, pe ochii mei! n-are piele ca a ei; nici un diamant de-ar fi cã ea tot n-ar strãluci. şoldurile ei, prin deşte îmi scãpau, sã zici cã-i peşte; şolduri mici, de fatã mare, cînd de foc, cînd de rãcoare. De cînd mama m-a fãcut Aşa drum n-am mai bãtut; Cãlãream pe luna plinã, Trupul ei de ciutã linã. d-apoi cum m-a dezmierdat, poci sã spui, cînd eşti bãrbat? Cã doarã n-oi fi candriu Nici tainã sã nu ţiu! Iubitã şi sãrutatã, Plinã de ţãrînã toatã Am purtat-o binişor, Pîn-acasã, sub pridvor. Dimineaţa, pe rãcoare, Avea-n ochi mãrgãrittare. Eu, ca un ţigan ce sînt, Am obraz şi am cuvînt. Dar pe cinste i-am fãcut O cutie de cusut; şi dintre-ale mai frumoase: galbinã, şi de mãtase. Da nu m-am îndrãgostit Numai unde m-a minţit: Muiere de om cu stare Zicea cã e fatã mare, Cînd am dus-o pe cãrare. Tristã e viaţa de mort „Cu ţãrînã stau în gurã şi cu viermii mã tot cert cã nu poci sã ies din groapã sã te bat şi sã te iert…“ (Cîntic lãutãresc) Spuie altul cît o vrea Cã-i mai bine mort pe lume, Eu o ţiu mereu pe-a mea: Cã n-am gust de-ngropãciune! Dacã-i vorba dupã mine, Eu morţiş, mereu voi ţine şi mereu la fel voi spune Chiar cînd traiul nu-mi convine: Decît mort, tot viu mai bine. Ce e drept, cînd mori sãrac, şi de n-ai un sfanţ la tine Cei din preajmã scaldã-ţi fac şi de jeg te spalã bine. Da nici mort scãldat nu-i treabã: De pe stîrv, precum ştim toţi, şi pãduchii fug degrabã cã nu-şi fac din el ospãţ. Însã eu, şi dacã ştiu Cã-n cearceaf n-o sã mã-nfãţ, Tot prefer soios dar viu, Nu lãuat şi în sicriu! Cît trãieşti poci sã n-ai straie, Dar cînd mori nu-ş' cum se face (Chiar de n-ai avut lãscaie) S-o gãsi cin' sã te-mbrace Cu cãmaşã, pantalon, Guler ştaif şi papion, Ca sã poci dormi în pace. Da eu spun: şi rupt în coate Însã viu, pe cît se poate! Nu gãsesc cã-i vreo scofalã Sã fii mort şi-n strai bogat, Nici nu cred cã e vreo falã Sã fii stîrv şi pomãdat, Cã decît aşa gãtealã Viu prefer - şi-n pielea goalã Cum pe lume am venit, Nu sã plec din ea-nţolit! Alţii au la-nmormîntare Cîte-un praznic serios Cu prescure şi mîncare, Cu pilaf şi crap cu sos; şi mai au pe lîngã ei damigene, douã-trei, ca sã-şi toarne în pahare din vinaţul sîngeriu. Mã gîndesc, ce rãu mi-ar pare Chiar atunci sã nu mai fiu!… Ei sã tragã rînduri-rînduri, şi io-n pardesiu de scînduri… de mã-ntrebi pe mine-anume tot ce cred, tot ce-mi doresc şi mi mai sper într-astã lume, d-apãi vreau sã chefuiesc colea-n lege, de se poate, cu cei ce-mi ciocnesc la moarte şi-n sughiţuri mai şoptesc: „Iartã-l Doamne de pãcate!“ cã de-o fi şi-o fi sã mor, cel puţin atît sã ştiu: cã-s şi eu la masa lor, nu ei, chef – iar eu sicriu! d-apãi muzici şi fanfare, toba, goarna, contrabasul, cînd eşti mort ce rost mai are cã tu, neam, nu le-auzi glasul!? Eu, pe ele, drept vã spui, Aş juca o sîrbã-ntîi, Altfel, geaba parastasul! şi pe urmã, tras de-o gloabã sã mã ducã toţi la groapã cã nici tobe, nici ţambale nu mã-ntorc dintr-astã cale! Numai una, v-o spui drept, mi-ar plãcea s-o ştiu plîngînd cînd, cu mîinile pe piept, stau întins şi nu cuvînt: pe gagica mea a dulce cã ea ştie, cînd m-or duce, cine mã bagã-n pãmînt pãrpãlindu-mã pe jar, pe cînd ea n-avea habar. şi-atuncea întins pe dric sã m-aleg şi eu, mãcar cu un strop oricît de mic din privirea-i de cleştar; şi-aşa mort, privind la ea, i-aş zîmbi din racla mea. Deşi fraţilor, mã tem Cã şi mort de-o vãz cã plînge, Ca scãpat dintr-un blestem Aş sãri din cinci coşciuge Buzna dînd de sub capac Ca s-o mîngîi şi s-o-mpac Vãzînd lacrima cã-i curge, Fiindcã mîndrii-i ochişori Nu te lasã nici sã mori! Cã de-o fi de tot s-o pierd, Nici s-o bat, nici s-o dezmierd De la altul cînd îmi vine, Vã spui drept, nu prea-mi convine. şi-apoi ce mare scofalã: cînd mã pupã şi mã-nşealã eu sã stau rãpus de boalã!? De-aia strig în gura mare: Poat sã spui cît o vrea Filozoful nu ştiu care Cum cã viaţa nu-i grozavã, Eu o ţiu mereu pe-a mea Cã de moarte, nici o grabã! Cîntec de lunã „Huye luna, lluna,luna…“ (Frederico Garcia Lorca: Romance de la luna, luna) iese luna în poianã gãtitã ca o codanã; aiurit, neclãtinat, mîndreţe de bãiat cu ochii de pitre rare, o priveşte cum rãsare. şi prin noapte tulburatã, trece luna dezmãţatã, trece şi nu stã pe loc, curvã de sidef şi foc, şi-şi despoaie, gemene, ţîţele de cremene. Fugi lunã, lunã nebunã, Cã ţiganii-ţi dau de urmã! Zlãtarii şi spoitorii Vin cãlãri pe podul morii: De te-o prinde vreun zlãtar Îţi ia inima la jar, ţi-o pune pe nicovele Sã-şi facã din ea inele; Inimioara ta cea albã Au sã mi ţi-o facã salbã! Bãiete eu vreau sã joc Nu mã tem de ei de loc. Dar de vin zlãtarii droaie, Stinge-ţi ochii de vãpaie: De vin ţiganii prin noapte, Icusari di ei şi-or bate! Fugi lunã, lunã nebunã c-aud drumul cum rãsunã şi-aud cum fluierã piatra sub copita ca sãgeata! Mãi copile, ţi se pare: Doar eu trec prin noaptea mare Gãtitã de sãrbãtoare! Dar zlãtarii se aratã În poiana luminatã; Pe bãiat îl trec fiorii şi-şi închide ochişorii. Gonesc ţiganii prin noapte, Vis-de-aramã şi de şoapte, Plete-n vînt, faţa de smoalã, Ochii galeşi, de migdalã. Pititã în fagul mare, Cîntã o privighetoare. Prin nori fuge alba lunã Cu un flãcãiaş de mînã Plîng în poianã zlãtarii, Spoitorii, fãurarii, şi peste întreg pãmîntul, stã de veghe numai vîntul. *552* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 21 Feb 2006 06:04:27 PM EST *Subject:* ar mai fi de spus la multi ani, alice la multi ani, dan la multi ani, mircea in ordine alfabetica *553* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 22 Feb 2006 03:20:40 AM EST *Subject:* la multi ani La multi ani sanatosi si fericiti tuturor pestisorilor nostri, printre care il vad cu mare emotie pe fratele meu iubit Mircea Marandici. Sa cresteti mari! *554* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Wed 22 Feb 2006 06:33:49 PM EST *Subject:* iote no, ca s-a facut tirziu si inca n-am scris nimic. asadar, ceva scurt: despre democratie g.b.shaw considera ca democratia este tirania poporului asupra poporului, pentru binele poporului. chinezii considera ca democratia inseamna cinci la suta de surzi care comanda nouazecisicinci la suta de muti. in romania cea pe care am trait-o eu era vorba de cinci la suta care beau vin ghiurghiuliu (ma rog, poate ca beau busuioaca) si erau plini de pile, si nouascinci la suta care aveau nevoie de pile. dar de ce va ginditi neaparat la ion creanga? *555* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Wed 22 Feb 2006 06:46:03 PM EST *Subject:* pile chestia asta mi-a adus aminte de o scena draguta, la care nu am asistat, dar mi-a fost relatata: corina chiriac (baietii trebuie sa-si aminteasca, pe vremea aceea nu numai ca avea voce buna, dar - fara sa fie draguta -era foarte bine facuta) deci corina chiriac astepta autobuzul. se apropie un tinar, care-i spune: ba corina, ce misto esti... ea zimbeste, cu placere. ba corina, esti traznet... si ea zimbeste. ba corina, ce trupean ai... si ea zimbeste si mai tare. ba corina, tu stii ce pila iti trebuie... si ea raspunde: mie-mi trebuie, ba? mai degraba tie... no, ca am vrut sa dreg chestia cu ion creanga, si uite ce-a iesit. va pup foarte, foarte pudic. *556* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Thu 23 Feb 2006 01:15:21 PM EST *Subject:* joi buuun, cred ca mascarile v-au suparat si v-au impins mai mult spre tacere decit spre comentarii sau reactii de alt tip. hai s-o dregem cu o poezioara (cu toate ca sublimul mrp n-a atras nici el comentarii - eu unul, vio, iti sint foarte recunoscator pentru zefir). asadar: mihail sabin - discurs la intrarea in arena I se stie ca nimeni nu mai crede in foame ca intr-un adevar primordial dar numarul care urmeaza este numarul meu si nu ma pot opri voi pronunta aici frumoase cuvinte pentru reabilitarea foamei in lume doamnelor si domnilor aceasta este lada pe care m-au suit semenii mei si cine stie poate cunosc si eu cite ceva despre foamea suava si despre foamea bolnava a celor atinsi in echilibrul glandular si despre neputinciossii infometati de fagaduieli si despre acela care vine la circ sa vada cum infuleca gladiatorii carne de gladiator in arena si despre foamea mea de palme pentru ca eu sint paiata. II la intrarea artistilor piticul inghite ratia tigrului bengal si maimutele viseaza dresori morti pe cind frumoasa copila acrobat se leapada de satana sub biciul contorsiunii si se daruie primului venit palida si mirosind a flori de mirt inainte de a fi siluita de parintele ei adoptiv bruta care rupe lanturi ce ingrozitor este sa vezi acesta toate seara de seara cind foamea razbate prin fard si orchestra intoneaza sari-vari sau sirba hotilor dar iata cum se misca sub sapte valuri smaranda karayani o dansatoare batrina si maslinie si cum se plesneste ea cu tamburina peste soldul gras vedeti dumneavoastra doamnelor si domnilor asa plutesc in aer catastrofele si foamea dispare ca o apa neinceputa in care sfirsesc inecatii frenetici si publicul ride de aceasta inechitate si in arena nu mai staruie decit foamea mea de palme pentru ca eu sint paiata si nu-mi pasa. restul mîine. *557* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 23 Feb 2006 07:52:06 PM EST *Subject:* ionut, dai voie unui drac sa-si bage codita? Le petit prince C'est alors qu'apparut le renard : Bonjour dit le renard. Bonjour, répondit poliment le petit prince, qui se retourna mais ne vit rien. Je suis là, dit la voix, sous le pommier... Qui es-tu? dit le petit prince. Tu es bien poli... Je suis un renard, dit le renard. Viens jouer avec moi, lui proposa le petit prince. Je suis tellement triste... Je ne puis pas jouer avec toi, dit le renard. Je ne suis pas apprivoisé. Ah! pardon, fit le petit prince. Mais, après réflexion, il ajouta : Qu'est-ce que signifie "apprivoiser" ? Tu n'es pas d'ici, dit le renard, que cherches-tu? Je cherche les hommes, dit le petit prince. Qu'est-ce que signifie "apprivoiser" ? Les hommes, dit le renard, ils ont des fusils et ils chassent. C'est bien gênant ! Il élèvent aussi des poules. C'est leur seul intérêt. Tu cherches des poules? Non, dit le petit prince. Je cherche des amis. Qu'est-ce que signifie "apprivoiser"? C'est une chose trop oubliée, dit le renard. Ca signifie créer des liens..." Créer des liens? Bien sûr, dit le renard. Tu n'es pas encore pour moi qu'un petit garçon tout semblable à cent mille petits gerçons. Et je n'ai pas besoin de toi. Et tu n'as pas besoin de moi non plus. Je ne suis pour toi qu'un renard semblable à cent mille renards. Mais, si tu m'apprivoises, nous aurons besoin l'un de l'autre. Tu seras pour moi unique au monde. Je serai pour toi unique au monde... Je commence à comprendre, dit le petit prince. Il y a une fleur... je crois qu'elle m'a apprivoisé... C'est possible, dit le renard. On voit sur terre toutes sortes de choses... Oh! Ce n'est pas sur terre, dit le petit prince Le renard parut très intrigué : Sur une autre planète? Oui. Il y a des chasseurs, sur cette planète-là? Non. Ca, c'est intéressant! Et des poules? Non. Rien n'est parfait, soupira le renard. Mais le renard revint à son idée : Ma vie est monotone. Je chasse les poules, les hommes me chassent. Toutes se ressemblent, et tous les hommes se ressemblent. Je m'ennuie donc un peu. Mais, si tu m'apprivoises, ma vie sera comme ensoleillée. Je connaîtrai un bruit de pas qui sera différent de tous les autres. Les autres pas me font rentrer sur terre. Le tien m'appellera hors du terrier, comme une musique. Et puis regarde! Tu vois là-bas, les champs de blé? Je ne mange pas de pain. Le blé pour moi est inutile. Les champs de blé ne me rappellent rien. Et ça, c'est triste! Mais tu as des cheveux couleur d'or. Alors ce sera merveilleux quand tu m'auras apprivoisé! Le blé qui est doré, me fera souvenir de toi. Et j'aimerai le bruit du vent dans le blé... Le renard se tut et regard longtemps le petit prince : S'il te plaìt... apprivoise-moi, dit-il. Je veux bien, répondit le petit prince, mais je n'ai pas beaucoup de temps. J'ai des amis à découvrir et beaucoup de choses à connaìtre. On ne connaìt que les choses que l'on apprivoise, dit le renard. Les hommes n'ont plus le temps de rien connaìtre. Ils achètent des choses toutes faites chez les marchands. Mais comme il n'existe point de marchands d'amis, les hommes n'ont plus d'amis. Si tu veux un ami, apprivoise-moi! Que faut-il faire? Dit le petit prince. Il faut être très patient, répondit le renard. Tu t'assoiras d'abord un peu loin de moi, comme ça, dans l'herbe. Je te regarderai du coin de l'œil et tu ne diras rien. Le langage est source de malentendus. Mais, chaque jour, tu pourras t'asseoir un peu plus près... Le lendemain revint le petit prince. Il eût mieux valu revenir à la même heure, dit le renard. Si tu viens, pas exemple, à quatre heures de l'après-midi, dés trois heures je commencerai d'être heureux. Plus l'heure avancera, plus je me sentirai heureux. A quatre heures, déjà, je m'agiterai et m'inquiéterai; je découvrirai le prix du bonheur! Mais si tu viens n'importe quand, je ne saurai jamais à quelle heure m'habiller le coeur... Il faut des rites. Qu'est-ce qu'un rite? Dit le petit prince. C'est quelque chose de trop oublié, dit le renard. C'est ce qui fait qu'un jour est différent des autres jours, une heure, des autres heures. Il y a un rite, par exemple, chez mes chasseurs. Ils dansent le jeudi avec les filles du village. Alors le jeudi est jour merveilleux! Je vais me promener jusqu'à la vigne. Si les chasseurs dansaient n'importe quand, les jours se ressembleraient tous, et je n'aurais point de vacances. Ainsi le petit prince apprivoisa le renard. Et quand l'heure de départ fut proche : Ah! Dit le renard... Je pleurerai. C'est ta faute, dit le petit prince, je ne te souhaitais point de mal, mais tu as voulu que je t'apprivoise... Bien sûr, dit le renard. Mais tu vas pleurer! Dit le petit prince. Bien sûr, dit le renard. J'y gagne, dit le renard, à cause de la couleur du blé. Puis il ajouta : Va revoir les roses. Tu comprendras. Tu comprendras que la tienne est unique au monde. Tu reviendras me dire adieu, et je te ferai cadeau d'un secret. Le petit prince s'en fut revoir les roses : Vous n'êtes pas du tout semblables à ma rose, vous n'êtes rien encore, leur dit-il. Personne ne vous a apprivoisées et vous n'avez apprivoisé personne. Vous êtes comme était mon renard. Ce n'était qu'un renard semblable à cent mille autres. Mais, j'en ai fait mon ami, et il est maintenant unique au monde. Et les roses étaient bien gênées. Vous êtes belles, mais vous êtes vides, leur dit-il encore. On ne peut pas mourir pour vous. Bien sûr, ma rose à moi, un passant ordinaire croirait qu'elle vous ressemble. Mais à elle seule elle est plus importante que vous toutes, puisque c'est elle que j'ai arrosée. Puisque c'est elle que j'ai mise sous globe. Puisque c'est elle que j'ai abritée par le paravent. Puisque c'est elle dont j'ai tué les chenilles (sauf les deux ou trois pour les papillons). Puisque c'est elle que j'ai écoutée se plaindre, ou se vanter, ou même quelquefois se taire. Puisque c'est ma rose. Et il revient vers le renard : Adieu, dit-il... Adieu, dit le renard. Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux. L'essentiel est invisible pour les yeux, répéta le petit prince, afin de se souvenir. C'est le temps que tu as perdu pour ta rose qui fait ta rose si importante. C'est le temps que j'ai perdu pour ma rose... fit le petit prince, afin de se souvenir. Les hommes ont oublié cette vérité, dit le renard. Mais tu ne dois pas l'oublier. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé. Tu es responsable de ta rose... Je suis responsable de ma rose... répéta le petit prince, afin de se souvenir. *558* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 24 Feb 2006 02:11:01 PM EST *Subject:* vineri 1. bogdeaproste, vio. aproape ca uitasem cit e de minunat. 2. urmarea mihail sabin - discurs la intrarea in arena III foamea inseamna intoarcerea nocturna din cursele mortii si balansul fetelor in floare deasupra arenei si pîinea cea de toate zilele cistigata de chipul meu fardat si de palmele dumneavoastra definitive dar nimeni sa nu uite ca intr-0 buna zi programul atinge un punct culminant da doamnelor si domnilor un final de septembrie umple sinii copilei acrobat cu o miraculoasa seva de frunze si atunci foamea razbate prin grima si mirajul fulgera sub cupola care este doar o arena rasturnata IV a fost odata ca niciodata o paiata batrina care a cerut sa fie dusa in jungla fiindca n-a vrut sa devina o povara pentru propriii ei copii acrobati dresori si alte paiate si voia sa moara demn ca un elefant stiti ca elefantii au cimitirele lor nestiute si batrinul clown era caraghios ca un elefant si nu putea sa-si tina trompa in aer decit cu pretul unor mari eforturi si hemoragii dar el niciodata nu s-a plins de foame si ingrijitorii nu au stiut ca trebuie sa-i dea ratia zilnica precum cimpanzeilor. V un pic de rabdare doamnelor si domnilor ce naiba n-o sa muriti dintr-atita va retin atentia numai pina-si pune paietele fratele meu fram ursul polar care urmeaza sa sucombe pentru deliciul dumneavoastra si pentru banii dumneavoastra pentru ca vedeti la noi la circ pofta vine murind. ----- pe mîine, dragelor si dragilor *559* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sat 25 Feb 2006 11:34:12 AM EST *Subject:* chemistry Radu (nenea sitemaster) mi-a trimis aceasta capodopera, care se pare ca e si autentica, in perioada ante-site si ante-forum. Nu stiu daca el e la fel de stringator ca si mine (care pastrez cu sfintenie tot felul de goange demne de citit si mai ales de impartasit cu cei dragi) si mai ales nu stiu daca are timp, asa ca va ofer eu aceasta demonstratie, neuitind sa-i dau lui Radu creditul cuvenit. The following is supposedly an actual question given on a University of Washington chemistry mid-term. The answer by one student was so "profound" that the professor shared it with colleagues: Bonus Question: Is Hell exothermic (gives off heat) or endothermic (absorbs heat)? Most of the students wrote proofs of their beliefs using Boyle's Law (gas cools when it expands and heats when it is compressed) or some variant. One student, however, wrote the following: First, we need to know how the mass of Hell is changing in time. So we need to know the rate at which souls are moving into Hell and the rate at which they are leaving. I think that we can safely assume that once a soul gets to Hell, it will not leave. Therefore, no souls are leaving. As for how many souls are entering Hell, let's look at the different Religions that exist in the world today. Most of these religions state that if you are not a member of their religion, you will go to Hell. Since there is more than one of these religions and since people do not belong to more than one religion, we can project that all souls go to Hell. With birth and death rates as they are, we can expect the number of souls in Hell to increase exponentially. Now, we look at the rate of change of the volume in Hell because Boyle's Law states that in order for the temperature and pressure in Hell to stay the same, the volume of Hell has to expand proportionately as souls are added. This gives two possibilities: 1. If Hell is expanding at a slower rate than the rate at which souls enter Hell, then the temperature and pressure in Hell will increase until all Hell breaks loose. 2. If Hell is expanding at a rate faster than the increase of souls in Hell, then the temperature and pressure will drop until Hell freezes over. So which is it? If we accept the postulate given to me by Teresa during my Freshman year that, "it will be a cold day in Hell before I sleep with you", and take into account the fact that I slept with her last night, then number 2 must be true, and thus I am sure that Hell is exothermic and has already frozen over. The corollary of this theory is that since Hell has frozen over, it follows that it is not accepting any more souls and is therefore, extinct... leaving only Heaven thereby proving the existence of a divine being which explains why, last night, Teresa kept shouting "Oh my God." THIS STUDENT RECEIVED THE ONLY "A". *560* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sat 25 Feb 2006 03:13:14 PM EST *Subject:* Fram, ursul polar Cred ca dragostea mea pentru animale nu mai este de mult un secret pentru majoritatea dintre voi. Nu mai tin minte cit de mult am fost influentata de literatura pe care am devorat-o sau dimpotriva, am indragit mai mult autorii care au aratat compasiune pentru asa-zisele "dobitoace necuvintatoare". In orice caz, am incercat acum vreo 22-23 de ani sa le citesc copiilor mei "Fram, ursul polar" si nu am reusit, pentru ca ma buseau lacrimile tot la 2-3 vorbe. Nu mai stiu precis cum si-a cucerit The Story of San- Michele un loc pe lista mea de 10 carti (vorba vine 10, ele fiind mai multe), si nici Axel Munthe un loc in inima mea. On the same note, a avut cineva rabdarea sa calatoreasca cu Gulliver dincolo de Lilliput? Mai ales pe tarimul locuit de yahoos si houyhnhnms? Si v-ati intrebat vreodata de ce Laputa este Lahore? (utima intrebare nu are nimic de a face cu animalele). Revenind la Axel Munthe, va rog sa judecati voi: "Why could I put my hand between the bars of the black panther's cage in Menagerie Pezon, and, if nobody came near to irritate him, make the big cat roll over on his back, purring amiably at me, with my hand between his paws and yawning at me with his big mouth wide open? Why could I lance the abscess in Leonie's foot and pull out the splinter of wood that had made the big lioness tramp about restlessly on three legs for a week in agonizing pain? The local anaesthetic had proved a failure, and poor Leonie moaned like a child when I pressed the pus out of her paw. Only when I disinfected the wound she got somewhat impatient, but there was no wrath in the subdued thunder of her voice, only disappointment that she was not allowed to lick it with her sharp tongue. When the operation was over and I was leaving the menagerie with the baby baboon under my arm M. Pezon had presented to me as my fee, the famous lion-tamer said to me: "Monsieur le docteur, vous avez manqué votre profession, vous auriez du etre dompteur d'animaux!" And Ivan, the big Polar Bear at the Jardin des Plantes, did he not clamber out of his tub of water as soon as he saw me, to come to the bars of his prison and standing erect on his hind legs put his black nose just in front of mine and take the fish from my hand in the most friendly manner? The keeper said he did it with nobody else, no doubt he looked upon me as a sort of compatriot. Don't say it was the fish and not the hand, for when I had nothing to offer him he still stood there in the same position as long as I had time to remain, looking steadfastly at me with his shining black eyes under their white eyelashes and sniffing at my hand. Of course we spoke in Swedish, with a sort of Polar accent I picked up from him. I am sure he understood every word I said when I told him in a low monotonous voice how sorry I was for him and that when I was a boy I had seen two of his kinsmen swimming close to our boat amongst the floating ice-blocks in the land of our birth. And poor Jacques, the famous gorilla of the Zoo, so far the only one of his tribe who had been taken prisoner and brought to the sunless land of his enemies! Didn't he confidentially put his horny hand in mine as soon as he saw me? Didn't he like me to pat him gently on the back? He would sit quite still for minutes holding on to my hand without saying anything. Often he would look at the palm of my hand with great attention as if he knew something about palmistry, bend my fingers one after another as if to see how the joints were working, then he would drop my hand and look with the same attention at his own hands with a chuckle, as if to say that he saw no great difference between the two; and he was quite right there. Most of the time he used to sit quite still fingering a straw, in the corner of the cage where his visitors could not see him, seldom using the swing provided for him in the clumsy hope that he might take it for the swinging branch of the sycamore tree where he used to take his siesta in the days of his freedom. He used to sleep on a low couch made from bamboo, like the serir of the Arabs, but he was an early riser and never saw him in bed until he was taken ill. He had been taught by his keeper to eat his midday meal seated before a low table, a napkin stuck under his chin. He had even been provided with a knife and fork of hard wood, but had never used them, he much preferred to eat with his fingers, as did our forefathers up until a couple of hundred years ago and still does the majority of the human race. But he drank his milk with great gusto out of his own cup and also his morning coffee with much sugar in it. It is true that he blew his nose with his fingers, but so did Petrarca's Laura, Mary Queen of Scots and Le Roi Soleil. Poor Jacques! Our friendship lasted to the end. He had been ailing ever since Christmas, his complexion became ashy grey, his cheeks hollow and his eyes sank deeper and deeper into their sockets. He became restless and fretful, was losing flesh rapidly, and soon a dry ominous cough set in. I took his temperature several times but had to be very careful for, like children, he was apt to break the thermometer to see what was moving inside. One day as he sat on my lap holding on to my hand, he had a violent fit of coughing which brought on a slight haemorrhage of the lungs. The sight of the blood terrified him, as is the case with most people. I often noticed during the war how even the bravest Tommies who looked quite unconcerned at their gaping wounds could grow pale at the sight of a few drops of fresh blood. He lost more and more of his appetite and could only with great difficulty be coaxed to eat a banana or a fig. One morning I found him lying on his bed with the blanket pulled over his head, just as my patients in the Salle Ste. Claire used to lie, when they were tired to death and sick of everything. He must have heard me coming for he stretched out his hand from under the blanket and got hold of mine. I didn't want to disturb him and sat there for a long while with his hand in mine, listening to the phlegm rattling in his throat. Presently a sharp fit of coughing shook his whole body. He sat up in bed and put his two hands to his temples in a gesture of despair. The whole expression of his face had changed. He had cast off his animal disguise and become a dying human being. So near had he come to me that he was deprived of the only privilege our Mighty God has granted to animals in compensation for the sufferings man inflicts upon them - that of an easy death. His agony was terrible, he died slowly strangled by the same Executioner I had so often seen at work in Salle Ste. Claire. I recognized him well by the slow grip of his hand. And after? What became of my poor friend Jacques? I know well that his emaciated body went to the Anatomical Institution and that his skeleton, with its large brain-pan, still stand erect in the Musee Dupuytren. But is that all? " *561* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sat 25 Feb 2006 05:50:24 PM EST *Subject:* vio, fram si celelalte oratanii e normal, vio, nu-ti face griji. vezi tu, dragostea este o ecuatie cu atit mai complicata cu cit o persoana este mai evoluata. perversul, care nu se poate iubi decit pe el insusi, nu e capabil de ecuatii cu mai mult de o necunoscuta. cele cu doua necunoscute implica si familia - bineinteles ca sint insuficiente pentru o viata de om civilizat, intr-o societate civilizata (imi amintesc de un fapt divers citi acum citiva ani: o mama cu ai ei trei baieti, in virsta de 20 pina la 30 de ani, americani toti 4, omorisera mai multe persoane pentru a le jefui, dupa ce le atrasesera in casa; la proces, cei patru asasini au declarat ca nu au facut nimic grav, pentru ca oamenii asasinati nu faceau parte din familie). ecuatiile mai complicate implica tribul, etnia, etc. romantismul, care a reprezentat totusi o etapa importanta in dezvoltarea civilizatiei occidentale, prona dragostea de tara si eroismul patriotic; sa ma ierte patriotii, eu unul gasesc ca asta e o timpenie incomensurabila, care a permis oamenilor sa se omoare intre ei fara rost si fara sens in cursul mai multor razboaie, si care a fost exacerbata apoi sub forma de antisemitism, cu urmarile pe care nu e nevoie sa le citez. aduc numai aminte ca nu numai nazistii au fost antisemiti, si ca aceasta aberatie se bucura de foarte multa trecere printre cei mai multi occidentali (fie ei europeni sau americani) intre 1870 si 1950, si pentru multi neevoluati continua. dupa "revolutia" din 1989 au aparut in romania tot felul de publicatii care dadeau curs sovinismului si antisemitismului, si au fost puse inainte personalitati ca noica (ale carui idei nu le gasesc, personal, cu nimic noi sau interesante; poate ca antisemitismul lui primar a fost chestia care a sedus atit de multi "intelectuali" români?). ceea ce ne arata ca societatea româna nu a evoluat foarte tare sau nu in sensul cel bun in cei 45 d4e ani de ocupatie comunista. si eminescu si vlahuta au scris proze ingrozitor de antisemite si inumane, dar au facut-o intr-o epoca in care informatia de care dispuneau nu le putea permite sa puna la indoiala teoriile unor "savanti" sau propaganda si zvonurile carora erau supusi. poate voi reveni asupra subiectului, dac a intereseaza pe cineva. sa mergem, deci, mai departe. o ecuatie mult mai complicata este sa poti sa-ti iubesti toti semenii, fie ei albi, galbeni, negri sau rosii, fie ei inalti ca dalmatii (sau ca massaii) sau scunzi ca pigmeii, si fara sa stabilesti o "ierarhie", fara sa fii misogin sau mizantrop. à propos, mi-aduc aminte de o fraza minunata a lui albert jaquard: moi, je suis celui qui a écrit "la petie musique de nuit"; vous me direz "ce n'est pas toi, c'est mozart"; mais je vous répondrai "et alors? moi, je suis un être humain, comme lui". faptul de a putea iubi animalele la fel de mult ca oamenii, asa cum le iubesti tu, vio, denota un grad de "civilizatie" sufleteasca cu totul superior. venind din partea ta, nu va mira pe nimeni. *562* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sat 25 Feb 2006 06:03:19 PM EST *Subject:* pe mine ma intereseaza sa-ti dezvolti ideile si teoriile, si sa revii cu amanunte. Necazul e ca iubesc animalele mai mult decit oamenii, sau majoritatea lor. Sau mai bine zis, nu pot iubi specia umana in totalitatea ei. Bineinteles ca persoanle de fata (chiar daca fata asta este virtuala si electronica) sint excluse. *563* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . org ) *Date:* Sun 26 Feb 2006 08:45:38 AM EST *Subject:* Poze din Florida... Dragilor, Iata, dupa mai bine de doua saptamani de la intalnorea din Florida, pozele promise: Acum..2006..Aventura, sau apasati pe "poze" in casuta "Rosetti 75, Florida" din pagina principala. Lipsesc pozele de "dupa" festivitati pe care le voi adauga saptamana viitoare. Si nu ma uitati cu albumul intalnirii din Bucuresti. Cu drag, Radu replies to this message (1) *Name: Luminita (lsoare@aol.com) *Date: Sun 26 Feb 2006 11:19:33 PM EST *Subject: asa de toate la un loc Tocmai imi adunasem cartile si handout-urile sa le pun in geanta ca de miine gata cu vacanta si petrecerea si amintiri si colegi de la Rosetti. Gata! Iar la scoala mea de acum, de cealalta parte a baricadei... si printr-o asociatie de idei venita din subconsitent,am simtit un dor de vorba si mi-am zis ca in sfirsit ar trebui sa particip si eu la forumul nostru. Ai tu dreptate, Ionut ca toti avem atitea talente si atitea de spus, ca chiar ca e cazul sa nu ne mai sfiim. Incerc si eu acum. Asa ca salutare mare la tot neamul nostru de rosettisti de peste tot, cu drag si dor si speranta de auziere! Un La Multi Ani lui Carmen si Felix! Carmen as vrea sa trec prin Colorado in citeva luni si poate ne vedem la un ballroom in Denver sau Boulder. Ce zici? Radule, mersi mult de poze. Ai facut o selectie pe cinste si acum cu siguranta ca toti regreta ca nu au fost cu noi...orcium noi i-am simtit aproape si i-am regasit in povestiri si amintiri impartasite intre noi. Sa stii ca inca port bratarile de la Ina chiar si in metrou...asa preventiv. Just kidding! Si lui Mircea si Pusi un mare hug si va rog sa nu uitati sa o imbratisati pe Bunica din partea mea. Ce chec bun a mai facut! Chiar mi se facuse dor de mama mea asa de bine semana in toate... Serbane, ai inceput sa te gindesti la planul cu croaziera? Ar fi chiar grozav si chiar ca mi-as dori sa ma reintilnim pe ape. New York City este friguros si vintos zilele astea dar in ciuda vintului naprasnic, am reusit sa nu cadem de pe Empire State Building nici eu nici Caius care a parcurs mile prin Central Park, Fifth Avenue, Financial District si Wall Street. Ba chiar am traversat Brooklyn Bridge on foot si am salutat-o pe Lady Liberty (The Statue) cum statea ea acolo intre ape semeata si am rugat-o frumos sa nu uite de noi, imigrantii astia mai noi (eu egoista ma gindeam la mine). Cam atit pentru acum si astept sa primesc vesti de la voi. cu drag, Luminita *564* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 26 Feb 2006 01:00:13 PM EST *Subject:* dragoste si dobitoace da, vio, se poate si asa, si de multe ori este de inteles. de multe ori semenii nostri se comporta in asa fel incit sa nu poti sa-i (mai) iubesti. adica te dezamagesc, si asta te aduce la situatia in care devii circumspect fata de unii - si, prin extindere/contaminare/simbolizare/generalizare, devii circumspect fata de un grup, fata de o etnie, o natiune, etc. in paranteza fie spus, este o parte (sau o componenta) a mecanismului care genereaza si sovinismul si antisemitismul. o scriitoare irlandeza, edna o'brien (un fel de colette a vremurilor noastre, dar si mai sulfuroasa) spunea ca locul ideal in care ar vrea sa traiasca este o piesa de cehov: toate personajele au suflet, toate isi apartin unul altuia, sint legate unul de altul, si fiecare incearca sa inteleaga si sa faca parte din destinul celorlalte. e o lume ideala, intr-adevar. ce frumos ar fi ca realitatea sa semene cu piesele lui cehov. exista oameni care au daruri particulare, si oameni care au talente cu totul extraordinare. unii îi numesc genii; specialistii in neuro-stiinte îi numesc in ultima vreme autisti de nivel inalt. se presupune ca newton, mozart si einstein erau astfel de autisti. in momentul de fata sint repertoriati si studiati vreo douazeci de astfel de oameni (citi or fi existind in lume pe care nu-i studiaza nimeni...). unul dintre ei este dr. temple grandin, profesoara de psihologie si comportament animal la universitatea din colorado. doua treimi din ranch-urile mari americane au fost regindite si refacute dupa instructiile ei, dat fiind ca ea reuseste sa comunice mai bine cu vacile decit cu oamenii. ea insasi declara ca in timpul scolii era poreclita "tape-recorder" pentru ca era incapabila sa exprime altceva decit fraze pe care le invatase. intre timp, a invatat atit de multe cuvinte si expresii incit se exprima mai bine decit majoritatea concetatenilor. ea considera ca engleza este o limba pe care a invtat-o ca pe o limba straina, limba ei naturala fiind cea a vacilor. ciudat, nu? poate ca nu e chiar asa ciudat. creierul nostru are capacitati extraordinare si nebanuite, dintre care multe nu sint exploatate decit de putini. poate ca axel munthe avea si el o capacitate deosebita de a comunica cu animalele, de a simti ce simt ele, de a prevedea reactiile lor, etc. poate ca si tu ai o capacitate deosebita, pe care noi nu o avem, de a te pune in locul lor. si un animal necuvintator (in limba noastra) este mai induiosator decit un om care minte sau inseala. viclenia si minciuna nu fac parte din comportamentul si gindirea nici unui animal in afara de om. vineri seara am gasit animalul meu preferat, un jaguar, tamponat de un dobitoc necuvintator in parcare; dobitocul nu s-a gindit sa-mi lase un bilet cu numele lui. a fost las si a fugit fara sa-si asume raspunderea. pariez ca acest dobitoc necuvintator era un om. si, in asemenea caz, si eu prefer animalul omului. si acum ma duc, pentru ca am doi pui care vor sa se joace cu mine, si care trebuie sa invete putin cite putin cum sa se poarte si cum sa gindeasca pentru a nu face rau altor pui, altor animale, altor oameni, a nu-i dezamagi, a nu-i insela, etc. acum vreo zece luni, simona vasilescu scria pe forum (n-a mai scris de atunci...) cu multa dezamagire. cine stie ce experienta/e dureroasa/e a trait. nu m-ar mira sa aibe opisica sau un cîine la care sa tina foarte mult. *565* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 26 Feb 2006 01:02:16 PM EST *Subject:* 25.2. LA MULTI ANI, CARMEN LA MULTI ANI, FELIX *566* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 26 Feb 2006 02:28:25 PM EST *Subject:* multumesc, Ionut, ca m-ai lamurit. Dar daca imi permiti o mica corectura - cel care ti-a lovit jaguarul (care este si "animalul" meu preferat) este, din cite am inteles, un dobitoc cuvintator, nu? poate analfabet, dar cuvintator intr-una din limbile noastre. Recunosc ca nu am auzit nici de Edna O'Brien nici de Temple Grandin. Imi indulcesti sentinta daca marturisesc ca l-am citit pe Konrad Lorenz? In cu totul si cu totul alta ordine de idei, ce poze din Florida... ce-am pierdut, mai Ionele, ce-am pierdut... Da' las' ca vine luna iunie si cu ea reuniunea si aniversarea astora ca noi care n-am catadixit sa ne deplasam pina pe coasta de est a Americii - trebuie sa egalam cumva serbarea floridiana, nu? Contez pe tine negresit. *567* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 26 Feb 2006 03:57:54 PM EST *Subject:* serbare inegalata dar cu siguranta nu inegalabila. nu pot sa ma uit la poze pentru ca sint acasa si am o pirlita de legatura isdn, care incarca foarte incet - si puiutii nu-mi iarta zaboviri. in schimb (sa ma dau mare) la birou am adsl, care merge repede, deci le voi putea vedea mîine. dar oricum ar fi fost, o s-o facem si mai lata in iunie, nu? nu-i asa, rosettistii mei dragi din toata lumea? cit despre madam o'brien si madam grandin, este cum spuneam acum citeva zile: fiecare din noi stie lucruri pe care altii nu le stiu, si nu e nimic curios in asta. mie-mi place literatura, iar creierul este meseria mea. si asta vara mi-ai vorbit despre un scriitor pe car e nu-l cunosc. e normal. nimeni nu poate stii tot. un alt autist de nivel inalt (imi scapa numele acum, dar il pot regasi) a citit 27.000 de carti si stie abwsolut tot ce cuprind; in plus, vorbeste 20 de limbi; in schimb, este incapabil sa se imbrace singur sau sa se duca la chioscul din coltul strazii. deci nu are capacitati pe care noi le avem. dat fiind ca fiecare dintre noi a reusit sa se descurce cit de cit in viata, cred ca niciunul dintre noi nu face parte din aceasta categorie. dar fiecare dintre noi are cunostinte si talente pe care o parte din ceilalti nu le au. drept care propusesem ca fiecare sa vorbeasca despre ce are chef, in asa fel incit sa ne punem in comun cunostinte sau idei, sau cel putin sa comunicam, oricit de banala ar fi comunicarea. multi rosettisti au facut politehnica sau ase. ceea ce inseamna ca se pricep la matematica. capacitatea mea de intelegere pentru ramura asta s-a oprit la algebra. s-a blocat undeva la trigonometrie, in ziua cind am intrebat-o pe profesoara (o vaca deosebit de proasta de la mihai viteazul) la ce foloseste sa calculezi un sinus sau un cosinus. n-a reusit sa-mi raspunda. am aflat chestia cu citiva ani mai tirziu, intimplator, din istoria artei (asta-i culmea, ar zice unii, dar nu sint de acord - pentru ca totul se leaga): sinusul calculeaza golul ogivei si cosinusul plinul ogivei in constructia de arcuri (arhitectura gotica). cu siguranta foloseste si la altceva, deci daca vreun matematician imi spune mai mult, voi fi mai putin bou. cu vremea, am inteles ca toata natura este dominata de legi matematice, pe care mi-ar place tare mult sa le inteleg si sa le stiu. poate ca la virsta asta, creierul meu s-a maturizat suficient pentru a intelege ceea ce-l depasea in liceu, dar nu am timp sa ma aplec asupra chestiei, care trebuie sa fie destul de lunga. este fascinant, de exemplu, sa afli ca toate spiralele din natura (cochiliile melcilor, ca sa luam numai un exemplu) se invirt de la dreapta la stinga. de ce? sau ca vinturile se invirt intr-un sens in emisfera nord, si in sens invers in emisfera sud. sint o gramada de cunostinte mirobolant de interesante care ne scapa multora dintre noi. nu poti sa fii in acelasi timp si acasa si la bacanie. eu m-am aplecat asupra citorva domenii care au de a face cu fiintele omenesti, si sint fascinat de creatie si creativitate. in creatie intra multe lucruri, despre care am aflat, putin cite putin, chestii interesante. am o inclinatie particulara pentru obiectele supra-investite de autorul lor, printre care intra cele citeva pasiuni pe care le-am dezvoltat: ceasurile sint o lume de o bogatie nebanuita (mecanismele, design-ul, materialele folosite, etc.), dar si covoarele orientale sint un univers intreg, si brinzeturile frantusesti, si pantofii facuti de saint-crispin sau de john lobb (si de multi altii, mult mai umili), si rochiile concepute de emanuel ungaro (cind eram student la lausanne, petreceam uneori o ora sau doua in fata unei vitrine, admirind creativitatea extraordinara care dadea nastere unei asemenea elegante), si costumele lui luciano barbera sau attolini sau fioravanti, si camasile lui andrea finamore, si stilourile (toate, pentru ca fiecare dintre ele a reprezentat la un moment dat o creatie, sau cel putin o copie dupa o creatie), si vinurile facute ca niste nectare incredibile dintr-un singur fruct. ca sa nu mai vorbim de literatura, muzica, pictura, cinema, etc. fiecare reprezinta un univers, si fiecare devine extrem de interesant in mom entul cind ti-ai dat osteneala sa te apleci asupra lui. asadar, copii dragi, fiecare dintre voi ne poate permite sa intram intr-un univers care ar putea sa ne apara, putin cite putin, fabulos. am un prieten (domenico) care poate descrie in detaliu fiecare batalie a lui napoleon: este o experienta incredibila sa afli motivul fiecarei miscari de trupe si felul in care acest geniu (malefic, e adevarat, dat fiind ca a provocat razboaie in care au murit mai mult de trei milioane de oameni) prevedea cum va reactiona fiecare adversar, si felul cum se servea de aceste prevederi. acelasi domenico e capabil sa explice integral si inteligibil contextul international si motivatiile profunde ale fiecarui participant la un razboi (you name it), sau stadiul relatiilor dintre michelangelo si papa la un moment dat al creatiei lui. meseria lui de cardiolog, si felul in care o practica (de fiecare data cind afla ca cineva in lume stie sa faca o chestie pe care el nu stie s-o faca, se duce sa lucreze gratuit la el timp de un an - e si el ticnit in felul lui) face ca nu am prea des ocazia sa-l vad. dar l-as asculta ore in sir (si efectiv, cind ne-ntilnim, nu ne culcam inainte de 5-6 dimineata; si mi s-a intimplat sa renunt la un congres scump si relativ interesant la roma, penru ca nu mai eram in stare sa-mi tin capul drept: am petrecut cele trei seri (si nopti) vorbind cu domenico, si ziua am dormit sau am umblat pe strazi. poate ca nu fiecare dintre noi poate fi atit de captivant, dar fiecare dintre noi are ceva interesant de spus. macar din cind in cind, sau macar o singura data. cit despre lorenz, vio, sint convins ca nu l-au citit multi. poate ca nici pe cehov nu l-au citit toti (daca e cazul, mi se pare cea mai indispensabila lectura). ce ziceti, dragii mei? are you game? catrinel, ce mai face neuronu? *568* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Mon 27 Feb 2006 10:32:16 AM EST *Subject:* luni o bijuterie nu tin minte titlul, dar autorul este damian ureche pe sub camasa iarba-i mai tare decit dintii, mai tare ca uitarea, ca spaima de tumult. pe la genunchi, cu zgomot, se-aud urcind parintii spre ochii mei pe care nu i-au vazut demult. ei, neinitiatii cu drumurile vaste, se rup mergind prin mine, si merg, si iar se rup. se odihneste mama pe una dintre coaste, iar tata-njura anii ce mi-au trecut prin trup. si urca-ncet batrinii si nu-nteleg ideea, iar eu abia sub frunte sint gata sa-i astept. iar inima aceea azi nu mai e aceea pe care ei cu margini de cer mi-au pus-o-n piept. si nu mai sint aceeasi nici umerii ce-apasa, nici fruntea si nici ochii ce nu mi-i pot vedea. nedind de mine, bunii se-ntorc pe iarba-acasa. si creste iarba multa pe sub camasa mea. *569* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Tue 28 Feb 2006 05:46:31 PM EST *Subject:* marti. amintiri despre alic mare umorist in fata eternitatii, alic iures mi-a fost coleg de armata. trebuie sa spun ca asta se petrecea la topraisar, probabil cea mai infecta localitate din românia (neverificat). fosrt batalion disciplinar, care isi pastrase naravurile si gradatii (toti degradati si trimisi la topraisar ca pedeapsa pentru vreo mirsavie care depasea cadrul mirsaviilor tolerate de armata, toti alcoolici de olimpiada). regimentul se afla la citiva km de satul topraisar, sat locuit in wexclusivitate de militari de cariera, adica de calaii nostri. un colt sordid al patriei române. un fel de infern in miniatura, cu caldura in minus. cu o putoare mult mai insuportabila decit cea a sulfului din iad. o putoare indescriptibila, emanata de pamintul/noroiul satului (n-am retinut daca in turca sau in tatara, dar numele inseamna pamint galben). o putoare pe care incepeai deja sa o simti cu citiva km inainte de a ajunge acolo, si care se pare ca ne urmarea si cind ne indepartam de topraisar, raminind in haine, si poate si in porii pielii noastre, ca lla negustorii de peste. cu o densitate incredibila de muste moi, mergind mai mult pe jos, aproape incapabile sa zboare, deplasindu-se numai anevoie si dupa o munca de persuasiune relativ intensa din partea celui care ar fi vrut sa se descotoroseasca de citeva dintre ele. dar mincarea... asta era adevarata specialitate a regimentului. de o abjectitudine consternanta. varza acra putreda, orez clei, fasole boabe nu numai insipida si sleita, dar continind in plus o medie de 10-12 viermi pe portie (niste vietati lungi de circa 4-5 cm, care ne-au respins in primele sap tamini de la cantina, pina cind am ajuns sa preferam fasolea façon topraisar eugeniilor de la chiosc (probabil un surplus al armatei, care se astepta ca rascoala din 1907 sa dureze mult mai mult). putsea, avea viermi, dar te obisnuiai cit de cit. si cum ti se spunea ca asta face parte din regulament, adica din privatiunile pe care soldatul trebuie sa le indure cu vitejie... admiram flegma lui alic, care culegea viermii cu furculita si îi depunea delicat pe marginea farfuriei, ca pe oscioarele gasite intr-un peste. aventura se petrece intr-oo buna zi, cind alic era de planton in fata dormitoarelor (care, bineinteles, nu erau incalzite, si care bineinteles aveau citeva geamuri sparte, pe care armata nu le-ar fi inlocuit inainte de prabusirea cladirii, in ciuda gerului la minus zece, uneori douazeci de grade). apare locotenentul, un cretin cu zimbet patologic, si il intreaba pe alic ce face acolo (intrebarea putea sa apara indreptatita, dat fiind aspectul general al lui alic, care nu avea nevoie sa faca nici un efort pentru a avea o tinuta deosebit de neglijata, si care, cind incerca sa imite o pozitie de "drepti" o facea intr-un mod atit de stingaci incit parea o papusa de cirpa manipulata de fire prea scurte: ar fi aparut celui mai demilitarizat dintre civili ca o insulta fata de locotenent sau fata de armata româna in general). - fac plancton, to'a'lent, raspunde alic cu acea mindrie de soldat timpit pe care stia foarte bine sa o mimeze. - ha, ha, ha, ce prost esti... tu stii, ba, ce-i aia plancton? - da, to'a'lent!¨ - si ce-i, ba, timpitule? - to'a'lent, planctonu e atunci cind... atunci cind... adica e ala care pazeste bocancii cind dorm si care-l maninca rechinii! (aceeasi mindrie triumfatoare si bovina in voce si-n mimica). - baaaa, soldat, da' tu crezi ca esti aici numai ca sa pazesti bocancii, ba boule? - nu, to'a'lent, pazesc si restul!... adica in acelasi timp... adica... nu numai bocancii, to'a'lent... adica si restul, bineinteles, to'a'lent! - ce mai pazesti, ba boule? - paiiiiii... pazesc soldatii... - daaa... - si... pazesc armele... - daaaa... - si munitiile... - daaaaaa... - si rastelele(*)... - daaaaaaa... - si hainele soldatilor... - daaaaaaaaa... - si mantaile(*)... (*)in armata se foloseste un dialect idiosincratic al limbii române: pluralul la manta este mantai, la rastel - rastele; asa cum expresia consacrata este "soldatul românesc"). - daaaaaaaaaaaa... - si... toaletele... - ??? ???? pai vezi ba, boule, ce bou esti? ce ti-e frica, ba boule, sa-ti fure inamicu' din toalete? cacatu'? - da, to'a'lent, mi-e frica ca mi-l fura peste noapte si iar mi-l serveste la micul dejun. *570* *Name:* Luminita Soare (fosta Gheorghe) (lsoare@aol.com ) *Date:* Tue 28 Feb 2006 10:56:49 PM EST *Subject:* Martisor tuturor! Sa aveti o zi cu soare in suflet, cu zimbet pe buze, cu imbratisari si iubire chiar si cind cei dragi sint departe!Puterea iubirii si a spiritului nu pot fi infrinte de nimic. HAPPY MARTZISOR DAY! Eu sarbatoresc purtind martisor si facind o lectie despre traditia noastra romaneasca. Apoi fiecare student primeste un snurulet si facem un martisor in clasa. Urmeaza ca fiecare sa impartaseasca cu noi traditii de primavara din tarile lor native. Va port in suflet cu drag, Luminita *571* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Wed 01 Mar 2006 06:19:33 AM EST *Subject:* de martisor Azi e soare cu dinti, uitat este viscolul de ieri, doar baltoacele, mormanele, bulibaseala Bucurestiului au ramas ca marturie. Se zice ca miine porneste iarasi iarna, om vedea. Pina una-alta, MArtisorul nu s-a dezmintit nici anul acesta. Si pentru ca nu am cum sa trimit un fir rosu si unul alb fetelor dragi de peste tot, v-am pastat textul de ieri dupa-masa, in negru si gri. Primavara insa vine oricum, asa ca... urarile cele mai calde de aici. Zimbetele tuturor fotografiatilor si uratorilor dintr-o duminica innorata, care au cintat la un telefon mobil La Multi Ani celor trecuti spre a a doua jumatate de secol, sa va insoteasca! +++ O zi ideala sa stai la computer si sa scrii. Afara e viscol, vizibilitate – vreo cincizeci de metri in vazduh, cladirile de peste drum aproape nu se vad din turnul meu de zece etaje, macaraua deseneaza zig-zaguri cenusii prin ninsoare, se invirte cind si cind, dintr-o parte in alta, in suflarea vintului. Am venit acasa de la redactie fara sa ma ud la picioare, desi mi-era rece, facind pas dupa pas, ajutindu-ma de bastoane mai mult impotriva vintului decit ca sa nu alunec, si m-am bucurat ca prima mea zi de serviciu, dupa atitea luni, s-a petrecut pe viscol. N-o sa tina mult, o sa vina iar ploi, apoi primavara, dar acum este aici, iarna adevarata si scurta. Fumez una din cele cinci-sase-sapte tigari pe zi, beau o cafea, astept stirile la TV si va scriu. Am stat mai mult in fata computerului ca sa ma uit la pozele de pe internet – unul din avantajele de a merge la serviciu. Ca sa trag cu ochiul la forum, unde s-a scris mult in ultima vreme – nu am avut, marturisesc, ragaz chiar atit incit sa citesc rind cu rind, poezie cu poezie, marturie cu marturie. Insa nu ati stat degeaba, si asta ma bucura. Cronica petrecerii anuntate o vor face aceia care au fost acolo – fie pe viu grai, fie pe forum. Dar m-am uitat la fotografii. O selectie foarte sugestiva. Daca mi-ar fi placut sa ma plimb cu vaporasul pe nu stiu ce “balti” floridiene? Daca as fi vrut sa vad skyline-ul floridian cu ochii mei? Daca as fi vrut sa fac plaja si baie in februarie? Daca as fi vrut sa-mi plimb DOAR mina pe dantelele si lenjeriile din magazinul ala in care Rodica arata ca si cind si-a implinit visul? Daca as fi vrut sa admir perspectiva de la un balcon hotelier si sa vad intinderea apelor, sparta doar de limbile de pamint ingreunate de constructii? Daca as fi vrut sa beau un cocktail bine scuturat dintr-un pahar verde fosforescent, si sa admir o luna suflata printr-o teava de pix pe un cer de smoala? Daca as fi vrut sa am sentimentul ca ma aflu la marginea pamintului, nu departe de poarta spre paradis? Sau sa ma plimb intr-o masina decapotabila si sa-mi usuc parul sau sa-mi maslinesc tenul in soaele floridian?… Cind am vazut fotografia cu “blocul” lui Serban, n-am stiut care este in insiruirea de blocuri. Poza cu plaja in februarie m-a lamurit, desi nu stiam unde este plaja. Poza cu piscina m-a lamurit si asupra acestui aspect – linga piscina. Daca mi-ar fi placut? Apoi niste mese incarcate, un spatiu de dans, veselii comeseni tzopaind – nu altfel de cum au facut-o anul trecut la Tineretului –, parca auzind muzica lui Serban si poate si alta… [Intre timp, ninsoarea s-a mai rarit sau s-a mai maruntit – cert e ca vad si blocurile de pe Banu Manta si primaria cu soldat in virful turnului.] ….bind, papilele mele gustative simteau gusturi diverse – sinteti siguri ca nu-s si ceva mesaje subliminale in dosul fotografiilor, care sporesc senzatiile cu cit te uiti mai mult la fiecare detaliu??, si rizind – da, hohote sanatoase iesind din organisme incintate de ceea ce traiau acolo – mai! Daca mi-ar fi placut sa fiu in casa lui Serban – n-am sa spun in ce colt al ei! – si sa complotez?? [Blocurile iar nu se mai vad din pricina ninsorii…] Sau pe o terasa din acelea care se vad sau se ghicesc acolo? Sau, PUR SI SIMPLU, cu voi? Undeva scria ca atunci cind traiesti o experienta fericita termini repede de povestit, un simplu “grozav” ajunge sa descrie ceea ce s-a intimplat. Restul amanuntelor pot plictisi cumplit. Cind, vara trecuta, am fost intrebata cum a fost in excursia la munte, am raspuns: –“Grozav”. –Dar de ce? Adica ce-ati facut? –Pai, am fost la Telega… –Da? Si cum e acolo? –Nu stiu ce sa spun, la fel si cu totul altfel… In acel moment, mi-am dat seama ca as putea sa descriu ce am vazut, pe unde am fost, drumul, popasul la Telega, popasul in Busteni pentru a cumpara de-ale gurii, fragutele mincate sub o streasina ce picura, ploaia pina la Piriul Rece, coborirea spre Bran unde nu mai ploua, pensiunea din Moeciu, restaurantul, plimbarea prin padure, salamandra, magarusii, biserica, drumul pina la ea, muntii, seara petrecuta “acasa”, masa, muzica, dansul, vorbele, fumatul afara, ploaia care a inceput din nou spre miezul noptii, culcatul tirziu – dar nu foarte –, trezitul a doua zi, micul dejun, pregatirea de plecare, despartirea de Agnes si Marton, ultimele fotografii acolo, drumul spre sud, peste munti, apoi lungul drum spre Bucuresti, somnul meu, vorbele lor… Puteam sa povestesc despre toate astea. Insa ceea ce n-as fi putut sa povestesc era ceea ce exista dincolo de concret. Senzatia, de exemplu, ca din difuzoarele din parcul taberei se revarsa muzica noastra de atunci sau chemarile din “cancelaria” taberei, la careu… Aveam difuzoare atunci? Nici nu mai tin minte, dar nu asta conteaza. Cosurile galbene de gunoi nu existau pe atunci, dar pareau firesti. Ce vedeam prin geamurile prafuite erau spatii parasite – si totusi parca doar in asteptare. Balconul de lemn in care fumam cu Magda era plin de sticle de Pepsi, dar cind m-am saltat pe balustrada, parca eram atunci, “sarind pirleazul” pentru ca era scurtatura. Scena si sala nu mai existau, doar urme, si totusi locul gol nu-mi trezea tristete, doar amintiri. Cancelaria trebuie sa fi fost acolo, cantina dincolo, aici stateam noi, acolo baietii, dincolo clujenii, bazinul acesta era aici? Dar spalatoarele alea? Ne aminteam, zimbeam, rideam, cintam… Era ca si cind timpul de atunci inca respira alaturi de noi, acum, si nu era nevoie decit de un minim efort de imaginatie pentru a uita prezentul… Cred ca cele mai dulci fragute pe care le-am mincat de mult timp incoace au fost cele din Busteni, cumparate in piata aceea parca si mai prapadita sub ploaia mocaneasca si rece. Suna banal? Sau dulceag? Ei bine, nu a fost… Astept povesti despre Florida…. Cit despre mine, sa zicem ca sint intr-o “pauza” in care voi merge la serviciu. Daca totul este OK, la sfirsitul lui martie ma retrag din nou pentru o vreme, cam pina prin Gemeni… Va imbratisez pe TOATE si pe TOTI. *572* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Wed 01 Mar 2006 10:36:55 PM EST *Subject:* Povestile vor veni curind Draga Irina, inteleg ca iti doresti povesti despre Florida. Dar oare putem noi, participantii sa cerem un ragaz si sa formulam o mica explicatie aici? Ei bine, e greu sa te detasezi asa repede de zile care au trecut mult prea repede si au adus un maldar de emotii. Sigur atit ochiul mintii cit si al sufletului au inregistrat cu acuitate detalii peisagistice ca si senzatii si sentimente ca sa defineasca unicitatea unui februarie de neuitat, insa eu mai am nevoie de putin timp ca sa pot sa incep spinning the story. Poate ceilalti sint gata deja si vor scrie. In ceea ce ma priveste, voi reveni cu mai multe amanunte despre boat ride in jurul Miami si petrecere. Stiu ca e frig si zapada pe la voi si o asteptam si noi aici in NYC miine seara. Gata acum! *573* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Fri 03 Mar 2006 12:55:27 PM EST *Subject:* tulai, ca s-a reinviorat forumul, si uite ca ni s-a amintit martisorul, pe care eu unul il uitasem. si uite ca (si-)a revenit irina... deci, conform expresiei lui robertel "totul decurge normal". copii dragi, nu va voi putea citi timp de cinci zile (congres), si-mi va fi foaaaaaaarte greu fara drogul cotidian. spunea woody allan: as vrea sa va las un mesaj pozitiv inainte de despartire; dar nu-l am; daca las doua negative merge? *574* *Name:* Galahad (Tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sat 04 Mar 2006 11:29:35 PM EST *Subject:* Despre ursi polari, Jag-s, baby seals, game, numere si noi Duo-logul Vio-Io din imprejurimile weekendului precedent a atins, bag sama, ceva corzisoare “pe sub camasa mea”. (grand merci, Sir John, pentru bijuteria urechista de luni ). O gramajoara de reactii si panseuri cardio-craniene “ urca cu zgomot pe la genunchi” si se cer impartasite pe piata libera de idei, albeit cu nitica intarziere. “Are you game?” – you asked. The question has been haunting me since. Chasing me like an answer-seeking riddle-rocket, the kind of which this world should never have enough. Carevasazica, are we, dragii lui, ai draghindului, game ? … “… fiecare dintre voi – ne sopteste, gingerly, Jeannot – ne poate permite sa intram intr-un univers .. .. fabulos”. “avem capacitati ne-explorate” “ Sa ne punem in comun cunostinte sau idei, sau cel putin sa comunicam” .. “ sa vorbeasca fiecare despre ce are chef” .. … Titilant panseu, n’est ce pas ? Sa ne completam unii pe altii, sa ne imbogatim reciproc ! Are we ready to open up some of our vaults, step out in the sun, delay the chit-chat and re-learn how to share mirabila noastra esenta cu mugur de fluier, for the benefit of all, for the tribe? For the “us” part of us, care am venit impreuna, nu din liceu, ci din Laetoli, Africa, si maybe earlier dintr-o “roce” panspermica azvarlita on purpose sau poate neglijent de mana Gravitronului Atotatractiv, iubitor de probabilistici fractale si de cocktailuri inteligente de DNA. Vasacarezica un apel, “mai tare ca uitarea si spaima de tumult” urcand prin craterul rosettiforumului, direct din pipota autist-ascendenta si poetic cerebrala a lui Jeannot, le notre. Lui-meme. Maitre panseur, chocolatier, mousquetaire, gourmet de mots si de salate impregnate cu idei, fluent in Neuronish si cateva limbi europene normale, druid al mechanismelor masuratoare de timp, pere de famille, dervish al covoarelor si mandalelor within them, high scholar of cheeses, duke of condiments and artisan of flavours, wine interpreter, plescaitor de mirodenii, aplecator asupra celor universale si criptice, adica asupra noastra insine, a jaguarilor, lamelor, lamelelor, ….., perseverent indomitabil, imbaiat ( comme bebe si ne-accidental), in marmita cu potion magique din padurea omonima, de unde si domiciliul sau actual, in fact a homecoming, chestia cu campania si compania din Topraisar fiind doar un glitch, merely training, un mini-gulag necesar, ca background pentru a elogia un prieten pentagenar sau ca subliminal antitetic la paradisul floridian, depilat de tenii si bocanci cu noroi de Rochefort, Florida idilica unde visele decapotabile m-au purtat si pe mine, printre palmieri si skyline, “pe drumurile vaste” in care parintii nostri si ai lui Damian raman ireversibil neinitiati, cum ma simt si eu de altfel, caci “ inima aceea azi nu mai e aceea pe care ei cu margini de cer mi-au pus-o-n piept”. Aaaah ! Merci, cher maitre, encore une fois. Yeah baby, you betcha. I’m game. Gamito, ergo sum. Ca Neagoe Basarab catre son fils Teodosie, ne zici “ rosettistii mei dragi din toata lumea “, and it takes steam and guts to say that. I know it. I feel it. I respect it. I hear it. And I’m scared too. Maybe I don't have the guts. Or what it takes. Si eu simt ca “fiecare din noi stie lucruri pe care altii nu le stiu”. We are a loose, unwritten, but de facto “Enciclopedia Rossettia” and you seem ready to be our Gutenberg. By trade, you may carry some of your own weather and I assume you are able to steer through time more lightly than most of us. You also fessed up to your daily “addiction” to the 75’forum, before you took off for a conference on a planet nearby. Un reflex mizantropic anterevolutionar mi-a treierat prin cap ca poate scrii o teza secreta despre fenomenologia de grup a liceenilor forumizati sau despre efectele de scurta durata ale blogurilor prelungit juvenile asupra autorilor lor neanonimi si supra-investiti. Dar am scapat repede de virusul banuitor. I got away clean. Trenul timpului, oblivious to our needs and wants, nu iarta pe cei intarziati. Dar nici nu se contracta sau dilata sensibil, decat in gand, sau in vis daca vrei, unde toti stim sa ne deplasam relativist cu acele viteze minunate ale gandurilor noastre zburatoare (vezi calul lui Fat Frumos cand cu chestia cu Fata Genarului) Autistul de nivel stratosferic (ANS) care a citit 27,000 de carti dar nu a invatat comme s’habiller in nici una din cele 20 de limbi studiate, m-a pus pe alte ganduri. De genul trenului de mai sus: Postuland notiunea de “timp activ” (TA) definita ca intervalul dintre o pubertate precoce si o senectute moderat degenerativa, sa zicem ca ANS are un TA de 55 ani. Un ritm de lectura de 10 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, inseamna 3,640 ore pe an sau 200,000 ore per life, adica in medie 7.41 ore per carte (includ aici cele 20 limbi studiate, in ipoteza carte citita = limba invatata). Nu numai ca nu ma mir ca nu e prezent pe forumul liceului lui, pe care nici n’avea cum sa-l frecventeze de fapt, dar nici nu ma dau in vant sa-l intalnesc, dintr-o teama atavica de vietati insuficient cunoscute de stiinta contemporana. “Nu stiu altii cum sunt” dar banuiesc ca multi dintre noi au avut sau mai au un Domenico in dulap. Un specialist in dreptul sau, un strateg al integrarii unui “ceva’ intr-un “altceva” mult mai larg, al carui talent este sa identifice si sa extrapoleze legaturi inedite intre evenimente aparent disjuncte, to say the least. Ca este “si el” “ticnit in felul lui” nu este de nici o mirare. The cracked ones brought the light in, they say. I can live with that, provided they don’t get aggressive in the process. Sa umbli pe strazi ziua, dupa o dalba noapte “Domenicana”, sau dupa trei la rand, pline de iguane napoleoniene, sa skip Roma si sa forfait les sous, dovedeste o tinerete fara souci si un model de bonheur cu care nu multi se pot lauda (or live to tell the story). And yeah, baby, you betcha. I’m game. Best I can. Altfel, politehnica nu invata pe nimeni matematica. La mathematique est presente ou pas, dans le lait de maman. Ingineria de politehnica incearca sa ne invete cum sa abordam si sa rezolvam o serie de probleme practice in folosul publicului larg (la modul ideal, unde ingineria este un fel de psihologie economica irezistibil de interesanta si socialista, ca in tablourile radiofonice ale lui Liviu Macoveanu din anii ‘60) sau, la modul real, cum sa facem bani pentru o anume companie ( via techology-innovation-competitive advantage). Despre cochilii melcate, vartejuri australiene, cosinusuri si ogive vom parlamenta, cu anticipata placere din parte-mi, cat de curand, “aplecati asupra chestiei” adica asupra busuioacelor monofruct (chapeau fetelor noastre cunoscatoare), asupra branzisoarelor cu accent si fripturicilor medium-rare, din corpul didactic paricopitat de la liceul Mihai le Brave. I’ll be wearing my grandfather’s pocket watch, wound with emotional energy from my ancestors, and my favourite shoes, helas with Saxon names, dar facuti. Covoare sper sa gasim la locul faptei. And yeah, baby, you betcha. I’m game. Nu ma pot lansa in urmarirea madamelor Grandin si O’Brien, dar am sa ma gandesc le ele si la Konrad the Lorenz, la Cehov si la Vio, la Green Peace si la mesajul din “Collapse”, la neintelegerile legate de puii argintii de foca de aici de pe langa St Lawrence river, unde the McCartneys s-au asezat sa protesteze pe jumatatea lor de adevar, la Fram si la plansul polar, la circumspectia unora fata de altii, cum comentati voi, Vio, Io,… Sunday pe la pranz, pe teme de dragoste si dobitoace, actually the “story of mankind” vs. the story of life, of animal life, as much as we pretend to understand of it. Ma raportez mai bine la Mazda mea decat la Jag-ul votre, iubite maestre, desi ambele sunt produse insulare si tutelate de Bill Ford. Nu stiu sa fiu prea circumspect fata de grupuri, etnii si natiuni, dar co-deplang, fara rezerve, lasitatea fara frontiere a nealesilor dintre noi, mai cu seama in celelalte doua treimi de glob unde crampotirile din parcari, if any, are at the very bottom of anybody’s list of concerns. Cheating and deceit in the animal world (we are part of it, arguably) exists. Has to. The difference may be in their explicit purpose. They have to eat, survive and reproduce. There is a food chain. There is stalking, camouflage, pretending, acting, posturing, intimidation, bullying, dominance, power games. There is an awful lot of killing. Territory wars. Even same-species babies often get killed, for sex, kind of. As with humans, there are few rules. Mostly exceptions. Just yesterday I learned that some elephants are acting in revenge, killing African people in “retaliation” for culling and hunting. They relate. They remember. They think. A Geographic team believes they have proof that elephants can suffer from post traumatic disorder sindroms. They are like us. It’s a war of the species. We need a dialogue. We’ve got Felix on the ground in SA. But he’s busy. And I just missed emailing him on his birthday. Same with Carmen, “here” in Denver. Loveya guys ! Happy belated BDs. What was I saying … Can we start something ? Do we have time ? Funds ? Or are there too many competing priorities ? We’ve got poverty here, in town. Any town. Where do we start ? Where do we stop ? I feel guilty I have a life. Hmmm. That’s not right either. And tomorrow’s just yesterday waiting to happen. Acasa si la bacanie, simultan. Ce ne facem. I’m game, dar ce ne facem, dom’ne ca ne copleseste prioritatzurile astia si ne pomeniram asaltaturuiti de catre noi insine, de pa peste tot, ca’n snoavele cu Pacala care se prezenta “Eusingur” inainte de-a trage clapa cuiva, ma rog, basme, dar populare. Game on. Tema patriotismului este extrem de interesanta, in special prin prisma propusa in forum de Dr.ID., adica de tine, ma Ionutzule, care introduci iubirea ca functie de complexitatea subiectului (swiss rosetti shrinks speak decent math ?) si, mai mult, in ecuatii cu complexitati de ordin “n”. Ceea ce banuiesc a fi adevarat, si in plus implica ideea de echilibru (ecuatie) si necesitatea de a gasi solutii (a rezolva cele “n” necunoscute) in a short lifetime. (dar definitia ”perversului” ca “iubitor de sine” only, cred ca este un typo) So, patriotism. Mats Sundin is a Maple Leaf, millionaire hockey player, in Toronto. He’s been team captain here for most of his active life. He’s also Swedish and just won olympic gold against Canada, among other teams. I pretend I have an open mind, yet something sucks in this picture. Se pare ca ubi bene nu e necesarmente si ibi patria. Migratia economica nu sade foarte bine in cazul lui Mats. Dar in cazul celor 4 milioname de torontezi vorbind 140 de limbi si dialecte in babelul organizat dupa model canadian ? I have struggled for a long time with defining “acasa” or “home”, as I’m sure many of you also have. I threw myself with hunger and thirst into listening on radio debates, reading on the subject, chewing opinions from others. No more. Home is where the heart is. And where your life is sustained. And where your love is. And where your fireplace and bed know you. Dar… “..creste iarba multa pe sub camasa mea. Nedand de mine, bunii se-ntorc pe iarba-acasa. Se odihneste mama pe una dintre coaste iar tata-njura anii ce mi-au trecut prin trup. Se rup mergand prin mine, si merg, si iar se rup” . Ah, nea Ureche, nea Ureche, ce bine suni. Si ce bine te-am zarit, Damiane, amintitor de Hesse si de juneti si nopti…. Merci, Jeannot, again. Back in Switzerland, romantismul nu a fost “totusi” o etapa importanta, ci, cred eu, “the” rennaissance wind of change, opening the door further, to thinking out loud outside the classical walls, to what art and democracies are today, as imperfect and struggling as they may be. Patriotismul nu trebuie confundat cu intoleranta, cu arianismul, sectarismul sau the likes. Olympic games are proof, somehow. Games are us. We all belong, by birth, to a tribe, a convention, a tradition of sorts. We inherit our village customs, our palace, our slum. The question is what we choose to do with ourselves, once we are mature enough to think on our own. The essence of belief may lie not far from this choice. Dar de aici neuronul singur (hi, Cath) nu poate merge prea departe. Nu iubirea de tara, de muma, de glie, de ape si munti sau fierul tras impotriva lui Domitian si Baiazid, sunt la radacina problemelor nostre de ieri si de azi, sau ale Dacilor d’antan. Ar fi fost cam mult de pretins in secolele mici ca toata lumea sa inteleaga conceptul de cetatean universal, liber si suveran in ograda sa. Jocul nu mi se pare deloc a fi ideologic sau de esenta estetica, ci mai curand the good-old game of power. It has been playing forever in the “animal” world, and, with the significant addition of human lust and greed, from as far back as our own neolithic, throughout ice ages, Egypt, Rome, colonial wars, Columbus, Pizzaro and the Inca, the American indians, the innuit, Sudan. As for us, we still carry their genes, but we have come up with more rules. A great deal more rules, to make it fun and worthwhile to be around. For rulemakers, that is. Still, the Americans cannot figure out how millions of muslims live in quasi-harmony with a billion Hindus in the largest democracy of all. And not so well off, for that matter. What are we missing ? Enter George Lucas, who struggles in his futuristic, epic space-travel imagination (that parallelled our own coming of age), with heroes fighting evil in the united gallactic nations and evil being so tough to beat that turning the other cheek appears like non-fiction gallactical suicide, a slap in the face of reason itself. Again, neuronul singur nu face fata prea bine ( hi again, Cath) and we need Obi Wan, we really need to believe that the Force will actually be with us, in our time of dire need. But the Force can only be with us if and when we really believe (Yoda, chapter six). The “Space Chicken and the Tatooine Egg” paradox was born. Or, rather, continued. And I’m afraid this may just be as good as it gets, until further notice. And yeah, baby, you betcha. I’m game. The force is with us. Speaking of notice, a SETI event may bring some reality to this planet, I hope, not necessarily along the pathetic line of the “Independence Day” movie, but more in a Carl Sagan / Truffaut type of scenario. Deep down I believe it could happen and my only regret is that I will likely miss out on the conversation highlights. Then and there we may all need to be closer to Axel M. and remember the bible story with the lion, the dark panther’s cage in Menagerie Pezon, Jacques the human ape searching for privacy and eating like most of our forefathers, and we wished there was a decoder for elephant talk and for whale syntax. Se prea poate ca Dl. Eminescu sa fi fost mizantrop si am auzit si scatofag, on occasion, pentru ca nu avea curent electric si deci nici access la email, si se prea poate ca Albert Jaquard sa forteze ideea din “nihil humanum est,…” pana la a se identifica avec Mozart, dovedind o eroare elementara de aritmetica multimilor, but I’m not buying any of it. In ignoranta mea fericita, “La Steaua” ramane prima mea lectie de cosmologie, Amadeus un artist genial, iar Jaquard…. Jaquard who ?.... Intre timp “Body Worlds” has officially left the building, that is the Ontario Science Centre (Center in the US). I didn’t go. But I may. Not just now. From the Globe and Mail : “Yesterday OSC officials announced that a total of 458,726 visitors paid anywhere from $15 to $25 each to attend Body Worlds 2, the controversial exhibition of 200 plastinated body parts and cadavers (including 20 whole bodies), that had its first-ever Canadian premiere at the centre last September. Body Worlds' presentation of exposed internal organs and skinless bodies proved a big lure for couples, teens and seniors. Body Worlds 2 is one of three touring exhibitions of body parts organized and curated by the Institution of Plastination, which was founded in the 1980s in Heidelberg, Germany, by German anatomist Gunther von Hagens. Plastination involves removing bodily fluids and fat, and then injecting tissues with durable, reactive polymers that allow Dr. von Hagens and his associates to mould cadavers into positions, much like mannequins. Critics of the exhibitions say they are nothing more than "high-tech freak shows," whose appeal has less to do with scientific illumination than the voyeurism associated with a Barnum and Bailey circus of the 19th century. However, the OSC pitched it as an "awe-inspiring" educational exhibit, "a once-in-a-lifetime chance to see and understand our own anatomy and health." Next stop is Denver's Museum of Nature and Science” - Carmen beware ! Un autor si strateg de management japonez, possibil autist si el, observa de curand cum comportamentul social si religios excesiv isi pierde din beligeranta si din fanatisn cand GDP-ul unei tari depaseste 5,000 dolari si mai ales 10,000. Traditia si cultura se mentin, dar o majoritate crescanda a populatiei incepe sa vada posibil un nivel de trai decent, incepe sa “aiba ceva de pierdut”, incepe sa-i pese. Ca’n Cehov, pasa-mi-te, dar nu ca-n Janis Joplin. Incepe sa cladeasca in loc sa distruga. What a thought. Really. Tot cladind pe aici mi-am amintit brusc si suav ca azi e 4 Martie, cand multe s-au darimat pe harta Bucurestilor de acum 49 de ani, inclusiv Toma Caragiu, care era pe atunci cam cu doi ani peste varsta noastra de acum. Little he knew. Little we know. Therefore I’m game, what the heck. I spent the day in bed, typing away, looking out the window, watching the trees, and the sun, recitind pe Irina, din blocul ei de zece etaje cu vizibilitate intermitenta, si promitandu-mi sa revin, ceva mai des, in Camelot, unde mai totdeauna se gaseste ceva de spus. Si poate si de facut. Am uitat sa multumesc Annei pentru urarile de martisor, lui Vio si Radului pentru povestea Teresei si secularizarea legii lui Boyle. Fetele mele au adormit deja. Baietii au examene, sau se prefac, pe Skype. Ma gandesc sa-l sun pe Domenico. Sa mi-l explice pe Napoleon. Daca nu e prea tarziu. Before the fat lady sings. Teresa, again, comes to mind. I'm game. I am. *575* *Name:* Radu (radu @ rosetti75 . org ) *Date:* Sun 05 Mar 2006 05:25:22 AM EST *Subject:* Din Tara Soarelui Rasare... Irina si Tibi s-au intors, Luminita e pe fir, Ionut lipseste cateva zile.. Mai trecu o saptamana si, intre doua avioane, am gasit un moment sa completez imaginile intalnirii din Florida. Sayonara, Radu *576* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 05 Mar 2006 03:12:58 PM EST *Subject:* fete si baieti, dragi colegi, doamnelor si domnilor, boieri dumneavoastra... Fara a stirbi cu nimic din placerea de a o revedea pe Irina (in stare din ce in ce mai buna), de a o vedea pe Luminita (hei, in stare post-floridiana), de a-l astepta pe Ionut cu vreo noua ghidusie, din armata sau din viata (asa-zisa) civilizata (unde e mai rau, Ionut, la cazarma sau la spitalul de psihiatrie ?), de a viziona cu interes "after-party"-ul imortalizat pe pelicula ... Fara a stirbi cu nimic din aceste placeri, TIBI'S BACK, BACK AGAIN (BACK FOR GOOD ?) pe forum, Sir Galahad (and his Holy Grail of a mind)in toata splendoarea sa spirituala si intelectuala. Si cine l-a atras inapoi? Ionut, ce parere ai? Sa fi stiut eu ca asa te pot aduce inapoi din turnul-taciturnul unde te-ai auto-exilat, Tibi draga... *577* *Name:* vio...lo... (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 05 Mar 2006 04:19:10 PM EST *Subject:* in asteptarea lui Ionut am mai cautat oarece poezii, si iata ce am gasit. Intre timp, Tibi ma face sa ma simt precum "les sanglots longs des vio-lo de l'automne blessent mon coeur..." Nichita Stanescu A cumpara un câine A venit îngerul şi mi-a spus: - Nu vrei să cumperi un câine? Eu nu am fost în stare să-i răspund. Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau lătrătoare. - Nu vrei să cumperi un câine? m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe inima mea lătrătoare, dând din stânga ca dintr-o coadă. - Nu vrei să cumperi un câine? m-a întrebat îngerul în timp ce inima mea dădea din sânge ca dintr-o coadă. Balada motanului Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. La ora când târâş-grăpiş zăpada nopţii se adună eu, cocoţat pe-acoperiş, să urlu a pustiu la lună. Şi-atuncea, şapte gospodine să dea cu bolovani în mine şi să mă-njure surd, de Domnul, că le-am stricat, urlând, tot somnul. De sus, din vârful săptămânii, să le rânjesc urlat, scârbos: iubesc doar locul nu stăpânii, precum fac câinii pentr-un os. Şi iarăşi şapte gospodine să dea cu bolovani în mine, iar eu să urlu, urlu-ntruna atât cât n-o apune luna. Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. Când zorii ziua o deznoadă să mă tot duc, să mă tot duc şi tinicheaua prinsă-n coadă s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc. Jegos şi obosit, apoi, cu maţele în liturghie, să mă adun, să mă-ncovoi prin albiturile-n frânghie. Ca-n faţa unui şobolan spinarea să mi-o fac colan să scuip, să scuip şi-n urmă iar hai-hui să plec pe străzi, hoinar. Pisicile de prin vecini să le gonesc pe la pricini, să-mi fete fiecare-un pui c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. Iar când o fi uitat să mor la cârciuma din mahala sorbită-n calea pumnilor posircă acră viu să stea. "Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort hai, pune-mi-te iar pe danţ... te uită... zace colo-n şanţ motanul mort, motanul mort..." *578* *Name:* Galahad (Tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sun 05 Mar 2006 06:16:24 PM EST *Subject:* motan cu coada si cu blana-n dungi Merci, Vio, de blagoslovire si primeneli. I'm undeserving. Nu sper si nu am teama. Decat s-arunce-n mine roce, din maini de gospodine zeci, mai bine coada-n sus si blana, cu dungi, cu pete, motan deci. Profit copios de ragazul colateral (Ionelul helvetic este off-line) si mai strecor un textulet scris in Noiembrie 25 trecut, destinat initial tot lui, bardului: "Johnutz, darling, matale ca switzershrink si poet arnotean fara asemanare, fara egal sau competitori de vreun fel, ar fi trebuit sa fi prevazut ( poate ai prezarit si acuma vroiesti doar sa pansezi) inevitabilul “lull” de pe forumul notre virtual. Asta, zic eu, n’are mai nimic de-a face cu intentiile, iubirile sau gandirile rosettistilor de aiurea. Cu siguranta nici o legatura avec Anca of Marinescu, MD. Ci mai curand cu o foarte explicabila “oboseala de sistem”, o mica si nevinovata codita entropica care pare sa impiedice pe majoritatea demi-siecl-istilor, comme nous, sa sustina un ping-pong la fileu, cu mingile de-acum devenite medicinale ale usurintelor de altadata. Asta primavara, aveam un scop comun si excitant numit “30” de ani. We were all fuelled by our discoveries, rocketed sky-high by our re-discoveries si by the nitro-boost of our own treasure-chest archeology, all eager-beaver to broadcast and drum up any spec of info, memorabilia or artefact that may have crossed out path or our minds, while converging on Camelot, one hot day under the summer sun. Ce vreau sa spun este ca e greu, voir impossible, de mentinut un numitor suficient de comun si de gras, ca cel din vara, fara a-l artificializa nitel pe la cusaturi..., ceea ce, desigur este de evitat. Imi vine in minte ceva ce ar suna ca “ the House of Friendship”, un “concept” insailat de mine si pentru mine, from scratch, in disperare de cauza si din lipsa de puncte de sprijin pentru ceea ce simteam eu vis-a-vis de o mana de oameni cu care am vietuit intr-o casa ca mai sus. This “HoF” ( conotatiile germanice sunt neintentionate) ar fi un spatiu deschis si benevol al relatiilor de doi ( totdeauna se reduc la doi, pana la urma, chiar daca grupul este mai mare), unde se ajunge si de unde se pleaca liber si fara conditii, altele decat cele ale acceptului reciproc si bunului simt. Este ca un Han al lui Manuc unde alegi sa poposesti dinspre sau inspre “treburi, obligatii, necesitati sau raspunderi” de orice alt ordin decat cel pur personal. One of the few choices one gets to make. HoF takes a life of its own, a life woven together by the consenting individual threads of the 2, the 3 ( which is 3 two-s), the 4 ( 5 two-s) a.s o., combinari de “n” luate cate 2. Many ”two-s” amount to nothing at all. Their threads are there, but they never weave. The rule is there are no rules. Again, beyond the fundamental ones. You can go back. You can stay away. You can linger on. You can become permanent. You can. It’s allowed, because the HoF is a sacred place where the self is free to find itself through others alike." *579* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Sun 05 Mar 2006 07:51:48 PM EST *Subject:* pictures and more Radule, welcome back! ...or are you still in Japan? Selectia este super. Trebuie sa spui neamului si povestea banyan tree-ului. Tu ca floridian respectabil nu poti sa pierzi asa ocazie, nu? Si apoi povestea e interesanta si nestiuta de multi, cred eu. Mi-a parut rau ca am piedut vizita la casa memoriala. Eu de cind m-am intors din Florida, am mai avut o vacanta de o saptamina (nu ca o tin asa mereu intr-o vacanta, sa nu credeti asta! nu ca mi-ar displace...dar asa a fost sa fie, sa fiu libera chiar cind era nevoie). Si in acea saptamina de frig, am hoinarit cu Caius prin NYC si "ne-am dat cu metroul" ca sa il citez pe sus mentionatul care a fost supus la un mars fortat in care am strabatut NYC in lung si lat. Ne-am cocotat pe Empire State Building si apoi am cautat ghiocei in Central Park si i-am gasit nu prea departe de Strawberry Fields si Dakota Apartment Building unde a locuit cel care a stiut ca nu e singurul visator din lume, John Lennon. Am salutat-o pe Lady Liberty, cum ii zic eu, de pe Brooklyn Bridge pe care l-am traversat on foot pe un vint in toata regula si cind luminile incandescente ale Manhattanului iti dadeau dimensiunea macar vizuala a maretiei acestui "City that never sleeps". Si tot asa...Au fost citeva zile in care m-am bucurat din nou ca sint aici si ca ma simt acasa. Chestiunea cu "where is home?" ridicata de Tibi a primit in acele zile un raspuns sigur si simplu: New York City...desi in realitate chestiunea e mult mai complexa. Regasierea unei vechi identitati parca uitata, care salasuieste si hiberneaza acolo in tine, adinc si esential mi-a umplut sufletul in zilele floridiene si cele new yorkeze cu colegii mei redescoperiti ca indivizi noi, peste care trecusera ani de traire si experienta necunoscuti mie, cind uitasem unul de altul prea ocupati cu traierea. Dar tot acest miracol al noilor mei prieteni se rezema pina la contopire pe o o structura veche si solida, de nezdruncinat. Cum sa definesc aceasta esenta individuala care apoi transcende fara nici o rezerva intr-o constiinta de grup unic? Sa fie setea noastra de a sti si de a fi liberi in anii '70, inr-o societate macar partial inchisa la acea vreme? Sa fie dragostea fata de limba engleza ca un nou mod de a exprima realitatea si existenta? Sa fie misterul adolescentei in care "inveti lumea" cu o curiozitate morbida descoperindu-te ca individ. Chiar ca nu stiu raspunsul. Un lucru e sigur, in noptile mele lungi de singuratate new yorkeza am gasit acolo dincolo de ecranul computerului, niste fiinte dragi carora le pot spune ce gindesc caci stiu ca avem acel ceva care ne uneste. Asa ca sa ne scriem si sa ne vorbim mereu cit putem de des. Si sper sa ne si vedem macar din cind in cind. So, let these thoughts fly to you my dear friends! *580* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Tue 07 Mar 2006 10:45:33 PM EST *Subject:* MARCH 8th...still Women's Day LA MULTI ANI,FETELOR cu flori in par,cu flori in miini, cu flori in priviri si invaluite in miresme de iubire! La multi ani de Ziua Femeii! LA MULTI ANI de doua ori Danei Bivol si Cristinei Antohi! Eu am trecut pragul in a doua jumatate de secol pe 18 ianuarie cind m-am transformat in lebada alaturi de balerinele de la New York City Ballet in timp ce urmaream cu nesat coregrafia noua a lui Peter Martins, Ballet Master and Coreographer. Imaginar desigur. Ce n-as fi dat sa dantuesc cu ele, asa ca o lebaduta mai plinuta, dar tot plina de voie buna si tinerica foc! Asa ca va urez si voua sa va petreceti ziua de nastere cu cei dragi facind numai lucruri care sa va aduca placere. Eu sarbatoresc tot ce apuc pe aici. Elevii mei din Europa de Est sarbatoresc si ei cu mine. Insa, ceea ce imi lipseste cu adevarat sint malderele de flori pe care le primeam cind eram profesoara in Romania...e ce sa-i faci, ma multumesc cu flori de la distanta sub forma de felicitari. Va sarut cu drag! *581* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Thu 09 Mar 2006 01:57:01 PM EST *Subject:* achhhhhhh s-a terminat pauza, si intoarcerea merita: tibi e printre noi. gata, s-a facut, e ghem. ce placeeeeere... doar ca acum sint deosebit de frustrat. cum de am scapat ocazia, si nu i-am cunoscut mai bine in liceu pe radu si pe tibi? singura consolare este pur teoretica: acum citava vreme, rodica spunea ca regreta ca nu m-a cunoscut mai bine in liceu; citind-o, m-am facut mic: nu eram interesant in liceu, asa ca nu a pierdut nimic. extrapolez deci: poate ca radu si tibi nu erau atit de interesanti in liceu pe cit sint acum. va rog, lasati-ma s-o cred, ca altfel nu mi-as ierta-o. nu am mult timp right now, dar voi reveni cu comentarii mîine. deocamdata, pentru placerea lui tibi, si poate si a altora, din nou un strop de damian ureche: perdele gri perdele verzi puneai la geam sa nu ma pierzi. perdele verzi perdele gri cu care ma puteai opri. perdea din marile zapezi. si totusi m-ai pierdut nu vezi? *582* *Name:* Galahad (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Thu 09 Mar 2006 06:31:57 PM EST *Subject:* ghem Eram pe cat se poate de interesanti, vezi bine si-atunci si azi si intre timp Le Radou si cu mine. Ca ne-am pierdut nu-i prea grand chose Ionele draghindele printre perdele verzi si bleu omat si urechele Ca ne-am gasit - e un mister, perdea peste perdele, cu vorbe rosii, gri si verzi interesant, ca ele *583* *Name:* Luminita (lsoare@aol.com ) *Date:* Fri 10 Mar 2006 01:45:58 AM EST *Subject:* ceva poeti in engleza care... ceva sugestii de poeti, romanicieri in engleza si world literautre care iubesc apa, ca simbol, ca stare, cu care se indentifica, doamnelor si domnilor atit de culti? I am putting together a bibliography on the theme of Water in literature. Any suggestion is welcome. Thanks! Please do not mention Virginia Woolf, Bacovia sau Nichita.... "Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau in luna lui Marte. Peretii odaii era nelinistiti, sub desene in creta. Sufletele noastre dansau nevazute-ntr-o lume concreta." Nichita Stanescu *584* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Fri 10 Mar 2006 06:52:36 AM EST *Subject:* uffff.... vineri am printat de pe forum pina la 541 in urma, ca sa recuperez. incerc luni sau marti sa mai printez si de mai in urma. cind am pus toate textele cap la cap, in vara, inainte de petrecere, ajunsesem pe la 200 si ceva de entry-uri, cu 200 de pagini de manuscris aproape efectiv. De atunci, s-a mai mult decit dublat in numar si in pagini. Frumos volum de corespondenta si amintiri. Odata, poate o sa avem ragazul sa-l editam si sa-l punem pe cd... cine stie ce iese si de-aici?? pina mai apoi, insa... Sir Galahad a venit ca o furtuna de mult asteptata, tumultuos, bogat, ametzitor, proaspat, sprintzar. Am simtit clipa de tacere ce-a urmat, ca dupa traznet... Cu pasi marunti, ca pentru a nu rupe vraja, a reinceput murmurul ce l-a ademenit. Buna-i furtuna. Bun e murmurul. Bun venit, Tibi. Si mai zaboveste printre noi... *585* *Name:* Galahad (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Fri 10 Mar 2006 05:21:19 PM EST *Subject:* numero logie Unsperzecemiicincizecisiopt vizitatori, 584 entries, adica 95 la suta din deschizatorii de forum au intrat si-au iesit fara a lasa un petec de vorba. Stealth counting in reverse. N-am numarat (yet) cati din intratori sunt "aceeiasi", dar sa zicem ca 20-25 de forumarzi mai hard-core si medium-core, se rotesc cu frecvente oarecari prin Camelot... Daca toti am fost cam 150 in '75, inseamna ca typing visitors ar fi 14-16 la centa. Nu se poate sti ce procent intra pe forum without a trace. At 5 percent we're not doing that "hot", I guess. Can't win elections with those numbers. But the people turnout last summer was impressive. Go figure. Some e-visitors may simply be strangers who stumbled on the site by accident, or freaks from other tribes, continents, species. Radu may want to password somelinks, maybe the pictures or the ForumLog.... Kisses and hugs, from the 5 percent. *586* *Name:* Carlos Santana (santamariadelfogo@beware.com ) *Date:* Fri 10 Mar 2006 07:48:14 PM EST *Subject:* how easy Relax, it's just me. Galahadster. Foolin' around with your attention. Anybody can throw a stone in the water. What happens after, is another story. Thus far, and with very few exceptions, we somehow managed to keep Camelot free from Dark Side stories, from toothaches, mud slinging, sickness, pain, Styx crossings, fear, resentment, failure, money, closet skeletons, crime and prejudice of our own or of our kin. That’s not bad at all, actually. Not that anyone believes there aren’t any. Most of us must feel a sensible desire to filter and weed out the “bad stuff” from the forum gardens. To keep the garbage out of the front lawn. Keep Camelot civilized. A territory of trust, childhood purity and smiles, if possible. Does this self-censorship make it less real ? Pasteurized ? A land of Oz where life is seen through poetry glasses, gourmet appetizers and pleasant exchanges of pleasant events ? Probably not. We all need to build a tangible, taste-able Macondo. And be aware of it. A hypothetical “good news only” radio station or newspaper may spare us the daily dose of unwanted “reality” that otherwise we don’t know how to forget. (sensationalism, dismemberments, explosions, attacks, greed and global warming). But how refreshing and uplifting it could be. For a change. As an alternative, at least, to daily suicide bombers, Rwanda, and random violence gore. In my early naïve period I honestly believed that if one single person suffered from abuse or injustice, in this day and age, the whole world ( nothing less than that) should and would take notice and … action. Simply because that single person could be any of us, pretty much the same way Albert J. had identified with Mozart, without a blink. In my late naïve period I still believe the same “should” but I lost the “would”. And yet. Our lives are done, un-done and turned on their heads, periodically. Tears must come down hard on our boomer cheeks, on occasion, our glitter and gold gets trampled and lost in the big indifference of the century, sometime in between our visits and celebrations in the city of lights. “Sa vorbeasca fiecare despre ce are chef”, ne invita Io, nu demult, pe noi, cei multi, care ne-am obisnuit sa tacem, mai ales “despre ce avem chef”, din obisnuinta si din alte motive. I’m game, if you guys want to stroll through the rose garden. I’m game, if you guys want to go around the garden wall and see what happens. Maybe we’ll stumble on a fountain of understanding. Maybe I can get a drink or two and I could begin to imagine what Simona’s words may have meant last year. For her, at least. Or more. *587* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 07:15:59 AM EST *Subject:* carlos santana olà gaucho ! daca am inteles bine (pentru ca nu inteleg intotdeauna), este vorba de un offspring al lui galahad. nu stiu daca legatura este de filiatie sau daca este o alta fateta a aceluiasi personaj. dar imi place (cum spunea irina acum vreo opt luni "ah, ce-mi place, ah, ce-mi place, aaaah, ce-mi place". gasesc ca fiul (sau fateta) a inteles mai bine gindul lui a.j., care considera ca orice om, prin simplul fapt ca este om, merita sa fie tratat ca si cum ar fi mozart. si ideea din perioada naiva precoce este in acord complet cu aceea a lui a.j. sint surprins, caballero, de felul in care o exprimi: pentru ca in secolul 14, poetul persan hafez o exprima in mod foarte similar: "sint omenirea intreaga, si sint ca un corp; daca un singur om in lume moare, este ca si cum mi s-ar taia un picior". foarte frumoasa idee, nu-i asa? dar, asa cum sublinia el cantador, a ramas should si s-a pierdut would. acum trei ani ma aflam in iran, ca turist. soferul de taxi pe care-l inchiriasem pentru o saptamina a fost incintat de faptul ca eu eram addict la poezia lui khayyam, saadi si hafez, el insusi spunindu-se un mare admirator al lui hafez. si intr-o seara, tirziu, a evitat in ultimul moment un om (strada neluminata; pentru motive pe care nici el nu le putea explica, toti circula numai cu luminile de pozitie), un om care se tira, incercind sa traverseze. mi-a fost foarte greu sa-l induplec pe sofer sa faca marche-arrière pina la acel om, si inca mai greu sa-l induplec sa-l urcam in masina si sa-l ducem la spital. spital unde, in primul rind, au refuzat sa-l examineze (trebuie sa mentionez ca eu nu mai am de a face cu medicina corpului de prea mult timp, si nu mai sint performant). dupa ce i-am asigurat ca toate consultatiile si examenele vor fi platite, s-au prefacut ca se ocupa de el si l-au lasat sa iasa fara sa-l ajute cu nimic. era un dispret inimaginabil in modul in care era tratat. mi-au declarat ca avea aids cerebral, mi-au prezentat factura, si apoi l-au dat afara. am reusit sa obtin citeva medicamente antalgice, si am fost nevoit sa ma dau batut. dupa care am discutat cu soferul, mare amator de hafez, i-am amintit citatia de mai sus. el a ridicat din umeri si mi-a spus ca tipul de pe strada nu merita sa te ocupi de el, ca nu era nimic de facut pentru el, ca fiecare are grija de familia lui si eventual de prieteni, ca pe tipul de pe strada ar trebui sa-l ingrijeasca familia sau prietenii lui, etc. intr-adevar, carlito, would i-a lasat locul lui should, si asta chiar in sufletul unor oameni care se cred curati sau idealisti. daca si tu esti ghem, forumul nostru iubit ar putea deveni o gradina de trandafiri la fel de frumoasa ca cea care inconjoara mormintul lui hafez, nu departe de shiraz. sa trecem mai departe, sau sa ne intoarcem putin inapoi: your lordship, mi-a placut enorm furtuna pe care ai dezlantuit-o. cu toate ca, printre rinduri, faci misto de mine. sint atit de obisnuit sa se faca misto de mine incit j'y prends goût. si relatia mea cu alic, pe care-l iubesc foarte tare, este bazata pe un facut misto reciproc (in care ma tem ca el cistiga). in 1980, mergind pe stinci, de-a lungul marii, dinspre doi mai spre vama veche, am dat dintr-o data nas in nas cu alic, care venea in sens invers. niciunul dintre noi nu stia ca celalalt e in regiune, deci ne-am bucurat mult, mai ales ca amindoi eram singuri. si prima lui replica a fost "ia uite, ba, dupa ce am trecut de ultimul om, am dat de tine". nu-i dragut? deci, chestia cu misto-ul imi place, mai ales ca e facuta in mod subtil (si oarecum sibilin, dar te rog sa n-o iei in nume de rau). pantofii care au meritul de a fi facuti sint adorabili. si altele. ans, asa cum îi numesti tu, ne depasesc. bineinteles, avem reflexul de a-i "judeca" in functie de ceea ce cunoastem. drept care calculul cu sapte ore pentru o carte apare evident. dar lor li se rupe-n paispe de ceea ce cunoastem noi, si sfideaza bunul simt. tipul in chestiune se numeste kim peek, locuieste la salt lake city, unde s-a si nascut, are un pic mai mult de cincizeci de ani. la virsta de 4 ani memorizase zece volume dintr-o enciclopedie (nu stiu care). citeste opt pagini in cincizecisitrei de secunde si restituie integral continutul informational (the scientist care-l studiaza a citit acelasi document in 24 de minute si a fost apoi capabil sa redea 45% din continut). citeste doua pagini in acelasi timp, fiecare cu un ochi, ceea ce sfideaza cunostintele noastre despre creier. in mod accesoriu, este personajul care a inspirat filmul rainman, si dustin i-a dedicat acest film. in mod si mai accesoriu, am gasit ca dustin este tamîiat, ca de obicei, pentru un rol pe care l-a jucat destul de prost: cind dustin schioapata, spectatorul se minuneaza "ce bine schioapata"; dupa parerea mea, un actor bun schioapata in asa fel incit ai impresia ca regizorul a angajat un schiop adevarat. dar nu despre asta era vorba. in alta ordine de idei, faptul ca exista pantofi de trei, cinci, opt, zece mii de euro nu inseamna neaparat ca îi cumparam sau ca îi rivnim. stim ca exista, si daca ni se explica de ce costa atit, intelegem. putem aprecia, sau chiar admira, uneori chiar spera ca vom cistiga euro-milionu' la loz in plic si ca vom investi un lighean de bani intr-o pereche de pantofi de factura perfecta. ceea ce e important aici, este curiozitatea. nu aceeasi curiozitate cu care afli din guiness book of records ca un smecher azvirle o carte de joc la 48 de metri, un altul scuipa simburele de cireasa la 16 metri, un altul taie castravetele in 328 felii in 3,5 secunde, iar altul isi inghesuie in gura si fumeaza 56 de havane in acelasi timp (dupa parerea mea, batut fiind de cel care fumeaza numai 14, dar fluiera in acelasi timp). nu, nu e aceiasi curiozitate: cel care face pantofi perfecti este un tip care isi pune tot sufletul intr-un mestesug, aducindu-l la nivelul cel mai inalt. si pe care il respect, ca pe orice om care face un lucru (util numai) mai bine decit ceilalti. si pe care il compar cu mestesugarul (elvetian!) care a reusit sa-mi puna gresia in baie in asa fel incit sa para strimba. obiectele care au fost facute de astfel de mesteri (vorbesc de pantofii saint-crispin sau belvedere, nu de cel cu gresia) capata o parte din sufletul celui care le-a facut. inainte de a fi cumparata de nemti, fabrica rolls-royce producea totul de mina; nu stiu daca mai e cazul acum. un muncitor pe care-l angajau, si care era atit de bun in meseria lui incit ajungea sa fie angajat de rr, petrecea trei ani fara sa faca nimic, urmarind numai modul in care lucreaza mestesugarul caruia-i fusese atribuit. incepind din al patrulea an, putea sa execute singur, si felul lui de a lucra semana atit de mult cu cea a maestrului, incit parea a fi aceeasi mina. daca ai avut un accident cu un silver cloud III din 1963 si i-ai busit calandra, semnatura mesterului care a facut aceasta calandra va duce la mesterul care i-a urmat, etc, ajungind la mesterul de azi care lucreaza exact in acelasi fel cu cel din 1963, si care va restaura calandra asa cum fusese la origine, si nu asemanator. poate sa para inutil si absurd, dar eu consider ca acea calandra a ajuns sa aibe un suflet propriu. am cunoscut la istanbul, intimplator, doi americani experti in covoare. atit de experti incit aveam impresia ca ar fi in stare sa-ti spuna nu numai in ce an si in ce sat exact a fost tesut cutare covor, dar ar putea chiar sa-ti spuna care e numele fetei care l-a tesut. am fost impresionat in mod placut de cunostintele lor in materie, dar impresionat neplacut de faptul ca nu erau niciodata induiosati de un covor. stabileau o furculita de pret posibila pentru un covor dat, enumerindu-i absolut toate specificitatile, si stiau exact care sint colectionarii americani, englezi, japonezi care ar putea fi interesati de acest covor precis, si cam cit ar fi dispus fiecare sa plateasca. dar sufletul covorului le scapa. le-am aratat o poza cu un covor anatolian care mi-e foarte drag, si au ridicat din umeri: covorul nu are nici o valoare comerciala, este mult prea atipic, culorile folosite sint mult prea diferite de ceea ce sa facea atunci in regiune. pentru min e, covorul a fost tesut de o schizofrenica. si fata aceea a sfidat societatea in care traia tesind un covor cu care nimeni nu era de acord. acel covor are mult mai mult suflet, cu toate ca mult mai putina valoare comerciala, decit cele cu care se ocupau expertii. ma tem ca am devenit confuz, nu stiu daca cineva mai intelege despre ce vorbeam, sau de ce fac aceste precizari. does your lordship understand? tibi, urechile mele apreciaza in mod deosebit abilitatea ta de a jongla cu cuvintele, si parafrazele urechene sint de inalta clasa. as fi tentat sa-ti dau una pe zi, ca sa ma delectez cu ce faci din ea. nu stiu cum sa-ti multumesc pentru furtuna. ma intristeaza faptul ca erati la fel de interesanti in liceu pe cit sinteti acum, dar ma bucura gindul ca v-am gasit - mai bine mai tirziu decit niciodata. si, cf. a.j., fiind rosettist, ma simt si eu putin radu, putin tibi, putin viorica, putin catrinel, putin irina, etc. drept care va pup tare. *588* *Name:* Galahad (Tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 02:44:17 PM EST *Subject:* jocuri cu gheme Ave, Maitre, between 2 pilgrimages and 1,000 chores. Carlos is not related to Galahad. At all. As much as nothing happens “by chance”, not everything may be worth ”aplecari peste”, let alone building schools or monasteries around. I just didn’t want to have 2 consecutive entries in the log, and Carlos came to mind. I also wanted to show Radu how easy would be to snoop into Camelot, to lay down a love poem as well as a nasty email, that all the wise men could not really undo. There in no “undo” once the rose or the knife left the hand, voir lips. Episodul iranian confirma ca individul nu prea conteaza. Poate nici specia. Desi “programul’ s-ar parea a fi scris pentru specie si contrabas, si nu pentru biped si scripca. United Nations has been around for longer than we have, and still, countless millions of us don’t have access to clean water. Hafez, Albert, Mozart, au ridicat perdele verzi si gri peste sute de catarge, si tot pierduti ne gasim. Mai pierduti, arguably, decat in secolul paispe. Where do we want to go with this ? What works ? My bones are aching for solutions that have a sporting chance to work. “daca si tu esti ghem, forumul nostru iubit ar putea deveni o gradina de trandafiri la fel de frumoasa ca cea care inconjoara mormintul lui hafez, nu departe de shiraz.” – Whoaaa. Magistre, ma ghemuiesc cu placere, cu ascultare si umilinta la umbra gradinilor din Shiraz. N-am sa intreb ca cautai in Iran. Sau singur pe plaja de doi cu Ali(c), sau la Vatican. Sa ne fie ghemul mai clar si marturisirea mai dulce, Galahad nu emite pretentii de literat, filosof, de istoric sau de scientifique. Galahad has a heart. Maybe a hat and a horse. Not much more, really. Yes, he grew up with stories from the thousand and one nights. He became one. He loves the rumbling of hooves under the foliage, the hint of unexpected that makes every corner of the way fun and interesting, the quest for a believable item, that should be forever yet so much made of “now”. Galahad, as Arthur, is the child of honorable deceit, of true love pretending to be other things, in order to take shape, be, and be game. ”Furtuna” este o licenta meteorologica a Irinei. Complet neintentionata din parte-mi. Ca si mistoul inter-randuri. I am a shoe rider and observer, of my own kind. I visit shoe stores to see which ones “talk” to me, and how they feel, sound, smell, how prone are they to gravity and how they flex and rebound under my heel, toes, sides... Sometimes I buy the ones I get attached to and then partner with them for many years along this journey, foliage, hooves.... But only if they are on sale, or under $200. I don’t give them names, so I guess I’m still safe from needing professional help. I like the shoe to be a shoe. A walking mate. An extention of me. Unless you go to NY or to a really big city, you don’t find a market for high-end apparel in NA. Most men and women wear boots or sneakers most of the time, for practical reasons. I don’t really like that. But who cares. I guess I can understand that a Ferrari is not about transportation, Rolex is not about watches, but somehow I cannot wrap my mind around a shelf with 10 K shoes, art-form or not, masterpiece or not, but that’s just me, held hostage by my own limitations. I would find the same kind of problem with a $150 icecream, as much as I would kill for a good one, if you see what I mean. Beyond practicalities and dollar figures, semnatura mesterului artisan si personalizarea obiectului talentului sau speaks volumes to a ear like mine. But it’s becoming so rare and hard to come by. Like good manners, proper use of words, and abiding by any of the ten commmandments. Even my most glamorous pair of shoes, oozing leather and hand-stitched, is made in China. Or the Phillipines. Or just an arrow throw of Camelot outer walls. Filmul de relativ gust “Mutant X” reclama , in esenta, drepturi egale pentru mutanti si neintelesi, intr-o lume in care reality is larger than fiction, in many ways. Kim the Peek could have played himself in a film like this, si mai ales daca nu i s-ar rupe in paispe la fiecare pagina, sau in douazeci si opt, daca fiecare ochi citeste independent. So much about Cehov. The question is how can I go to work tomorrow and perform comparatively irrelevant and meaningless work, knowing that mutants live and can walk on water in Salt Lake City and maybe UFOs have landed at Rosewell. Dustin Hoffman nu schiopata prea convingator, dar ramane mozart pentru mine in The Graduate si in Kramer vs. Kramer. Ah, covoarele: “acel covor are mult mai mult suflet, cu toate ca mult mai putina valoare comerciala. does your lordship understand?” My Galahadship believes he understands. (what my knightship truly does is not accessible knowledge for my knightship). Covorul schizophrenic, admirat afectiv si profesional de un doctor turist si citadin del mundo, si care isi castiga existenta prin alte mijloace decat comertul de covoare, este investit cu enorme cantitati de semnificatie si suflet. Acel covor ar putea fi expus la Louvre, no problem. I will go there and see it, if you tell me it is. It should. But it won’t. That is the problem. It’s our values. And here, value is defined as what people are willing to pay for it. A half eaten sandwich, with the inner cheese showing a resemblance to Virgin Mary, sold on Ebay for a sum I do not care to mention, so I do not demotivate the unsuspecting reader. A tese un covor cu care nimeni nu e de acord este admirabil, curajos si poate chatarctic pentru tesator si chiar si pentru observatorii timizi. Benign, la urma urmei. A incerca sa hranesti o familie in acest mod, ar fi falimentar. On second thought, maestre, maybe my galahadship needs to work harder on his understanding skills. Ce ma frapeaza pe mine este ca virgula covoarele indienilor nordamericani seamana foarte tare cu cele din mioriticul nostru tesut. I have pictures to prove it. And no time to do anything about it. Cat despre liceu, drag Ionele, I have more bad news for you, I’m afraid: Eu eram mult mai interesant atunci decat acum, dar deh, noi eram separati de oceanul de fete de la C, si tu ai si intarziat la primul apel, ocupat initial cu ferma lui Mihai. Iar eu nu m-am mai uitat peste garla, ocupat pana peste urechi (iar urechi) cu situatia mea complicata de la A. But we’re here now, for a little while, and the point remains : Ghem sa fie, dar s-o stim si noi. To be game is to walk into adventure. Yup. Who’s playing ? I don’t want to play a game of 2 or 4 or 6 on the forum. Suna a exhibitionism. We can do this on skype. And keep just pictures and cheers for the 95 percent of onlookers who aren’t game. Who else is game ? Sa iasa la interval. Who wants a game anyway ? How bad do you want it ? I would like to have an idea, at least, about where we’re going, or what our destination may look like. Are we just embellishing Camelot cu ” chipul notre-istet” de mouton cretze ? Do we plan to raise money for one of the billion desperate causes on earth ? Do we want to support greenpeace ? Do we want to write a book ? Do we have time ? Or what ? What say u ? What think u ? Can we take a vote ? How about a poll ? A survey ? A 30 year survey that we just finished and never thought about. Back to the 30Y, my idea of a reunion would have had everyone share a brief summary of his/her life since, so we can know each other better. Am lipsit, ce sa fac, de la strigatul catalogului din 75 incoace, si la berile ocazionale de la colturile de vreme in between. Poate ca nu era practic sa ascultam, asta vara in sala de sport, 100 de suflete chinuindu-se sa ingramadeasca vietile lor in cate zece minute sau in doua pagini. Poate merita incercat in alt fel. Resumes, anyone ? Si, din ghem in ghem, tesem un covoras rotund, pentru masutza cu multe picioare a lui Arthurica Venturiano, impletitura fara valoare, alta decat cea sentimentala. Ceea ce de fapt conteaza si era de demonstrat. ” Nu vezi ?” Ah, nea Ureche, nea Ureche. Cine are ochi s’asculte ? *589* *Name:* mariamagdalena (ghemuita@keepitsane.net ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 05:48:24 PM EST *Subject:* oarecine oare cine ar vrea sa joace feste pe forum? sa se preumble prin Camelot incognito sau in cel mai bun caz deghizat in al sau propriu alter ego? Sa fie oare rosetti75 ceva atit de coveted, unattainable, unique, a.s.o. incit sa stirneasca jindul in rindul celor neinitiati? Caz' cujet eu ca proasta (conform modelului: ce faci bade? sezi si cujeti? No, ca numa' sed), pe cine intereseaza banda noastra demiseculara (daca socotim 150 de absolventi x 50 - 7500 de ani, +- SE, wow, sintem noi insine o civilizatie cu bataie lunga... istoricii dintre noi ne pot plasa in timp?) daca nu doar pe noi insine? Supun consideratiei voastre urmatoarele observatii [avind in vedere ca Tibihad alias Galaster alias El Gringo Santana cum Ionut Psihiastru' (sic!) Darlinghinda (sic!sic!) sint martieni, si eu venusiana, si tinind cont ca ei se inteleg intre ei doar partial, ocupati fiind ei cu asane intelectuale, si eu ma pierd in amanunte si incep sa despic firul in 44 si citeodata chiar in 88, desi nu reusesc sa citesc decit cu ochii sincronizati dar cu mintea zburatacind ca o gaina beata cine stie pe unde si lunec in asociatii picante si tentante, spumoase si ispiticioase, zicavasacare, in concluzie, eu ii inteleg pe ei si mai putin, si ei pe mine cine stie?, dar imi iau inima in dinti si ma incumet, ce sa-i faci, faute de mieux, c'est la meme Jeanette), deci supun urmatoarele: - vreti sa faceti corp comun cu Mozart si alte genii... Frumos. Si cu batutii de soarta ostracizati de societate... Nobil. Dar ce faceti cu alte criminalus horribilis - pedofilul lui Oinut? sau nume cu care nu vreau sa asaltez urechile onoratei instante (poate totusi Stalin, sau chiar si al nostru de-l ucise toaca) - si in cazul lor am simtit ca ni s-a taiat un picior? - covoarele nascute din tumultul mintii unei biete schizofrenice... tablourile lui van Gogh zamislite din virtejurile mintii lui depresivo-epileptice (nenea shrinku, se stie precis ce avea?)... am vazut de aproape pinze unde lucrul cu pensula si culorile tradeaza totul - omul traia intr-o durere de nedescris, de neinchipuit, de nesuportat, de neinteles - se pare chiar ca unul din medicii care l-au tratat a facut cotet de ciine din tablourile primite cadou de la Vincent (aud pe cineva zicind ceva despre gloria mundi?) - ati auzit de pantofi made in Portugal, sau made in Brazil? Caracter, suflet, frumosi, eleganti, usori, preturi rezonabile... Mai era ceva? Chiar daca mai era, ma retrag, ca de ma lansez in dizertatii, umplu si al doilea cd ravnit de Irina. Vreti povesti pe skype? cautati-ma. Aveti loc si pentru necazurile mele? S-ar putea sa fac sa crape piatra rabdarii cu ele... Si eu sint o bucatica din voi toti, asa cum v-am dat voie sa fiti si voi o bucatica din mine, neuronul meu tinjeste dupa o relatie simbiotica. Game, anyone? p.s. ce ziceai, cavalere, de ce mergem la serviciu? pai din ce bani sa cumparam pantofi si sa dam de mincare la cei plozi? Nu semnez, sint sigura ca m-ati recunoscut. Va pup, rosettieni... *590* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 06:27:15 PM EST *Subject:* cum spunea nen-tu dylan (bob de starea lui) i'll let you be in my dream if you let me be in yours. restul mîine, ca s-a facut tirziu. *591* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 06:30:31 PM EST *Subject:* lasa, ba, ca la mine e si mai tirziu. Numai nen-tu Tibi de-abia se freaca la ochi si se delecteaza cu ce i-a mai ramas din w/e. Dream on, dreamer... *592* *Name:* Andrei Z (de la A) (aaz770@comcast.net ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 07:14:33 PM EST *Subject:* O poveste de R. Nachman of Bretslav (partea 1......) Once there were two households who lived in the same town. Both of them were very wealthy, and they owned great houses. Each of the households had an only son, and the two children studied together in the same class. One of them was clever, and the other was simple; he was not stupid, but he had a plain mind, not subtle. Despite their differences the two children loved each other dearly. After a number of years, the two householders began to lose their money. They sank lower and lower, until finally they lost everything. …The children were growing up, and their fathers told them, “We are no longer able to support you, and we cannot keep you at home. Make of yourselves whatever you can”. The simple lad went off and learned shoemaking. The CLEVER son, who understood things, did not want to take up such a simple trade, so he decided to go into the world and look around before making up his mind. He went to the marketplace, and there he saw passing through the town a great covered wagon…”where are you from” he asked the merchants. “From Warsaw”. “Where are you going?” “To Warsaw”. “Perhaps you need a serving lad?” The merchants saw that he was clever and quick, and he caught their fancy. They took him….and he served them diligently…They arrived in Warsaw. Since he was a clever fellow, he said to himself: Now that I am here, why should I stay with these merchants? Perhaps I can better myself elsewhere. I shall look around and inquire”. …He found employment in the service of a shopkeeper….This shopkeeper made the lad work hard….And as he was a philosopher and understood things, he said to himself” What is the point of my doing this?”. After all, the main reason a man works is to be able to marry and make a living, but I don’t have to think about that yet. Meanwhile I can better myself by traveling….He went to Italy and then Spain and many other countries…all this made him even wiser…Then he said “Now the time has come to decide what I’m going to do with my life”. He began to think philosophically about he profession he should take up. He liked the idea of being a goldsmith, a beautiful craft, entailing wisdom and promising good living. He apprenticed himself to a goldsmith, and since he was sharp-witted and a philosopher, he mastered the trade in three months…After a while he said to himself: …One can make a good living now from this, but this can change”. So he apprenticed himself to a cutter of stones….he mastered that craft very quickly, and got worried again. So he said: …”It would be prudent to study a profession that will always be needed.” ..He then decided to study medicine, which is always needed and important. In order to study Medicine, one must first learn Latin,….and philosophy as well. Since he was clever, he learned all this in a short time...After a while he found the world worthless. He was so clever, so skilled a craftsman, so wise a sage, and so great a physician, that everybody else in the world seemed of no account. He then decided to settle down and take a wife. “But if I get married here” he thought, “who will notice? I shall return home, so that people will see what has become of me. When I left I was just a boy, and now I have attained greatness”. He went home, but he suffered a lot during the trip…because he was so wise there was nobody with whom he could converse, and he couldn’t find an inn to his liking…. The SIMPLE man learned shoemaking. ..It took him a long time to learn, and he wasn’t a master at it. He took a wife and made a living by his trade. He earned his living with great difficulty…The simple man lived in great happiness. He had every kind of food and drink and clothing that he desired. “My wife” he would say, “bring me something to eat”. She would give him a piece of bread. When he finished eating he would say: “Bring me some chicken soup with kasha”. “She would cut him another piece of bread, and he would eat it, praising its fine taste...”How delicious this soup is..”….Because of his great innocence and happiness, he actually tasted in the bread he ate the flavor of any food he desired. …He was quite proud of his work, but his wife would ask: “If this is really so…..why do other cobblers take three kopecks for a pair of shoes, and you take only a kopeck and a half?”. “What does that matter to me? What they do is their business, and what I do is my business. Anyway, ..let’s reckon up how much profit I make on this shoe. The leather costs so much, the glue and the tread so much, etc. So altogether I earn ten pennies. But what does it mater to me if I make such profit?”. So the simple man was always happy and cheerful. However, everybody used to mock him…a butt for their jokes….they considered him a lunatic. They used to start conversations with him in order to make fun of him. “No fooling please” the simple man would tell them. If someone answered “No fooling”, he would listen and talk with them seriously. He did not want to think deeply and to wonder if this answer itself was a joke. If however, he saw that someone was really bent on making fun of him, he would say ”What if you are more clever than I am? That only makes you a fool. After all, what am I? If you are just more clever than me, you are really a fool”… MEANWHILE the news that the clever man was coming and that he had become a very great and wise man caused a stir in the town. The simple man went running joyously to greet him: “My dear brother, how are you? Blessed be G-d, who has brought you here and allowed me to see you”. The clever man looked at him. As the whole world was nothing to him, he could not see much in this man, who looked like a lunatic. Nevertheless, because of the great love that they had for each other as youths, he took him into his carriage and rode with him into town. Meanwhile, the two householders had died, and they left their houses to their sons. Because the simple man lived nearby, he had entered his father’s house and taken his inheritance. The clever man, however, had been away in foreign lands. There had been no one to take possession of his house, and it had fallen into decay and ruin. He went to stay at an inn, but it was not to his liking, and he suffered there a great deal. The simple man said: “Come to stay with me at my house”…The suggestion appealed to the clever man, and he came to stay with the simple man. The clever man suffered all the time. One day a nobleman came by and asked him to make a gold ring. He prepared the most exquisite ring...however the nobleman didn’t like the ring. The clever man suffered terribly…he knew that in Spain this ring….would be highly regarded….His work as a physician was also a source of suffering. One day he visited a sick man and gave him a remedy. He knew that the patient’s only chance of recovering was to take this potent draft. But the man died nevertheless, and everyone said it was his fault. On the other hand, if a patient he had treated did recover, everyone said that it happened by chance. He was always suffering……..The simple man was always running happy and content….”How much better would it be” the simple man suddenly exclaimed “if you were to become like me!”. “It is indeed possible that I become like you. “If G-d were to take away my reason, or if I were to fall ill and go mad, I could become a lunatic like you. But you couldn’t possibly become like me. You could never become as wise and clever as I am”. “For G-d everything is possible” answered the simple man. I could attain your wisdom in the twinkling of an eye”. At this the clever man laughed heartily. The two men were recorded in the official register as “Clever” and “Simple”. One day the KING wanted to meet the people with such names. In order not to frighten them, he decided to send a clever messenger to the clever man and a simple messenger to the simple man. But how does one find a simple man in the royal capital where all the people are generally so clever? There is always at least one simple man in the city, the king’s treasurer. It is not desirable to make a clever man treasurer, because, being clever, he is likely to squander the country’s wealth, and so a simple man is generally chosen for this task…The messengers were sent…..As soon as he was given the letter, the simple man told the simple messenger: ”I cannot read what’s written here. Read it to me” …”The king wants you to come to him”. “You’re not fooling?”. “It’s absolutely true, no fooling at all”. The simple man was immediately filled with joy. He ran to tell his wife: ”My wife, the king has sent for me!”. “Whatever for?” she asked. He had no time no answer her…..Meanwhile the king received word that the local governor had been acting improperly, and he dismissed him from the office. “It would be good”, thought the king, “if an ordinary person, a simple man, were to be governor. A simple man would rule the country truthfully and honestly, because he knows nothing about subtleties and deceit”. So the king issued an order appointing as the new governor the simple man he had summoned. …As the simple man arrived in the capital he was told by the guards that he had been appointed governor. “No fooling?”, he asked?. “of course not, no fooling”…The simple man immediately became governor and ruled with power and might. Now fortune had raised him up, and since fortune makes wise, he gained a little more understanding. However, he conducted himself as simply as before. He governed the country with sincerity and truth and decency….Indeed, to govern a country one needs no great intelligence or wit, only honesty and straightforwardness. When the people came before him for judgment, he would say: ”You are innocent, and you are guilty”. He was much loved among the people. (TO BE CONTINUED....) *593* *Name:* Galahad de la A (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sun 12 Mar 2006 08:52:34 PM EST *Subject:* some like it hot; some don't like it no matter what Andy, stimabile si invaluabile colega. Ce placere sa te citesc mijotind povestiri. I often think of you (good things)and I am sorry you couldn't make it last summer. I couldn't make it the last 30 summers, so I should zip it. Desi nu stiu prea bine cum iti merge si ce mai faci(pe coasta de est, unde banuiesc ca vietuiesti), ma incearca povestea ta, partea 1, fiind incarcata de mit, istorie si conexiuni de tot felul. Ma declar ghem. Rich man poor man, cizmari sefi de stat, dervishi polonezi calatorind in caravane, fericiti cei modesti cu duhul intru G-d, galceava inteleptului cu lumea, alegorii cu paine si un sentiment vag de "deja vu" ( ca autodidact in cele 1001 de nopti, n-am incotro). I'm holding my breath for part 2, where the wise hammer is bound to fall on the simple nail's head. Or the simple hammer is bound to fall on the nail's already complex headache. And the nail knows it, but cannot do anything about it because society does not treat complexities very well. Or, the nail, ca buturuga mica, se pune si rastoarna pana la urma hammerul mare, cand toti ne asteptam cel mai putin. Either way, it's tool time. Game on. *594* *Name:* shrinked (puzzled@stay.insane.ch ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 06:27:01 AM EST *Subject:* another story "intr-o zi orlov a facut indigestie de mazare si a murit. si krilov a aflat asta, si a murit si el. si spiridonov a murit pe barba lui. si nevasta lui spiridonov a cazut in dulap si a murit si ea. si fiii lui spiridonov s-au inecat in balta. si bunica lui spiridonov s-a luat de bautura si s-a dedat vagabondajului. si mihailov nu s-a mai pieptanat si i-au venit paduchii. si kruglov a desenat o femeie cu un bici in mina si si-a pierdut mintile. si perehstrehov a primit un mandat telegrafic de patru sute de ruble si a inceput sa-si dea atitea aere ca l-au dat afara din serviciu. toti oameni cumsecade, si nu-s in stare sa-si faca o situatie." banuiesc ca nimeni nu se va mira aflind ca autorul acestei povesti, daniil charms, a murit (prin 1940-1942) intr-un azil psihiatric moscovit. vezi, vio draga (stiu ca tie iti va place comparatia), asa cum spunea paco di alcatraz, nici o pila nu e atit de dura ca viata. cer iertare intelectualilor pentrua ceasta interventie; puteti sa o luati ca un ingrasamint pentru trandafiri. nici eu nu ma indoiesc ca m-ati recunoscut. in schimb, eu unul nu stiu daca mariamagdalena este o viorica la caterinca sau o catrinel "inviorata". imitatia este foarte buna in amindoua sensurile. astept lamuriri. *595* *Name:* stillcrazy (after@all.these.years.ch ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 01:20:22 PM EST *Subject:* era s-o uitam pe luminita pe la 1100, in cursul unui concurs de poezie la curtea imperiala nipona, un "seigneur" a dedicat o tanka (haiku-ul inca nu se nascuse) unei frumoase curtizane. care se numea doamna kyi (numele domnului nu a ramas in istorie). si ea i-a raspuns prin urmatoarea tanka: stiu ce fel de toane au valurile de la tarmul takashi, limanul tau. mînecile mi le voi cruta, nu vreau sa le scald in riu de lacrimi. *596* *Name:* mysterious (notsofar@way.il ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 02:54:21 PM EST *Subject:* how could you fail to recognize me, Ionut? si cind te gindesti ca deunazi te ofereai sa traversezi mari si tzari cu substante in urechi (iar!) numai si numai pentru a-mi prepara o crepsuzata cu ciocolata (licenta poetica). Hai sa zicem ca eu l-am privit pe Vincent de aproape si m-am cutremurat. Sa intindem asadar coarda pina la absurd? (de fapt ar trebui s-o aducem inapoi, ca dupa parerea mea, am trecut deja de partea cealalta, si tare ma tem ca Radu ne va taia macaroana definitiv si irevocabil, iar tu si cu mine, ma Ionie ma, o sa fim alungati din Camelot si o sa vorbim discutii de pe banca de rezerve, si fie vorba intre noi, eu cu tine nu m-am plicitisit niciodata ...) Ce ai uitat sa spui, este ca unicul supravietuitor al familiei Orlov era bunicul, care gratie proniei ceresti tocmai purcesese intr-o calatorie in jurul lumii impreuna cu nasul sau de botez. Cind s-a intimplat lantul de nenorociri tocmai erau pe Everest (virful Kilimanjaro fiind el cucerit de mult...). Pe vremea aceea nu existau fax, mobile, e-mail, forumuri, drept pentru care ei habar nu aveau de tragedia de acasa (by the way, Soviet SPCA, conform traditiei din care avea sa zamisleasca mai tirziu miscarea greenpeace, a descins imediat la domiciliul cu pricina si a evacuat bietele dobitoace necuvintatoare si le-a replasat la familii care le-au primit cu bratele deschise); anyway, bunicul si nanasul sau habar nu aveau de ceea ce se petrecea acasa, et tant mieux if you ask me, ca oricum nu s-ar mai fi intors niciodata, regasindu-si ei libertatea dupa care jinduiau de mult, asa ca trageau tare cu alpinismul si cucereau pas cu pas semetul virf al Himalayei. Game anyone? Pentru Luminita - Life of Pi, Yann Martel - un copil si un tigru naufragiati. The ocean is the setting and not only. Judge for yourself. Judge for yourselves, damsels and knights. Pentru Andrei - ma bucur sa te vad pe forum - o adiere proaspata, words of wisdom... Iarta-i pe mascaricii care te bruiaza si se interfereaza in povestire, dar poate cu atit mai mult vor aprecia si savura ceilalti intelesurile si subintelesurile lui Rabbi Nachman. Pentru Tibi - greenpeace? by all means. by the way, anul asta se pare ca a rasarit soarele si la propriu si la figurat pentru baby seals. Dar nu si pentru biata Luna... Pentru asta chiar ca mi se rup bucati din inima... Gata, astept la fileu. Viorica (daca tot e s-o dau anonima ...) replies to this message (1) *Name: Luminita (lsoare@aol.com) *Date: Tue 14 Mar 2006 09:48:46 PM EST *Subject: this was long due My dear Vio, First of all, I just want to say thank you for the two suggestions for my Water theme bibliography. I will use them. Secondly, I feel it is time to say thank you for including me in your email list and mailing me your photo album from last summer in Bucharest a while ago. It came at a time when I was struggling with a few hard issues and I truly would have given anything to be at the reunion. You enabled that through the pictures that came a day or two after the event, even before they were posted on our site. And you continued to send wishes and regards on various occasions as a reminder that I was not completely forgotten. I struggle with the thought of how deep and for how long we bear the print of others on our souls. I remember that in 9th grade before you were moved to the E class, we used to be friends and we used to talk in English a lot. I loved that! Then, we sort of grew apart. I am glad we can reconnect now. Thanks, Lumi *597* *Name:* 'smeagain (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 02:58:53 PM EST *Subject:* asa e Ionele draga, nu stiu cum naiba se face, dar nimic nu este mai comic decit un lant de nenorociri. Nu distractiv, doar comic. Vezi colectiile de bloopers, cazaturile, cojile de banana, rateurile de tot felul. Cu cit mai mare paguba, cu atit mai tare risul. Asta, a propos de hai sa-mi tai un picior ... *598* *Name:* Galahad (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 05:18:34 PM EST *Subject:* pentru Ionutz, kuhaiuri mici fara mineci stiu ce fel de toane au valurile de la tarmul takashi, limanul tau. mînecile mi le voi cruta, nu vreau sa le scald in riu de lacrimi. sau La malul stiut n-am sa plang dupa tine cad din lac in putzul Takahashi cu valurite maneci mici la donna ramane mobile. sau Pe malul tau valurit am sa-mi las manecile caci nu sunt ale mele, Katashi. Eu care stiu, c-o mana scot sarea dintre lacrimi sau Ajuns la malul tau stiut Am bagat-o pe mineca, Takamashi ! Dar am manusi de la Obor Pe rau curg, patru, asii. sau La tarmul tau plangacios stiam de la tata ca am sa ajung fara maneci, fara lacrimi curgatoare. Cu mana goala, Shi-taka. *599* *Name:* Catrinel Santimbrean (catrinels@gmail.com ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 05:18:54 PM EST *Subject:* se cuvine sa... sar si eu ca arsa pufnind "de ce nu m-ai recunoscut, Ionele, doar mi-e stilul inconfundabil si metafora ca semnatura ?". Textul meu ar fi sunat cam asa: panacea@lamurtujurlamur,mai animalule.edu Amu`c-a venir primavara si neaua s-a asternut peste intreaga tara,s-a intors din truditu-i turnir solitar in cautarea sfantului graal neostoitul cavaler-sans peur ni reproche-(hi, Tib)si ce-i fu dat sa vada? Ca in lipsa lui forumul a crescut ca o buruiana, s-a intins, s-a latit, fara noima, fara reguli, fara mori de vant. Si uitand de osteneala drumului, purcese sa organizeze locul, cum ii sade bine unui gospodar. Nu inainte de a face un studiu de marketing.Cum ca noi ce scop avem, de ce scriem, cati scriu, cati chibiteaza de pe margine(ah, deliciosul voyeurism!) si de ce, facem o gradina de trandafiri sau salvam lumea, mai cautam graalul sau ne cautam de colesteroale crescute. Nefiind o buna organizatoare, dar vrand sa-l alin pe indelung incercatul calator, indraznesc sa avansez o mica propunere.Teme pe zile. Lunea-poezii, martea-amintiri, miercurea-mici ironii afectuoase la adresa antevorbitorilor, joia-povesti despre familiile noastre, iar vinerea, vorbim despre superesecurile din viata noastra, despre indoielile noastre, despre angoasele noastre cele mai secrete(care se incumeta,fratiorilor ?). Iar sambata si duminica, Ionut ne pune diagnostice savante si ne trateaza de mal de vivre, ca tot e forum-addicted. Dar, of course, n-am sa va spun toate astea. Iata-ma-s tot eu cea veche si am sa-l salut pa Andrei(hi, Andrei)si a sa pilda, al carui sfarsit nu-l stim (dar am putea organiza un concurs de finaluri; pe cel mai bun, il ecranizam)Pana atunci, cam atata se poate spune.Intre un om supradestept si unul subdestept, supradesteptul face o mie de chestii bine, dar se lasa, iar subdesteptul face un singur lucru bine si se tine de el. Se bucura. Fiind eu singura persoana marturisit unineuronala din toata gasca, va invit sa va lasati un pic deoparte belelele din vietile voastre si sa incepeti sa va bucurati cu naturaletea copiilor. Incepeti-va ziua in bucurie si ramaneti in bucurie pana tarziu in noapte. Noapte buna. *600* *Name:* ionut (i.draghinda@bluewin.ch ) *Date:* Mon 13 Mar 2006 06:29:48 PM EST *Subject:* semper idem? dragii mei dragi (oups, rodica... dragele si etc), n-am nimic de spus dar nu ma pot abtine: sinteti adorabili. ma doboara si umorul si finetea si talentele voastre. kuhaiurile sint superbe, ar trebui publicate. iar lamurtujurlamur@mai.animalule.EDU este de antologie. iar va rup coastele stringindu-va in brate.