*1* *Name:* Radu Iorgulescu (radu.i @ ieee.org ) *Date:* Sun 10 Apr 2005 09:35:26 PM EDT *Subject:* Bun venit! Bun venit, dragi prieteni. *2* *Name:* Rodica Alexandru (rodicaalexandru@hotmail.com ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 10:02:11 AM EDT *Subject:* Profesori minunati Dintre profesorii minunati ai anilor nostri de liceu au mai fost contactati: dl Andrei Bacalu si dl Edmond Turcu. Imi doresc foarte mult ca programul lor, drumurile pe care le vor face la sfarsitul lui iunie sa ii aduca si la reuniunea noastra. *3* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 10:29:34 AM EDT *Subject:* WELL DONE! Well done, Radule, pentru acest superb site! Dragi colegi, semnati-va cind vizitati site-ul, sa ne putem "vedea". Cu drag, Viorica. *4* *Name:* irina horea (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 11:46:49 AM EDT *Subject:* intr-o zi de luni... ...la serviciu, cu niste tigari MORE la stinga, the Dubliners la difuzor, o cafea tare in ceasca, un ceas pe mina care-mi indica ora 6.30 seara... si-mi dau seama ca de o ora jumate nu fac decit sa ma uit la site-ul asta al nostru, sa rid, sa-mi dea lacrimile, sa-mi amintesc... la lista aceea de "ce faceam si aveam si puteam..." poate voi aduce si eu adaosuri... dar azi nu am ragazul - mai am de lucru aici si vreau sa prind masina de "noapte" spre casa... pe curind *5* *Name:* Carmen Ardelean, karenar65 (@hotmail.com, karenar65@gmail.com ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 02:11:16 PM EDT *Subject:* Amintiri... Bravo, Radule spun si eu incantata dupa ce am "rasfoit" paginile de amintiri de aici... E o bucurie sa va revad pe toti, sa NE revad (ce figuri aveam acum 30 de ani...) si sa ma gandesc cu un placut fior la revederea din iunie! Pupici tie si tuturor colegilor care vor mai intra pe site, Carmen *6* *Name:* Serban Manica (vmanica@tufts-nemc.org; vmanica@comcast.net ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 02:38:44 PM EDT *Subject:* Rosetti75.org Radule, mare realizare!! Nu ajung cuvintele de lauda pentru efortul tau. Este nemaipomenit si trebuie sa fii tare mindru de realizare. Am trimis acum citeva minute si pozele pe care le-am scanat eu, vreo 35-40 de acum 30 de ani, sper ca Radu sa le poate upload, macar o buna parte dintre ele. Cu drag, Serban *7* *Name:* Tibi (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 06:19:40 PM EDT *Subject:* Nenea Iorgu Radulescu.. "Cand dacii vazura a Romei virtute inalta, Rusinati isi lepadara a [le] lor obiceiuri barbare".....cred ca e dintr-un film... Chapeau, mon cher Radule, exceptional job. Well done ! What a delight to see it all la un loc, sa poti sari sotronul din an in an, din clasa in clasa, din window in new window, via the magic of HTML si through perseverenta dedicata a unuia Radu, our own Radu, forever, aferim %26 merci. Precum dacii de mai sus, declar deci inchisa si out of business cealalta web-site, pentru a evita deruta unora ce poate nu au inca simtul comparatiei prea dezvoltat... Multumiri lui Remus pentru challenge si intentie, anyway. Diseara am sa sap in arhivele mele si poate mai descopa ceva poze si cine stie mai ce..., si ti le trimir, Radule, mintenas. It took 30 years, but, here we are. hugs %26 kisses, T *8* *Name:* Tibi (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Mon 11 Apr 2005 06:24:41 PM EDT *Subject:* and se vede ca semnul "and" apare ca "percent 26" sorry T *replies to this message (1) *Radu Iorgulescu (radu.i @ ieee . org) *Date: Mon 11 Apr 2005 08:14:13 PM EDT *Subject: Cums spuse The Tibster, multumiri lui Remus... Asa e mai bade Tibster, ca multa dreptate ai tu, ca, spre rusinea mea uitai sa-i multumesc flacaului tau ca puse focu' sub oala... Ca odata pornit, doar sa pui zarzavat si sa invartesti din cand si apoi sa vezi sa nu dea-n foc. Asa vezi ca eu zisei, Radu a lu Iorgu *9* *Name:* irina h. (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 04:02:40 AM EDT *Subject:* observatie si cerinta nu stiu cum sa fac chestia asta - as fi facut-o eu pe "shest" -, dar Radu trebuie trecut la organizatori. Fara el, site-ul acesta si noi toti n-am fi aici, asa, cu ieri si azi... *10* *Name:* Radu Iorgulescu (radu.i @ ieee . org ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 08:37:40 AM EDT *Subject:* Multumesc Dragilor, Sunt coplesit de raspunsurile voastre si va multumesc din suflet. Desi prins in detaliile tehnice ale acestui proiect, latura sentimentala a avut acelasi efect ca cel descris mai bine de multi dintre voi. Adauga la asta muzica din anii nostrii (voi include o lista compilata de-a lungul anilor) si obtii un adolescent ratacit, spre uimirea adevaratilor adolescenti din jurul sau.... Ce stiu ei! Va cer scuze si rabdare pentru omisiuni si greseli, voi incerca sa le remediez cat de curand si eficient. Cu drag, Radu, Rosettist. *11* *Name:* Radu Iorgulescu (radu.i @ ieee . org ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 08:46:03 AM EDT *Subject:* Poze noi - in curand... Rosettisti de peste tot, Serban manica mi-a trimis niste fotografii grozave cu profesori, banchetul de absolvire si alte momente inedite. Le voi adauga cat de curand. Radu *12* *Name:* irina h (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 12:11:06 PM EDT *Subject:* carnet psss, psss, al cuui e carnetul ala de note? Rrevoltatoare note!! Cine invata atit de bine?? Vreau sa stiu! imi pare rau ca mi-am facut cadou carnetul UTC... nu glumesc... adica nu glumesc ca ar fi fost o chestie sa-l scanam... pentru generatiile viitoare. sau poate gresesc? am si eu niste fotografii din excursia facuta in clasa a 11a (cred) la munte, cu Alecu nostru, tipele de la C si unii dintre prietenii lor... s ale caut, sa incerc sa le scanez pe la cineva, sa ti le trimit, Radule... Mai, dar masina aia 35 era cu burduf! Si mai era trolebuzul 90, cu care veneam putini, dar veneam, dinspre Gradina Icoanei si Tunari. Acum dinspre acolo circula tramvaiiul 5. Pe vremea aia antena la Bulgari?? Nicidecum. Pe vremea aia erau filme si concursuri la televizor si Bocanet, Anda Calugareanu, Caragiu, Pittis, Dan Tufaru, erau piesele lui Ciulei la Bulandra, rreconstituirea la televizor, Revizorul lui Pintilie la Notara (cred), erau Butch Cassidy si Sundance Kid, Romeo si Julieta lui Zefirreli, apoi tezele din iunie, în urma carora am fost obligati sa mergem in uniforma oriunde ne duceam, drept care hainele civile erau ascunse bine in ghiozdane ori genti de umar - renuntasem la ghiozdane, aveam sacose din lina stil Flower Power... Apoi mai era Cartierul Primaverii, in care ne plimbam - pina la Pescarusii lui Adoc din herastrau - in zilele de vara-primavara-toamna-iarna, ca sa fumam linistiti pe malul Bordeiiului si sa luam troleibuzul de la Pescarus. Si iesirile pe "traseu",, cind venea Nea Ceasca, ori statul la aeroportul otopeni - mai tineti minte?? o simbata intreaga, pina noaptea tirziu, pentru ca Ceasca se intorcea din Africa... Mai erau Herastraul, sortatul cartofilor, tabvara de la Sinaia - Furnica, din clasa a noua, tabara de la Cheile Bicazului, intr-a unsprezecea, si tot atunci aceea de la Borsec... mda, ma intorc la lucru acum... *13* *Name:* Carmen Ardelean (karenar65@hotmail.com ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 04:07:01 PM EDT *Subject:* iar melancolie... ... Irina draga, de ce nu incerci sa scrii pe bune ceva despre noi? Mi-a trecut si mie prin cap sa mai pun pe hartie cate ceva din nebuniile noastre si despre perioada de miracol a generatiei 75... mai erau si tigarile pufaite sau chiar trase adanc in piept in parcul de la Verdi, plimbarile pe la patinoar, scuterul fratiorului Iuliei care ma umple de regrete si azi (scuterul, nu fratiorul...) fiindca n-am reusit nici pana azi sa-mi cumpar unul (din lene, probabil, sau un exces de comoditate)... si imi mai aduc aminte de tabara de la Brebu si de o tipa de la Cluj, parca Janis, care canta formidabil la chitara in timp ce noi chitzaiam cum puteam pe langa ea ... si Cenaclul si Phoenix si... si... nu ajung 10 romane sa scriem fiecare... Pupici si ma duc la poze sa vad ce a mai adaugat Radu... Carmen (si, vorba lui Radu:)- Rosettista. *14* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 05:00:43 PM EDT *Subject:* ba pardon Iarta-ma, Irina, ca te contrazic, dar Romeo si Julieta rula cind eram inca in generala. Tin minte gasca din clasa mea cu care l-am vazut. Ce-mi lipseste mie din lista este Jesus Christ Superstar, si duetele pe care le cintam cu Mircea ... printre altele... Si vreau cu aceasta ocazie sa-i multumesc, de fapt sa-i multumim, si lui Serban pentru contributia si participarea sa la aceasta EXCEPTIONALA entrepriza. Unde am/ati fost 30 de ani? Astept cu nerabdare revederea. Cu mare drag si cu mult dor, Viorica P.S. pentru Fetele de la Capalna: step forward, girls! ar trebui sa incercam o reconstituire a evenimentelor pentru cei care nu stiu sau au uitat despre ce este vorba. *15* *Name:* Radu Iorgulescu (radu. i @ ieee . org ) *Date:* Tue 12 Apr 2005 09:04:56 PM EDT *Subject:* Noutati... Dragilor, Am actualizat site-ul cu pozele trimise de Serban Manica (grozave, merci Serban) (1975, Tabere si Diverse). In Diverse: atomul Rosettistilor "hard core" - cei mai "vechi" Rosettisti.... Am adugat lista mea (incompleta) de piese muzicale, mici corectii si omisii... Cu drag, Radu *16* *Name:* irina h (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Thu 14 Apr 2005 04:45:49 AM EDT *Subject:* pentru voi toti Şi iată-ne ajunşi şi aici… Aici, nu ca un capăt, ci ca un popas în existenţa noastră. Etape trecute, ani scurşi, destine trăite. Ne adunăm fiecare de pe drumul său pentru a face un popas şi a ne stîmpăra setea, ostoi foamea, depăna poveştile şi apoi a merge mai departe spre ceea ce ne este sortit fiecăruia şi atît cît ne este sortit. În urmă, şi de data asta, lăsăm o parte din noi, sperînd ca firele vieţii să se readune, la un alt moment, în alt loc, dar chemate de aceeaşi nevoie de regăsire. A celorlalţi şi a sinelui fiecăruia dintre noi. În urmă cu douăzeci de ani, stăruiau forţele centrifuge. Atunci ne-am adunat pentru a ne lua rămas bun în alt fel de la adolescenţa care mai stăruia în noi. Era ca o pecete pusă fără drept de apel peste anii trăiţi împreună şi care zburaseră. Rămăseseră undeva în urmă, iar noi ne priveam unii pe alţii cu uimire – ne schimbasem, ne maturizasem, viaţa ne luase în vîrtejurile ei, parcă nu ne mai recunoşteam, ne găseam cu greu cuvintele care să retrezească realitatea pe care o trăisem timp de patru ani şi de care, iată, părea să nu mai avem nevoie. Asta este ceea ce-am simţit atunci, în seara în care, după petrecere, mi-am luat încă o dată rămas-bun de la voi. Desigur, aveam să ne revedem, în diferite împrejurări, cîte unii cu cîte alţii. Întîmplător… Ocazional… Circumstanţial… Ori dimpotrivă, consolidînd prietenii ţesute de mult, în anii de care nu aveam timp să ne amintim. Iar pe alţii, viaţa i-a dus departe, foarte departe. Şi nu cred că greşesc, gîndindu-mă că au trecut şi douăzeci de ani şi nu ne-am văzut. Cîţiva doar. Circumstanţial…Întîmplător… Cîte unul venit în ţară, în compania căruia am „sărbătorit“ 20 în doi, în trei, cu o ladă de bere între noi, povestelnici şi nostalgici pînă tîrziu în noapte. Cîte un telefon – hei, nu facem nimic? Se împlinesc … Vorbe rămase fără ecou pentru mulţi dintre noi. Timpul şi vremurile ne rătăciseră din nou potecile, sub vremi fusesem, sub vremi eram, trăiam altceva, nou, necunoscut, copiii noştri creşteau altfel, ne străduiam să desţelenim înţelesuri nebănuite în trecutul lăsat de fiecare în urmă, în viitorul imposibil de întrevăzut. Şi totuşi… Cînd, în urmă cu opt ani, fiul meu a îmbrăcat pentru prima oară un costum elegant, pentru a se duce la banchetul de sfîrşit de liceu, i-am aranjat cravata, i-am potrivit manşetele de la pantaloni, apoi l-am urmărit cu priviri înlăcrimate de la balcon. Nu plîngeam numai pentru că el crescuse mare, intra în viaţă şi cei mai frumoşi ani se încheiau, ci pentru că mi-am amintit de ziua în care fiecare dintre noi a fost mai frumos ca niciodată. Şi dintr-o dată mi-am dat seama că în toţi acei ani ai lui de şcoală îl însoţisem cu poveşti despre noi. Apoi au fost 25 de ani… 26… 27… 28… 29…. Etape, fiecare la fel de necesară ca şi toate celelalte dinainte, şi ca şi cele care vor fi fost să urmeze, în devenirea noastră. Oare începeam să îmbătrînim? Căutam cu insinuată disperare reperele trecutului, bornele anilor care ne mînaseră, rînd pe rînd, de la una la alta, pînă în acel moment, şi apoi în următorul, şi iarăşi mai departe? Simţeam rătăcirea şi doream întoarcerea „acasă“, la ceea ce ne fusese odată atît de cunoscut şi de apropiat? Oricare a fost pricina fiecăruia de a-i căuta pe ceilalţi, toate au convertit spre aceeaşi ţintă… Prin urmare, iată-ne, acum, la treizeci de ani, la fel de frumoşi ca în acel „ca niciodată“ de demult. Pentru că mai presus decît orice este ceea ce s-a sădit în noi atunci. Ceea ce s-a plămădit şi a dospit în minţile şi în sufletele noastre. Eu sînt şi ceea ce aţi făcut voi – colegi, prieteni, dascăli – din mine. Vă răspund vouă aşa cum m-aţi deprins voi să vă răspund. Răspund vieţii aşa cum m-aţi învăţat voi să răspund. Fără voi, azi aş fi altfel. Fără voi, azi nu aş fi aici. Drumul parcurs pînă aici este ceea ce mă defineşte. Iar aici mă regăsesc, alături de voi, în ceea ce am mai bun – încrederea în oameni, bucuria de a trăi, recunoştinţa pentru cei care m-au ajutat să mă împlinesc. Iar voi faceţi parte dintre aceştia. Vă mulţumesc, dragii mei colegi, dascăli, prieteni. *17* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Thu 14 Apr 2005 01:08:18 PM EDT *Subject:* Noutati Unde o fi invatat fata asta, Irina Horea, sa scrie asa de bine, ca doar si eu tot la Rosetti am terminat.... Articolul cald, sensibil si emotionant merge la pagina "Acum"! Mici corectari si adausuri, dar mai ales colajul lui Tibi "bacalaureat" in "Amintiri" precum si insemnarile din carnetul sau de note in "Diverse". Si, cum motoreta fratelui Iuliei a primit deja referinte, si-a castigat un loc in "Amintiri" (ba chiar ma bate gandul sa reconditionez una, caci si eu tare tanjeam dupa ea...) Cu mult drag. *18* *Name:* carmen (karenar65@hotmail.com ) *Date:* Thu 14 Apr 2005 05:05:28 PM EDT *Subject:* amintiri... Imi amintesc… de aproape un an incoace, amintiri ascunse cu grija in faldurile memoriei isi fac loc in paginile mele de viata, ca un ecou dintr-un cantec de Leonard Cohen… si nu pot si nu vreau sa le trimit inapoi de unde au venit, pentru ca sunt zile frumoase dintr-o viata care parca nu-mi mai apartine – o viata care, de la o vreme, s-a transformat intr-un exercitiu de memorie colectiva care ne face din nou adolescenti, frumosi, iubiti, increzatori… Timpul a trecut peste noi cu bune si cu mai putin bune… am respectat sau nu cele scrise in carnetul elevului, la rubrica indatoriri (oare toti am respectat cu sfintenie regulile de circulatie si i-am ajutat pe parinti la treburile casnice ?!?), ne-am inventat, ascuns, descoperit, ne-am pus intrebari si uneori am gasit raspunsuri, si nu de putine ori ne-am gandit ca acolo, undeva, exista odata un spatiu care cuprindea toate raspunsurile din lume, caruia i-am apartinut si care ne apartine deopotriva. Am gasit niste caiete din anii aceia, caiete cu exercitiile lui Henry, structuri gramaticale repetate pana la somn si pe care le-ai fi repetat cu frenezie in chiar clipa trezirii pentru o noua zi… cu lectiile de istorie predate in engleza de prea-timidul Alec sau de chinuitoare (pentru unii) fizica, prin care simteam ca ma pierd ca in eterna banda a lui Möbius, fara sa-i gasesc un final. La spatele fiecarui caiet, « evadarea » in ireal, cu « perle » culese de la profesori si elevi deopotriva si, din cand in cand, cate un vers, inspirat sau nu... Scriam cu pasiune in vremurile acelea, despre cele stiute si despre altele abia banuite, despre oameni si despre suflete… Matricola pe care adesea o uram a devenit un obiect pretios, pentru ca poarta pe ea semnul care ne defineste pe toti (« Rosettistii ») si care ne-a « deschis toate portile » spre speranta, spre implinire si, din cand in cand, spre cate un esec repede transformat in experienta utila pe mai departe. Am crescut si totusi simt si astazi ca nici o nebunie nu ne poate fi straina, pentru ca pe sufletul fiecaruia dintre noi sta scris « eu pot ». Am sentimentul ca noi am invins timpul strangandu-l in palme pentru a-l pastra cu speranta fiecarui iunie din anii care vin… si sa vina mai repede magica zi de 25 iunie 2005 ! Carmen *19* *Name:* irina h (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Fri 15 Apr 2005 09:19:55 AM EDT *Subject:* de unele... Apreciez carnetul lui Tibi. Cum Dumnezeu de a avut curajul sa scrie pe el toate celea? Imi aminteste de fiul meu care, in clasa a cincea sau a sasea, a facut-o de oaie, modificindu-si notele - din 3 in 8 - si nespunindu-mi nimic, ci aburindu-ma cu notele lui bune... M-a anuntat ca sint chemata de diriginta - chestie care pentru mine era al nu stiu citelea semn de prapad - fara a-mi spune nimic. M-a asteptat totusi in curte, unde am iesit si eu dupa vreo ora de mustruluiala in clasa, si am pornit-o spre casa. Ideea lui, la care tinea gaia matzu', era ca este carnetul lui si ca are voie sa fac ce vrea cu el si in el... Greu i-am lamurit chestia cu fals in documente. Asa si Tibi... A fost carnetul lui si a facut ce-a vrut cu el... Si pagina de obiecte arheologice mi-a placut. Radule, mama (multumesc pentru cuvinte!!!), daca eu iti trimit niste obiecte si pozisoare scanate, poti tu sa faci montaje? Te intreb asa, sa stiu, in caz ca gasesc... Afara ploua primaveratic, miroase a pamint reavan, a scoarta uda, a frunze si flori trezite din somn. Imi aminteste de Poiana Vaii Cerbului, unde citiva ani buni mi-am petrecut, cu cortul, zilele de Paste. Va urez un weekend luminos. *20* *Name:* i h (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Fri 15 Apr 2005 09:30:08 AM EDT *Subject:* cinticele de adaugat la cinticele: Sylvia's Mother, It's Five o'clock, Rosu si Negru, Bee Gees - Spicks and Specks (cred ca asa se scrie) - formatie pe care am descoperit-o in 71, la un chef la Mishu Andritoiu (unde purtam pantofi de lac visiniu, cu catarama argintie!), Deep Purple - Child in Time, Money, Leonard Cohen - So long, Marianne, Uriah Heep - July Morning, Led Zeppelin - Whole Lotta Love, Immigrant Song, Stairway to Heaven, Iron Butterfly cu Davida lor, The Who - American Woman, si, desigur, desigur, Jesus Christ Super Star, asta neaparat!!! Ai dreptate, Vio, R %26 J fusese bagat cind eram noi intr-a opta, dar eu l-am vazut in 71, inainte de-a fi scoase toate filmele straine din cinematografe, dupa vestitele Teze din iunie, care anuntau prima revolutie culturala importata de Pazvante din China. *21* *Name:* Tibi (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sat 16 Apr 2005 01:01:13 AM EDT *Subject:* Irina Irina Irina, Irina,… Deci ai crezut ca mi-am mazgalit carnetul de note, in mod arbitrar si obraznic ! Nah, nici pomeneala. Inscriptiile cu pricina sunt dedicatii manuscrise ale catorva colegi si ale Roxanei Alexandrescu, la sfirsit de an, liceu, adolescenta, act si piesa. Nu m-am atins de note, dar nici nu le-am uploaded, deoarece nu se ridica la inaltimea grand slam-ului iorgulestian, umilitor, ce sa mai vorbim…. But, reading that piece of your heart, the other day, was something else… Rosetti ……Ro .. setti - chiar si suna special, doesn’t it, cu trimiteri subtile la “Rosetta stone “ the fateful key to helping Champollion decipher the hieroglyphs. Al nostru Rosetti ramane , pentru mine, “the milestone”, the launching-pad de la care am pornit sa scriem si sa descifram in acelasi timp romanul biografiei proprii, “standardul” dupa care am evaluat incercarile, succesele, esecurile, vanturile, valurile,.. ever after. Iar in ceasurile de cumpana, my inner self has often found support in some of you guys, in your collective, tribal strength, without you ever knowing it… I was never yours, but I belong with you, I am of you. And I am grateful for it. What I believe I do best there days, is being able to generate options. Mircea Tatos always pushed for more options, more ways to express the same idea, more synonyms, more solutions... I guess I owe him part of that. Also, he took no prisoners and didn’t suffer fools easily……but that’s Henry.. Sunt interesat si astazi in studiul doamnei Galateanu pe tema amoebei. Hence my subscription la National Geographic. Reading .. interpretez si comentez cum cred ca i-ar place sa auda doamnei Ana Ispas, no kiddin’, and find myself searching for the deeper connection, as Rox Alexandrescu and Randolph somehow managed to teach me, that people and things usually are much more than meets the eye. And when life dishes out more than I can handle, I get back to basics, amintindu-mi ca facem parte (minuscula) dintr-un cosmos in mare masura necunoscut, si de zimbetul optimist al doamnei Chiritescu , care adeseori lasa vectorii si fortele fizicii newtoniene in cancelarie, pentru a dezbate “alte subiecte” , way dincolo de catalog si de programa scolara a anilor ‘70. Mai tarziu, cu bicicleta (Pegas), cu motoreta (miniMobra), cu masina sau pe jos, si mai recent cu taxiul, pelerinajul meu favorit ramane o excursie solo in jurul liceului. Pe la casa bunicii lui Dan, terenul de sport, blocul Rapaport. Daca nu ploua , ma apropii pentru o scurta atingere a unei usi, unui patch de zid roz, sau pupitru mai vechi, care in mod semi-supra-natural mai pastreaza ceva din memoria celor vazute, auzite si mai ales simtite de generatiile migratoare de toate varstele ce au vietuit si convietuit in “Campus Rosetti”, like us. Amintirile si memoria mea se injumatatesc, se dilueaza, si eventual dispar pe masura ce trec, in imagiantie, de la A catre B, C, and so on. Va (re)cunosteam pe (aproape) toti dupa mers, dupa voce, dupa ghiozdan, tipul, culoarea si pozitia lui, si dupa jachete, intrucatva. Pe hol, pe strada, de la un kilometru sau zece. Nu conta. Si mai era si un aer de high-life in this high-school, probabil din voisinajul cu “soseaua”, cu Floreasca-west si liceele 24 si Caragiale, cu patinoarul si sala, cu lacul omonim si elitismul celor 10 ore de engleza pe saptamana, unbelievable in contextul socialist prevalent. The world seemed to be ripe, open and attainable and just around the corner. I’ve turned that corner, at some point, and found that the world was there alright, but not so open and attainable as that. It took a while to get up and stay up. While what had meant “home” before was irreversibly changing into something that was no longer mine, no longer me…. ….cu exceptia acestui Rosetti-thing, care ramane standing, acolo pe deal, Stonehenge si Sarmizegetusa multora dintre noi, care continuam sa revenim in incinta-i, cu pasul sau doar cu gandul, poate in speranta de a reintalni vreun alumni ratacit, most likely ourselves. I guess I was truly happy. And happy again because I learned how, back then. Se spune ca la fiecare zece ani or so, toate celulele organismului se reinnoiesc. My anatomy has recycled itself a few times over, since ‘75. I am a different me! Hey ! Our hardware is a mid ‘50s design, spawning new-old parts, once in a while! Only the software remains, grows, enjoys and suffers within its vintage shell, following subconscious patterns and core algorithms probably bred and imbedded without notice, during and around the Rosetti years. Cu siguranta m-au influentat, intrigat si inspirat scrisul larg si sigur al lui Andy, proficienta matematica a lui Vlad si Dan Ka., entuziasmul perpetuu al lui Dan Ko., profunzimea serioasa a Silvianei, fotbalul lui Pavelini, blandetea Anei Chiorpec, copilaria Rodicai, misteriozitatea retrasa a Caterinei, nonsalanta lui Radu B., parolismul Juliei, temperamentul lui Freddy, imperturbabilul echilibru interior al Baronului Miron, jovialitatea Dianei…. Iar de la B si de mai departe, : Mircea, Radu, Caius, Felix, Porfir, Serban,si alti cativa …si vreo 10-20 dintre fete, la care de fapt nu ma prea puteam uita, fiindca ar fi fost nepotrivit, indecent sau imoral, given two years of friendship with Nancy and a two decades journey with Evi later. There was simply no time to know everybody ! Who said life was fair ? But I wasn’t the only one who couldn’t make up his mind, in the long run.… Rostogolirea ultimelor 120 de anotimpuri mai acopera poate din crapaturile strazii Garibaldi si din blessurile mai mult sau mai putin profunde ale vechilor noastre suferinte social-economice sau strict personale. Through this weather(ing) process, I think I learned how to forgive, but not how to forget. E nevoie de prea multe anotimpuri.. Sau de nitel Alzheimer. Dar trec repede, anotimpurile, parca mai repede decat alta data ? Irina, are you there ? Scriai intr-un alt email “ ce tineri suntem” I feel so too, most days. Other times I whisper to myself “I don’t know”. Statistics may hint that we’re past the top of the hill. The view is great, but not infinite anymore, as it used to be going up and seeing nothing ahead but the wide,open sky. Yes, we are, to some extent, Rosetti products. I feel so, too. But we are a tribe of exceptions, a gathering of stubborn personalities and we reject rules. Because we had too many. Or because we grew up when space exploration took off, or rock-and-roll, peace wars and hair-length grew scary, or Bill Gates did what he did…. Or we may have realized there are no man-made rules. That’s so “old”. And no, I did not show up at the 10Y fest, if there was any. I was riding out crisis and the uselessness of another empty job. Then the great polarization happened in 89 and not too many of us met on the boulevards. Then I wasn’t around for the 20th, too busy shredding up the remains of a perfect marriage. Then someone called my parents to have me come to the 25Y, but a new life had just started in my nursery here and couldn’t make the trip. And I won’t likely be joining in for the 40Y. But I’m here now, and writing. And I want to be there in June, in Rosetti-dava. And I find that I care about it. And it burns me down. And I let it be. Like the song. I don’t resist, push, nor steer too much, trying for once to enjoy the ride, with no agenda, no goals, no plans whatsoever. So, for me it’s just fine if it’s catering or picnic, karaoke or Led Zeppelin, or just another Saturday, as long as we meet around the obelisk and the background noise is tame enough so we can hear one another breathing. And I won’t even try to make any sense out of it until that feeling will cry out, on its own. I’ll be waiting for it and believe it, when it comes. There won’t be time for much. One day, two days. Organized, compressed chaos ? Maybe I’m wrong, and out of touch… Maybe the main thing is the journey down to June ! Like… now. And tomorrow… The website, the pictures, the anticipation and the knowledge that you guys are out there. The phone-calls, the buzz…, the belated Honda 50cc, the giggles, the plane tickets. I don’t think about “after”. I must have changed. Myers-Briggs want me to be more “enfp” than “entp”. Speaking of, where is everybody ? Over 460 hits and only a few messages, same few folks sharing a semi-private website courtesy of the over-generous RIeee ?? Hmmmm; Think we’re not busy ? Radu is not busy ? Ok, I give up, it’s a private matter, you’re mature and vaccinated, and I said I won’t be pushing. Let it be. Like the song, dear Irina, just like the song. And American Woman is not by The Who but by Guess Who, some Canadian oldtimers… and Ike Turner is 72 and still rocking live, without Tina, so it’s possible, there may be a 50Y reunion, dupa alte 120 de anotimpuri… Pe curand, ca s-a facut tarziu…. Big Xo T *22* *Name:* Carmen Shirley (karenar65@hotmail.com ) *Date:* Sat 16 Apr 2005 01:43:51 PM EDT *Subject:* amintiri pentru viitor Citeam cele scrise de Tibi si m-a pus pe ganduri tristetea pe care am simtit-o in vorbele lui… sigur ca suntem past the top of the hill – dar ce mai conteaza? Sau poate conteaza ca n-a fost destul timp sa facem toate nebuniile pe care ni le-am propus fiecare in zilele acelea de sfarsit de primavara din ’75, cand portile lumii pareau deschise in ciuda tensiunilor politice care incepeau sa ne sugrume… Dar are dreptate omul acesta, unde sunt toti cei care primesc mail-uri? Eu deschid site-ul nostru macar de doua ori pe zi, sperand sa mai descopar pe cineva aterizand printre noi din cine-stie-ce colt al lumii (caci ne-am risipit precum belelele din cutia Pandorei…). Unde sunteti, prieteni ? Si mi-a placut mult compozitia ta, Tibi, cu bac-ul. Frenezia asta a redescoperirii flecustelelor pe care cu totii le-am pastrat (in secret – caci cui am fi avut curaj sa-i recunoastem ca ne mai tinem inca strans in pumni cateva petale de adolescenta ?) ne da idei si cine stie ce va iesi pana la urma din acest efort colectiv? Oare va ramane asa pentru anii viitori ? Radu, daca cumva se va inchide vreodata, tot ce se afla aici ar trebui pus pe un CD sau DVD sau ceva (ah, tehnica asta ma omoara cu numele ei !!!) sa le pastram intr-un raft pentru nepoti… sa nu zica ei ca ne-am « ramolit » degeaba… *23* *Name:* Tibi, aka Paul (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sat 16 Apr 2005 04:40:02 PM EDT *Subject:* pas de tristesse, just a little midnite nostalgia, that's alright after so long Carmen, merci de comentarii si de spranceana ridicata cu privire la participarea la chat. Vorbind avec le Radu de dimineata, poate ca lumea vrea sa se pastreze fresh pentru iunie "live" decat sa-si toceasca keyboardurile de pe acum. Si fiindca ai pomenit de tristeturi, am cate ceva pt tine, cred: Parafrazand pe doamna Isak Dinesen, and her famous lines from “Out of Africa”, ….I had a class in “Rosettia”, on top of the Floreasca hills.. And if I know a song of Rosettia, of the park and the morning sun shimmering through the leaves, of the young faces finding their ways through the colorful textbooks, does Rosettia know a song of me ? Will the air over the third floor quiver with the colour of my shirt, will the voices of nine-graders ever utter my name, or would any of you think of me at all, when rushing past the gates, to get back to a reality that claims more of us than we are prepared to give ? deci, pe curand, T *24* *Name:* carmen shirley (karenar65@hotmail.com ) *Date:* Sun 17 Apr 2005 08:10:22 AM EDT *Subject:* portile noastre cele de toate zilele Ce ciudat, Tibi, am revazut de curand Out of Africa si chiar m-am gandit mult in acel moment la « plecarile » de care are parte fiecare om… la ale mele, de fapt, ca sa fiu sincera, dar, ma rog… Stii, cred ca – in afara de cazurile (posibile, dar sper putine) in care intalnirea de acum inseamna doar o conventie care trebuie respectata – problema noastra este ca poate “the reality that claims more of us than we are prepared to give” este cea dinlauntrul portilor… anul trecut, cand am intrat prima data in liceu dupa 29 de ani am simtit asa, o sfiala, un tremur nu-prea-cunoscut mie, ca si cum toate vinovatiile trecute aveau sa fie cercetate si judecate din nou… La urma urmei, uite ca schimburile de amintiri (deocamdata intr-un grup prea restrans) au si acest rol – de catharsis la scara macro, unde totul se recunoaste (in sfarsit!) si totul se iarta (sau nu). Filozofie de doi bani fac eu acum, dar zau ca simt ca ma ajunge din urma realitatea aceea care se numeste Rosetti si o iubesc al naibii de tare pentru ca nu cred ca am fost vreodata, de atunci incoace, la fel de sincera cu mine insami ca in vremurile acelea ! Ceea ce a adus nou dorinta nebuna de a ne reintalni cu totii in acest an este faptul ca nu mai conteaza in ce clase eram, in ce grupuri, pe ce pozitii pro sau contra, ci faptul ca avem un hard core care ne e comun si ca viata de « astazi » a fiecaruia din noi poate fi uitata pentru un weekend despre zilele de « ieri ». Toate bune, Carmen *25* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Sun 17 Apr 2005 08:25:40 AM EDT *Subject:* probleme tehnice cu noul chat... Dupa cum poate ati observat, am adaugat un "chat" la site-ul nostru. Din nefericire insa, am probleme cu inregistrarea noilor participanti. Cum ii dau de cap, va anunt. *26* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Sun 17 Apr 2005 03:47:42 PM EDT *Subject:* Chat si altele... Dragilor, Nu am gasit o solutie imediata la problema inregistrarii pt. chat; ca urmare am eliminat aceasta optiune si am lasat numai "Guest login": cand doriti sa "chat" folositi un guest name ca de exemplu "radu-b-richard".... Se pare ca merge... Pe de alta parte, sper ca acest forum sa continue sa va inspire in a depana amitirile acelor ani superbi. Fiecare detinem cite o particica, un moment, o imagine a multor evenimente memorabile, cu incarcatura sentimentala, umoristica, rebelioasa. Fiecare aducem cate un unghi diferit la o imagine cunoscuta, si asta creaza "realitatea virtuala" a acelui eveniment. (fraza asta m-a "stors" de adjective...). Una peste alta, hai fratilor sa vedem ce era cu "Fetele de la Capalna", sau "trogloditii de la Brebu", sau cata limba romaneasca intelegea Sandra Miles.... Radu *27* *Name:* cristina c irene (cristina_tache@yahoo.com ) *Date:* Mon 18 Apr 2005 04:32:19 AM EDT *Subject:* the way way were Dragilor, imi doresc foarte mult sa ma molipsesc de "calculatorita", dar nu resuesc si -chiar daca suna a scuza- asta este motivul pentru care prefer sa dau telefon mai degraba decit sa scriu, fie si in realitatea virtuala. Tibi, ma copleseste poezia din rindurile tale,in care eu nu vreau sa vad nici urma de tristete, poate doar nostalgia covirsitoare care ne overwhelms pe toti. La jumatatea noastra de veac inca ne emotionam de anii de liceu, vorbim de ei cu evlavie parca, ne intilnim anula sa ne bucuram putin unii de ceilalti. Mi se pare elocvent ca-cel putin fetele de la C, dar cred ca si altii- vorbim doar de asta, si nu de facultate. Unde am fost doar la o intilnire, cea de zece ani.Nu stiu altii cum sunt, dar eu cind ma gindesc la anii de liceu mi se umezesc ochii si imaginile se succed la fel de vii de parca ar fi fost ieri: o vad pe Ann cu pozitia picioarelor care o caracteriza, cu miinile incrucisate, mereu pline de creta, explicind ceva ce nu intelegeam, la Telega unde ne-a prins fumind si bind cafea si apoi ne-a pirit parintilor, la prima sedinta din clasa a XI a, ca fumam, desi noi o invitasem pe toata perioada sederii la cafea (ness) si-i faceam si conversatiune amabila si friendly. Sau Alec care se ducea la Cimpina si venea cu buzunbarele pantalonilor pline cu pachete de tigari pentru noi, care ... Sau torurile cu frisca facuite de acelasi Alec, birfit de toare profesoarele de ne engleza din scoala, "uite draga la Sandu Teodorescu, le face tort la fetele de la C,ce chestie, draga". Sau doamna Chiribau care ii spunea Brendei Petraru de la Toronto actualimente, (care vorbea de confruntarea cu cadavrul mortului) ca sa fie atenta ca ea "acu triese la alti ieleva". In fine, orele fiind inaintate, ma retrag for now, but I'll be back soon. Love, Cristina replies to this message (1) *Gabriela (banugabriela@netscape.net) *Date: Mon 18 Apr 2005 06:04:18 PM EDT *Subject: Ce de amintiri... Dragi Rosettisti, De cateva zile ma framant sa scriu ceva si tot nu stiu de unde sa incep. Intre timp, Cristina a mentionat numele meu si al profesoarei noastre minunate de Limba si Literatura Romana, desigur din anumite motive. Dar cel mai tare era profesorul Ghinea care imi spunea cam asa, de cate ori ma scotea la tabla: "Fetitzo, dumneata nu ai nici o sansa cu scoala, singura dumitale sansa e sa te mariti". Ceea ce bineinteles aducea din partea mea motive in plus de revolta si indisciplina, si automat nota mea la istorie era pe masura... Saracul de el, ce putin intelegea trairile noastre, sau poate tocmai asta il durea, ca noi traiam intr-un alt timp. Am acasa la mama fotografii celebre in care Anda Bolocan il imita cu mare talent... Mi-e tare dor sa revad liceul, profesorii, colegii. Au trecut 30 de ani. Gabriela ( Brenda) *28* *Name:* irina h (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 18 Apr 2005 10:43:14 AM EDT *Subject:* si totusi, tibi... Iti multumesc, Tibi, pentru lacrimi si pentru zimbet si pentru cerul infinit de sus, deasupra crestei. Imi amintesti de finalul, nespus de trist si de adevarat, din La Medeleni, alta carte a copilariei si adolescentei noastre... Nu vreau sa se intunece in jur, vreau lumina, vreau larma, veselie, risete, si promisiunea de a ne sti si a ne auzi de aici incolo, daca ne-am risipit drumurile pina acum. Si vreau ragazul in ani sa spun Acum m-am saturat de voi, vreau sa sed nitelus singura, trebuie sa deretic pe-aici, prim preajma, apoi tragem un whist sub nuc, sau mergem la o bere, la crissma din colt... Si totusi, Tibi, lasi loc de speranta. Cum anotimpurile au inceput sa se pravaleasca si in curind se vor transforma in avalansa, nici nu vei apuca sa ajungi acasa, si vei primi convocare pentru 40Y, iar apoi nici nu mai pleci, pentru ca bat la usa 50Y... vezi Alice in Tara Minunilor, eternul ceai de la eterna ora cinci... si iar la corvoada biroului in care ma aflu... Big Xs too i P.S. Iartata sa-mi fie impietatea de a te fi crezut masluitor de note. *29* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 18 Apr 2005 11:34:12 AM EDT *Subject:* celor ce se intorc I'LL FIND MY WAY HOME.... vanghelis Cred ca asta ar trebui sa fie "imnul" nostru... Tare as vrea sa-l treceti pe lista de muzica... nu este de atunci, ci dintotdeauna... *30* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 18 Apr 2005 12:20:44 PM EDT *Subject:* despre chat am incercat chatul, Radule. Intii mi-a blocat computerul, dupa ce m-am logat si am urlat in pustiu. Iar acum, am incercat din nou, cu numele de atunci si... pisici, imi zice ca numele exista deja si basta, nu ma lasa, ar trebui sa-mi inventez altul. Pai atunci cum sa chatuesti?? E ceva ce nu stiu eu?? *31* *Name:* viorica (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 18 Apr 2005 01:46:40 PM EDT *Subject:* chat Nu, draga mea, e ceva ce nu stia Radu, dar acum stie si el, ca l-am reclamat la cancelarie. *32* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Mon 18 Apr 2005 02:35:45 PM EDT *Subject:* Chat ... Dragelor si dragilor, chat-ul continua sa aiba niscai probleme tehnice suficient de suparatoare incat sa ma determine sa-l abandonez. Voi cauta un alt chat mai "prietenos". Cu drag, Radu *33* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 20 Apr 2005 01:58:15 PM EDT *Subject:* in memoriam Dragi colegi, ati intrat la in memoriam? Ati bagat de seama ca sint 5 colegi de-ai nostri, poate unul din fiecare clasa, care nu-si mai pot impartasi bucuriile si tristetile cu noi? Pentru ca si ei au facut parte din noi, precum si noi am facut parte din ei, lansez pe aceasta cale un apel la fostii lor colegi si prieteni apropriati sa scrie citeva cuvinte in memoria lor. Dupa aceea il vom ruga pe Radu sa includa linga fiecare nume epitaful respectiv. Ce ziceti? *34* *Name:* Serban Manica (vmanica@comcast.net; vmanica@tufts-nemc.org ) *Date:* Thu 21 Apr 2005 07:57:03 AM EDT *Subject:* Josette Citind ultimul mesaj trimis de Viorica, imi dau seama ca m-am tot gindit la Josette do foarte multa vreme, desi stiu ca as putea scrie citeva rinduri si despre Dan Telega sau Rodica Tuicu. A propos de Rodica, am fost unul dintre cei care ne-am dus la inmormintarea ei, intr-o zi foarte geroasa de ianuarie, daca memoria nu ma inseala si stiu ca toti incercam atunci sa gasim cuvinte pe care sa le impartasim cu familia ei si eram cu totii la fel de socati, incercind sa realizam ca Rodica nu mai era alaturi de noi, ca o forta neagra invisibila a venit si a luat-o, impreuna cu logodnicul ei... May both rest in peace... Cit despre Dan, ar trebui sa stiu si sa spun mai mult despre el, prin relatia mea cu Rodica, dar imi pare rau ca niciodata nu am spent enough time to know him better and listen to him. Rest in peace, Dane, acolo unde esti... Pe Liliana mi-o aduc aminte ca una dintre cele mai linistite si timide persoane de la A, niciodata facind galagie sau altceva... Cit despre Robert Herescu, mi-e rusine sa spun ca nu-mi aduc deloc aminte de el. I am really sorry... Si, in sfirsit, ajung la Josette care, a fost, este si va ramine PRIETENA MEA CEA MAI BUNA. Am petrecut asa de timp timp impreuna, nu doar in liceu, ci si dupa aceea, spunindu-ne unul altuia problemele fiecaruia, grijile noastre, problemele de sanatate ale celor dragi, despre certurile noastre cu boyfriend-ul si girlfriend-ul fiecaruia. Am petrecut ore intregi pe mini bicicletele noastre, pe la "Ambasade", dar mai ales la "Groapa cu lei", in parcul dintre Kiseleff si Aviatorilor. Am si acum pe bicicleta pe care o am aici o goarna asemanatoare cu cea cu care-i innebuneam pe militienii din fata fiecarei ambasade. Eram un grup mult mai mare de "mini biciclisti" (se stiu toti cei care ne intilneam), dar nu voi uita niciodata multele ore petrecute cu Josette. Am fost impreuna la petreceri, doar noi doi, si asta poate a suparat anumite persoane la vremea respectiva, care vedeau mai mult decit o adevara prietenie intre un baiat si o fata si poate era greu de crezut si de inteles, dar anii si-au spus cuvintul si valoarea clipelor respective nu se poate uita niciodata. Chiar si dupa ce Josette si Lucian, sotul ei, au pleacat din tara m-am bucurat tare mult cind am putut sa aflu despre ea, iar mai apoi cind am putut sa si vorbim, asta dupa ce ei ajunsesera la Paris, iar eu eram aici, in Boston. A fost o surpriza fantastica sa o aud si am incercat sa reinnodam toate gindurile, desi oceanul era intre noi. Lucian nu a fost niciodata incintat de prietenia noastra si nu am mai reusit sa ne vedem, desi eu si Adina planuiam un drum la Paris in perioada respectiva. Apoi, cind Dodo, fratele Josettei, mi-a spus detallile bolii Josettei, am incercat sa ma rog pentru ea, insa forte mult mai mari decit toate rugamintile noastre au decis finalul ei si D-zeu a luat-o acolo, in linistea permanenta a zilelor vesnice. Imaginea ei, toate clipele petrecute impreuna, risetele, lacrimile simtite impreuna, legatura invizibila care ne-a legat isi au locul lor in inima si sufletul meu si Josette a fost, este si va ramine, asa cum am spus, cea mai buna prietena a mea. Iar memoria ei este vie in mintea mea. Thank you for letting me share my thoughts with you all, guys! *35* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahooc.om ) *Date:* Thu 21 Apr 2005 08:39:09 AM EDT *Subject:* Robert Herescu M-am gindit ca nu multi il mai tin minte pe Robert, pentru ca si noi, fostii lui colegi de la E, am cam uitat detaliile vietii lui scurte. Nici nu stiu daca apare in pozele cuiva. Robert nu a terminat liceul, pentru ca a fost smuls dintre noi de boala. Intr-o buna zi nu a mai venit la scoala si a luat ceva timp pina am inceput sa intrebam ce e cu el. Apoi am aflat ca e la spital - poate chiar am fost sa-l vedem, nu mai tin minte. Tin minte ca intr-o zi am fost anuntati ca a murit si va fi inmormintat la Ploiesti. Ne-am dus toata clasa, cu trenul. Era o zi insorita, frumoasa... nu o zi in care sa te desparti de un tinar de 16-17 ani... Mincat de viu de o boala groaznica... Mama lui Robert era beside herself with grief, Robert fiind unicul ei copil. Nici unul dintre noi n-am stiut ce sa-i spunem s-o consolam, s-o mingiiem in vreun fel. De unde sa fi stiut? Ce intelegeam noi atunci din moarte si durere si despartiri vesnice? Eu i-am trimis lui Radu la cancelarie citeva cuvinte in amintirea lui Robert, poate ar trebui deja sa le puna linga poza lui. Josette a fost si prietena mea, sora mea in liceu, si am reintilnit-o prin 1981, eram vecine. Ne-am vazut zilnic pina cind ea a plecat, inaintea mea. Am si facut un revelion impreuna. Dupa ce a plecat, am corespondat o vreme. Din cauza lenii mele, scrisorile s-au rarit... pina au incetat de tot. Unde erai atunci, Internet-ule? Nici eu nu pot sa uit lumina si seninatatea pe care le radia Josette, prietenia ei adevarata si generoasa, risul ei molipsitor, umorul, loialitatea... Ma uit la pozele ei si nu pot sa-mi iert ca am fost departe de ea cind ar fi trebuit sa fiu linga ea. Esti inca in inima mea si in gindul meu, sor-meo... Si eu va multumesc ca m-ati lasat sa va dezvalui un coltisor din inima mea... *36* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Thu 21 Apr 2005 09:46:39 AM EDT *Subject:* un gind I-am cunoscut prea putin ca sa pot spune despre fiecare in parte ceva. Imi amintesc totusi de veselia molipsitoare a Rodicai, si de umorul grav - asa mi se parea mie - al Josettei. Ceea ce insa pot spune este ca, acum cinci ani, pomenindu-i cu ocazia intilnirii noastre, am hotarit sa ne vedem in fiecare an. Asa, ca sa ne stim, sa nu ne mai pierdem urmele. Ne-au unit si mai mult efemerul si nefiintele lor. Dumnezeu sa-i odihneasca! *37* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Mon 25 Apr 2005 11:18:23 PM EDT *Subject:* Nou articol in Diverse... Amintiri de la E sau cronica nEbuniEi.... In colimatorul Vioricai Lupu: fetele si cei catva baieti de la E si minunatul nostru Henry. Radu *38* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 26 Apr 2005 10:03:11 AM EDT *Subject:* dupa Cronica Nebuniei Citesc si recitesc povestile si mesajele de aici..., de pe mail... Nimic nu ma lasa indiferenta din ce s-a intimplat si se intimpla cu noi, cu fiecare in parte si cu toti impreuna. Nimic nu-mi este strain. Nu simt indepartarea in timp sau in spatiu. Prin nu stiu ce miracol ori poate vreo chimie a mintii sau a sufletului, totul imi pare intr-un aici si acum eterne... *39* *Name:* carmen shirley (karenar65@hotmail.com ) *Date:* Mon 02 May 2005 02:45:07 PM EDT *Subject:* liniste... Dupa numarul din ce in ce mai mare de intrari, ma asteptam sa gasesc cam o suta de mesaje din ultima saptamana aici... s-a asternut linistea peste site-ul nostru, si cred ca lumea deschide paginile cu fiorul asteptarii, doar-doar a mai aparut ceva, undeva... In rest, noi suntem tot cei de ieri, cu tot cu radacini (tocmai l-am ascultat pe Ion Marin spunand ca omul are radacinile in suflet, restul sunt doar amintiri, si m-am recunoscut putin)dar a venit primavara, asa ca hai sa mai apara si niste frunzulitze, ceva! Va pup, Carmen *40* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Tue 03 May 2005 06:54:00 PM EDT *Subject:* noutati, noutati... ..la rubrica Diverse: Carmen Ardelean isi aminteste .."De la E"; Minunat! *41* *Name:* carmen shirley (karenar65@gmail.com ) *Date:* Wed 04 May 2005 06:36:40 AM EDT *Subject:* Erata Radu draga, ti-am trimis si corecturile la articol (multumiri Vioricai Lupu!) - la ora 2 din noapte, e de inteles ca am incurcat numele si doamna Motreanu de romana ma va ierta, sper, pentru incurcatura... Sper sa ai timp sa schimbi aceasta varianta cu cea corecta... si scuze tuturor pentru "boroboatza" - dar sunt de la E, asa ca... replies to this message (1) *Name: rodica dorothy[trandafir] (tanasestii@yahoo.com) *Date: Tue 17 May 2005 12:12:42 PM EDT *Subject: sunteti intr-o verva molipsitoare... Dragii mei,fiti siguri ca nu sunteti numai 10!oare nu simtiti ochii celor din umbra? Chiar daca sunt muti,nu au fun mai putin.Apropo ,stiti cam de cate ori a venit Edmond cu ciorapidiferit colorati?Tabara olimpicilor a fost de 2ori la Izvorul Muresului si a avut de fiecare data a av *42* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 04 May 2005 07:39:24 AM EDT *Subject:* tot de la E Asa era, dragi colegi, Carmen nu a exagerat cu nimic, dimpotriva, as spune chiar ca a diminuat. Bibilu' ne indemna pe toate sa ne facem farmaciste: "e cea mai buna meserie pentru o femeie"... De unde scosese el asta? Si mi-am amintit si de profesorul de fizica, din pacate i-am uitat numele, dar imi amintesc de regula miinii drepte si de cea a burghiului - sau e una singura? Care profesor intra in clasa, punea catalogul pe catedra fara sa-l deschida, baga degetul aratator (al miinii drepte probabil) intre paginile catalogului si zicea - sa vedem acum o fata... jos... (sau sus, sau la mijloc, dupa cum ii venea cheful)!!! Si pe noi ne acuza toata lumea ca nu sintem normali... *43* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Wed 04 May 2005 05:55:13 PM EDT *Subject:* Fetele de la Capalna... RoViCa (cititi articolul si dezvaluiti misterul)... adauga un alt capitol la lista memorabilelor momente de la E.... Multumesc RoViCa.... Radu *44* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Thu 05 May 2005 07:02:04 AM EDT *Subject:* aha! Deci si voi, E-istelor, ati facut cu Bibilu? Pai voi povesti si eu ceva despre el. Iar cel de fizica se numea Brehariu si avea si la noi obiceiul cu destiul si locatia numelui. Drept care unele aveau zece note, altele doua... revin cu amanunte... *45* *Name:* Tibi (Tibster@sympatico.ca ) *Date:* Thu 05 May 2005 09:07:35 AM EDT *Subject:* quotes from the web-boomers found on a website… “To All The Kids Who Survived The 1930's 40's, 50's, 60's and 70's !! First, we survived being born to mothers who smoked and/or drank while they carried us. They took aspirin, ate blue cheese dressing and didn't get tested for diabetes. Then after that trauma, our baby cribs were covered with bright colored lead-based paints. We had no childproof lids on medicine bottles, doors or cabinets and when we rode our bikes, we had no helmets, not to mention, the risks we took hitchhiking. As children, we would ride in cars with no seat belts or air bags. Riding in the back of a pick up on a warm day was always a special treat. We drank water from the garden hose and not from a bottle. We shared one soft drink with four friends, from one bottle and NO ONE actually died from this. We ate cupcakes, bread and butter and drank soda pop with sugar in it, but we weren't overweight because we were always outside playing. We would leave home in the morning and play all day, as long as we were back when the streetlights came on. No one was able to reach us all day. And we were O.K. We would spend hours building our go-carts out of scraps and then ride down the hill, only to find out we forgot the brakes. After running into the bushes a few times, we learned to solve the problem. We did not have Playstations, Nintendo's, X-boxes, no video games at all, no 99 channels on cable, no video tape movies, no surround sound, no cell phones, no personal computers, no Internet or Internet chat rooms...we had friends and we went outside and found them! We fell out of trees, got cut, broke bones and teeth and there were no lawsuits from these accidents. We made up games with sticks and tennis balls and ate worms and although we were told it would happen, we did not put out very many eyes, nor did the worms live in us forever. We rode bikes or walked to a friend's house and knocked on the door or rang the bell, or just walked in and talked to them! Little League had tryouts and not everyone made the team. Those who didn't had to learn to deal with disappointment. Imagine that!! The idea of a parent bailing us out if we broke the law was unheard of. They actually sided with the law! This generation has produced some of the best risk-takers, problem solvers and inventors ever! The past 50 years have been an explosion of innovation and new ideas. We had freedom, failure, success and responsibility, and we learned how to deal with it all! And you are one of them! Congratulations! “ *46* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Thu 05 May 2005 01:20:40 PM EDT *Subject:* noutati la Diverse si Amintiri... Irina Horea dezvaluie urmele trogloditilor de la Telega. Parca a fost ieri... Mici "franturi" memorabile la Amintiri, colectate de Marian (Tim) Diaconu. *47* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Fri 06 May 2005 01:00:28 PM EDT *Subject:* Poze de grup del la E Am schimbat poze de catalog de la E, multumita Vioricai Lupu. Acum apar Dna directoare Tirea si Randolph (Radu Surdulescu). Radu *48* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Mon 09 May 2005 05:26:05 PM EDT *Subject:* Emblema trogloditilor... ..obiect foarte rar cu valoare deosebita, gasit, digitizat si trimis de Ann si integrat la Atunci -%3E Tabere. Dear Ann, multumim din suflet. Radu *49* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 10 May 2005 10:02:22 AM EDT *Subject:* BIBILU avea ochii albastri Bibilu avea ochii albastri, spalaciti, si parul vilvoi, dat peste cap, descoperind o frunte inalta. Trasaturile fetei bine conturate, barbatesti, contrastau caraghios cu putinatatea trupului. Slab ca un tzir si aproape la fel de mic, avea o vioiciune de tzipar. Glasul nu mi-l amintesc, dar debitul verbal era si el in contradictie cu volumul fizic al fiintei. Cartea lui de capatii, in afara preocuparilor firesti, cerute de profesiunea de chimist, erau Caietele Principelui, de Eugen Barbu. Nu de putine ori o aducea sub brat, nu deputine ori cita din paginile rascitite si stiute pe dinafara, nu de putine ori ne-o recomanda drept lectura obligatorie pentru a putea intra in viata. Soarece de biblioteca, pasionat de documente vechi, era convins ca multe spirite luminate ale neamului nostru, daca nu chiar toate – dar mai cu seama Eminescu si Cuza – fusesera rapuse de sobolanii care misunau peste tot – nu cei din pivnite, fireste, tinea el sa sublinieze, ci aceia care aveau in miini adevaratele friie ale omenirii. Eugen Barbu, si el, era amenintat de aceiasi sobolani, tocmai din pricina acestor Caiete ale Principelui, in care dezvaluia, in subtext, multe potlogarii de ieri si de azi. Bibilu a fost o aparitie meteorica. Asemenea corpului ceresc, a aparut intr-o buna zi de inceput de an calendaristic, si a disparut fara urma intr-o buna zi de martie. Era al nu stiu citelea profesor de chimie pe care-l avusesem la C, incit e de mare mirare ca au fost citeva colege care totusi se pricepeau la chimie si in spatele carora se incolona tot restul, la teze si extemporale. Imi amintesc de o teza la care am copiat cuvint cu cuvint de la Carmen Constantinescu sau de la alta geniala a clasei. Ea a luat 9, eu am primit 6 – de ce? Asta dorisem sa aflu si eu, cind teza mea era intru totul asemenea celei f bune. Noroc ca mi-a venit si mie mintea romanului de pe urma, si m-am abtinut sa intreb... Bibilu, prin urmare – care o fi fost numele lui adevarat? – a venit la noi si a fost incintat sa vada ca in clasa sint numai fete. Ne-a intrebat de visurile noastre, ne-a sfatuit sa dam la chimie cu toatele sau cel putin la medicina, apoi s-a apucat sa ne predea ca pentru pregatirea de admitere. Intocmai ca la E, numai el stia ce scria si turuia, si poate cele citeva geniale, pe care totusi le suspectez ca cercetau buchia cartii inainte de a veni la scoala. Orele lui erau un model de liniste si disciplina. Aceasta numai pentru ca, in general, eram foarte putine in clasa la chimie. Majoritatea chiuleau in primele trei minute dupa ce suna clopotelul de intrare. Daca Bibilu n-avea inspiratia sa vina in acel interval, risca sa nimereasca intr-o clasa aproape goala. Poate ca inspiratie avea, dar ceea ce nu-l ajuta era Providenta. Bibilu aparea dupa un sfert de ora sau chiar mai tirziu, cu parul lui ravasit inca si mai ravasit, cu ochii lui spalaciti inca si mai spalaciti, parca abia trezit din somn sau dintr-o lunga conversatie cu absintul. Se scuza de cele mai multe ori, dar se intimpla sa nu se scuze. Iar cind se scuza, era asa: aparea ravasit, cu camasa alba de nailon transparent pe jumatate scoasa din pantalonii de la costumul verde balta, sifonat si lucios de atita purtat, cu sosetele desperecheate si uneori cu sireturile nelegate. Pe sub camasa, chiar deasupra briului pantalonilor, se zarea o dunga neagra de la budigai (indispensabili, chiloti). Invariabil! Observa privirile noastre intrebatoare si incepea sa ne povesteasca cum l-au vizitat si pe el sobolanii in timpul noptii, cum i-au incurcat sosetele si aproape ca nici hainele nu si le gasise in dimineata respectiva, cum totul era impotriva lui, intru exterminarea lui. Apoi se apuca sa inregistreze absentele – Unde-s celelalte? Au plecat. De ce? Credeau ca nu mai veniti. Voi de ce-ati ramas?.... Eu ramineam pentru ca imi era mila, literalmente mila de el. Si pentru ca nu vroiam sa acumulez mai multe absentze fatza de cele pe care le aveam deja. Nu voi vorbi in numele celorlalte, dar printre cele care ramineau erau si genialele, care oricum nu porea chiuleau. Cinste lor! Si azi asa, miine asa, tabla se umplea de formule – cum zicea si Carmen de la E – caietele – cele putine care existau intr-a XII a – ramineau goale ori umplute cu poezii, romane, scrisori, analize literare, exercitii de engleza... oricum, formulele de pe tabla, chiar daca ar fi ajuns copiate in paginile acelea, tot nu aveau sens... Era trimestrul al doilea, in curind se apropia vacanta de primavara, iar noi nu aveam note la chimie. Ei, dar situatia nu putea continua la infinit. La un moment dat trebuia sa se intoarca roata morii si in favoarea lui Bibilu. Si unde nu da de vine 1 martie, cind, nu-i asa, fetele trebuiuau sa fie toate la scoala, macar ca sa primeasca martisoare de la colege si colegi, nu neaparat ca sa imparta la profesoare... Ghinionul naibii ca tocmai in ziua aia sa avem chimie si Bibilu sa ne aiba pe toate sub privirile lui ratacite oricum. Cita fericire pe chipul lui spin, cita incintare in ochii lui albastri, sa aiba atitea crizanteme in fata lui. Mina s-o fi intins si putea rupe snopuri, snopuri, snopuri... Cine e absent? intreaba. Pai, zice Carmen Constantinescu, sefa clasei, cutare si cutare (doua). Motivat? Da, bolnave. Bun, ia sa va fac eu un cadou azi, ca tot e 1 martie, si sa va dau cite un zece la toate. Ia sa vedem, cine sa inceapa.... Horea Irina, sa pofteasca la tabla. Eu stateam in banca intii, cu Roxana Dascalu. Sub ochii lui spalaciti tot timpul, nu chiuleam, sorbeam vorbele despre Barbu si Eminescu, zimbeam blind la vaicarelile lui, eram de partea lui mereu... Cind mi-am auzit numele, s-a muiat banca sub mine. Nu ca nu imi invatzasem lectzia din acea zi, ci nu stiam boaba de chimie, incit nici macar n-as fi fost in stare sa improvizez ceva pe un cuvint suflat... Chimie? Ce-i aia chimie? Ziua era minunata afara, sarafanele pline de martisoare, in curind aveam sa terminam si trimestrul acela, se apropia bacul... –Horea Irina la tabla. Adica sa ma ridic din banca, sa ies in fatza intregii clase, sa tac milc, sa-mi puna patru si sa trec la loc? Era o postura in care, in cei patru ani de liceu, nu ma gasisem decit de doua ori. Nu puteam sa indur o asemenea umilintza, era peste poatele mele. As fi putut sa ma ridic in picioare si sa spun scurt Nu mi-am invatzat lectzia. Ceea ce ar fi fost mai mult sau mai putzin acelasi lucru, unde mai pui ca as fi riscat sa ma intrebe „din urma“. Or pentru mine „urma“ era ceea ce invatzasem in clasa a sasea despre valentze, adica in a doua ora din primul trimestru. Mai departe de atit nu inaintasem... Si atunci mi-am auzit pentru prima oara glasul, cu sentimentul ca nu a fost niciodata al meu, ca buzele care se miscau nu erau ale mele, ca intreaga mea fiinta nu-mi mai apartzinea: -Irina Horea este absenta azi. Bibilu s-a uitat la mine, s-a uitat la clasa, iar la mine si a tacut. In clasa, o liniste stupefiata. Pierise orice piuit, fosnet, rasuflare. Apoi: –Irina Horea? Eu: –Da, este absenta azi. –Pai... nu mi-a fost data absenta, a zis el pe jumatate contrariat de-adevaratelea, pe jumatate nestiind daca nu cumva ii fac o gluma. Tot eu: –A uitat colega noastra... Bibilu s-a uitat la Carmen, Carmen s-a uitat la el si, cu un glas ce parca iesea singur din gura ei, a zis: –Da, am uitat. Bibilu, catre Carmen: –Adica sa o trec absenta? Pai vad ca nu e absenta la nici o alta ora. –Irina Horea este absenta, insista vocea mea. Bibilu nu mai era contrariat. Se „prinsese“. –Mai repet o data: Irina Horea sa treaca la tabla. Eu: –Irina Horea este absenta azi. Bibilu: –Bine, atunci s-o anuntati pe Irina Horea ca azi are la chimie un trei. Eu: -Bine, o voi anunta. Iar Bibilu a scris 3-ul in catalog. Povestea s-ar fi putut termina aici, numai ca diavolul schiop isi facuse intrarea in clasa si nu mai voia sa iasa. –Acum sa iasa la tabla Magda Enachescu. Si se aude un glas angelic, senin precum cerul, melodios precum cintul pasarilor, al Magdei Enachescu: –Magda Enachescu este absenta azi... –Bine, 3. Ivan Anamaria. Anamaria: -Este absenta... –Nota 3. Si tot asa, seria de treiuri s-a revarsat chiar si in rubricile genialelor, intr-o liniste altfel de mormint in acea zi minunata de martie. Spre sfirsitul orei, Bibilu, tacut si prost dispus ca niciodata, s-a ridicat, a umplut fulgerator tabla cu formule si a plecat. Peste o saptamina – 8 martie. Cine putea sa lipseasca de opt martie? Clasa prezenta, la toate orele, inclusiv la chimie... Bibilu intra bine dispus, pune catalogul pe masa, intreaba cine e absent, doar doua colege absentau... si zice: –Fetelor, vreau sa va fac un cadou de opt martie – cite un zece la fiecare. Cine imi scrie o singura formula, una singura, corecta pe tabla, primeste un zece. E necesar sa descriu bulucul de la tabla? Parca se dadea mincare la piranha, fiecare cu fituica, formula scrisa in palma, de-a dreptul cu cartea... o formula, zece, treizeci, si mai multe, au umplut intr-o clipita tabla. Bataia a continuat – asta e formula mea, asta e a mea, uitati asta e a mea, aici am scris eu... Si ne semnam, aratam, strigam, il trageam de mineca, intr-un vacarm de nedescris. Bibilu inregistra, citea rabdator, intreba numele, scria zecele si trecea la urmatoarea... 3–10, 3–10, 3–10... un adevarat festin al extremelor. A fost cadoul lui de despartire. Peste o saptamina, o tinerica, profesorica si ea pe-acolo, ne-a anuntat ca este noua noastra profesoara de chimie. Nici o surpriza din partea unei clase obisnuite sa schimbe profesorii la chimie precum camasile. Cind a deschis catalogul, a ramas muta citeva clipe. Apoi a cerut explicatii. I s-a raspuns ca dadusem doua extemporale. Unul la care nu stiuse nimeni, unul la care a stiut toata lumea. A cerceta mai adinc misterul ar fi fost peste puterile ei, asa ca a mostenit ce ii lasase inaintasul si a trecut mai departe... zau ca nu mai stiu la ce... Bibilu mai avea o obsesie – aparatul de zbor pe care voia sa-l construiasca pentru a se inalta deasupra pamintului in 77, cind va fi mare nenorocire in Bucuresti. Asta era obsesia lui. Aparatul de zbor se numea „bibil“, pur si simplu. Dupa disparitia lui misterioasa, ne-am intrebat adesea ce s-o fi ales de capul lui. Unele ziceau ca-l zarisera prin oras, altele ca-l vazusera la Biblioteca, sau prin preajma Academiei. Drumurile lui somnambule, pe urmele Principelui si ale sobolanilor... Apoi a venit martie 77... Si mi-am amintit, printre darimaturi, drame, prieteni pierduti, molozuri si caramizi carate in munci patriotice de ajutorare, de Bibilu si aparatul lui. Oare si-l construise?... Peste citiva ani, l-am intilnit pe o strada bucuresteana. L-am recunoscut dupa parul vilvoi, ochii spalaciti, trupul aproape de copil. Altfel insa, era un cu totul alt om – de o eleganta strivitoare, avea aerul unui intelectual rafinat, din alta epoca... Poate isi gasise locul la curtea Principelui, la care rivnea... Cert este ca isi construise bibilul, care l-a scapat de la dezastru... *50* *Name:* Radu Iorgulescu (radu .i @ ieee . org ) *Date:* Tue 10 May 2005 07:07:50 PM EDT *Subject:* Bibilul are ochii albastri... Dragilor, articolul Irinei merge la Diverse, alaturi de restul pieselor memorabile. Radu *51* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Tue 10 May 2005 07:14:28 PM EDT *Subject:* And the Winner Is..... VIORICA LUPU! Viorica marcheaza a 1000-a "rasfoire" a ciber-jurnalului Rosettistilor. Pentru a marca acest moment, cei din cancelarie ofera Vioricai un CD cu muzica anilor nostri, compilat si asamblat de Serban Manica (el cu munca eu cu aplaudatul.... - multumesc Serban!) Multumesc tuturor Rosettistilor pentru interes si suport. Radu *52* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 03:13:08 AM EDT *Subject:* 2000 Dragi colegi, sint absolut eblouie de norocul care s-a abatut asupra mea, si sint convinsa ca sint altii care merita premiul mult mai mult decit mine - practic sansa a facut sa nimeresc pe site cind contorul arata 1000. Astept cu mare nerabdare sa ascult si sa ma delectez cu selectia lui Serban... However, I am throwing down my own gauntlet. Haideti sa ne angajam in cursa pentru vizitatorul nr. 2000, caruia eu ii voi oferi un premiu surpriza, cu ocazia reuniunii de anul asta (sper). Asa ca multumesc organizatorilor si "facatorului" de discuri... si va pup cu drag. *53* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 06:13:16 AM EDT *Subject:* in amintirea altor vremuri... Vreau sa o felicit din toata inima pe Viorica Lupu pentru succesul inregistrat. Perseverenta ei, daruirea pentru aceasta activitate atit de importanta pentru noi si pentru intreaga comunitate, capacitatea de a asimila noul si de a sintetiza ceea ce este mai valoros in trecutul comun si in intreaga noastra munca de echipa in prezentul raspindit pe continente, spiritul ei deschis, onest, generozitatea fata de colegi si pretini (sic!), toate acestea s-au impletit pentru a face din Viorica noastra draga cea mai merituoasa cistigatoare a acestui premiu la care toti rivneam dar, iata, ea l-a cistigat! Viorica Lupu, premiul nu numai rasplateste, ci si obliga! Asa e in viata. Nu trebuie sa consideri ca, o data cistigatoare, noi vom inceta a mai fi cu ochii pe tine si pe ceea ce faci. Dimpotriva. Atentia noastra, a tuturor, de la mic la mare, de aproape si de departe, va fi atintita de aici incolo si mai intens asupra ta. Te vom sprijini, vom fi alaturi de tine, dar tu va trebui sa duci greul. Te-ai dovedit cea mai buna din echipa, sau, ca sa mai si glumim putin (a nu se citi PUTIN), cea mai tare din parcare. Sufleca-ti, prin urmare, minecile, incordeaza-ti muschii si... inainte si la mai multe premii. Caci tu esti mindria noastra, stindardul nostru, si noi te urmam. BRAVO! P.S. Adu-l cu tine, sa-l vedem si noi, sa-l pipaim, sa ne incredintam ca nu ti s-a dat un fake! *54* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 06:15:27 AM EDT *Subject:* pe bune... bravo, vioricai, lui radu, lui serban... o confirmare a faptului ca drumul este cel care conteaza mai mult decit destinatia finala... marshez la provocarea vioricai... *55* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 06:57:41 AM EDT *Subject:* ametzesc Luati-ma mai incet, fratilor, ca ametesc. Irina, draga mea, tu exprimi foarte frumos ceea ce eu am simtit cind mi-a confirmat Radu ca am picat cu adevarat pe norocosul numar (mai ales chestia cu raspunderea si etc), drept care imediat am propus cursa pentru urmatoarea miutza, nu de alta, dar sa pun maimuta in spatele altcuiva... pentru ca eu sint tot aia "model vechi" cum spunea Tibi, neserioasa si oarecum descreierata (asta eu spun), poate doar o pana doua in plus in coada da paun, dar nu ceva esential... doar sint de la E... E drept ca acest site se dovedeste a fi, pentru mine cel putin, o minunata jucarie, cu care imi petrec citeva ore zilnic, cautind o evadare spre anii de liceu, citesc si recitesc, ma uit la poze, incerc sa reconstitui, scormonesc in memorie, doar-doar mai gasesc ceva in cioburile de mozaic spart risipite printre neuronii mei (aia care mai supravietuiesc)... Yep. Discul il voi primi la Bucuresti (daca nu uita "americanii" dintre noi sa-l aduca) ceea ce reduce considerabil sansele sa il uit eu... Va imbratzisez cu drag, si va pup cu si mai mare drag, si numar zilele cu fervoare, si dimineata si seara, nu de alta, dar sa fiu sigura ca 25 iunie se apropie din ce in ce mai vertiginos... *56* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 08:47:10 AM EDT *Subject:* aporpos de maimutza... chestia cu maimutza este ca-n bancul cu cocosatul si ciungul si cimitirul... *57* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 09:27:03 AM EDT *Subject:* a propos de a propos de maimuta In caz ca nu stiati, sau daca stiati dati-mi voie sa va reamintesc, majoritatea promotiei noastre, mai precis cei nascuti dupa oarescare data din februarie - pe care n-o stiu precis - sint(em) nascuti in Year of the Monkey (Chinese astrology)... fugiti la biblioteca si documentati-va ... *58* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Wed 11 May 2005 10:21:56 AM EDT *Subject:* da stiaaaaaaam, d-aia sintem cum sintem... *59* *Name:* Carmen Shirley (cu aceeasi simpatie pt Rodica A.) (karenar65@gmail.com@ ) *Date:* Thu 12 May 2005 08:34:38 AM EDT *Subject:* Maimutze si alte simboluri... Bravo Viorica, ma intrebam cine va fi norocosul (-coasa). Fara sa reproduc citate de partid (pe care de altfel nu m-am obosit niciodata sa le retin, dovada notele mele penibile la socialism stiintific)zic ca ti se potriveste onoarea si asteptam sa valsam (NU noi doua, ci noi in general) pe acordurile CD-ului tau. Ai dreptate cu maimutza, dar sa vedeti ce zice pe la zodii de combinatia maimutza cu balantza!!! (aviz amatoarelor cunoscute si necunoscute mie). E un fel de bomba cu ceas... Ceasul meu merge tot dupa 25 iunie, asa ca numar minutele-zile si incerc sa ascund lacrima din coltul ochilor... (si voi care credeati ca e laba gastii!)Pupici! *60* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 12 May 2005 08:57:53 AM EDT *Subject:* maimuta si care pe deasupra a invatat la E? *61* *Name:* Serban (vmanica@tufts-nemc.org; vmanica@comcast.net ) *Date:* Fri 13 May 2005 07:46:49 AM EDT *Subject:* Viorica cea norocoasa Dragii mosului, De cum am primit misila cu vestile despre norocoasa castigatoare, mi-am trimis all my elves in toate partile globului, prin cele mai adinci si intunecate cotloane, asa incit, cu mare grija, sa-mi aduca ale cele mai bune dintre cele mai speciale, alese "pe ochi", vorba ceea, ca sa stie Viorica cam cu ce se maninca lumea Rosettistilor. Nu de ici, de colo, da' trebuie sa fie marfa de calitate, pentru o persoana speciala si, mai ales, pentru un event so special. Lasind gluma de-o parte, m-am pus serios pe treaba si, (stind drept in picioare, ca pe vremuri, cind ieseam la tabla si cu parul taiat scurt, ca la regulament, masurat cu linia de d-na Dobrescu), permiteti-mi sa raportez, misiunea a fost indeplinita, in totalitate, obiectul catalogat, dar inca neidentificat, a fost trimis pentru pregatirile speciale pentru ambalare. Speram ca misiunea va fi aprobata din punct de vedere calitativ, poate mai putin din cel politico-ideologic, ca arata ce depravata si plina de mesaje subversive lumea capitalista a fost inca de acum treij'de ani. Dragilor, cei de-ai nostri care populam aceasta mica lume virtuala a chatroom-ului de la Rosetti75 (nu este funny ca sintem doar vreo 10, sau cam asa ceva, daca nu ma insel, care tot scriem mesaje aici...Radule, stii ceva, poate ar trebuie sa adaugi la home page, ceva de genul... Rosettisti din toate tarile, sculati-va, treziti-va, poate asa reusim sa aducem mai multi din nou la viata in chatroom; in acelasi timp, daca unii chiar vor sa participe, poate ca cel mai puternic stimulent va fi ceea ce le spune inima lor), deci dragii mei, este o placere greu de descris in vorbe sentimentul pe care l-am avut aducindu-mi si eu o umila contributie la site-ul pe care Radu continua sa-l mentina si imbunatateasca day in and day out. Mai sint sase saptamini de miine, incerc sa gasesc tot felul de repere in aceste saptamini ramase, asa incit timpul sa poata trece ceva mai repede si sa ajungem la ziua in care ne vom indrepta spre aeroport, ca sa ajungem la Bucuresti. Anyway, have a nice weekend si sa auzim de bine de la toti(cei 10 or so prezenti aici). Va pup pe toti, Serban *62* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Fri 13 May 2005 06:12:42 PM EDT *Subject:* thank you Dragii mei; draga Radu, care depui eforturi supraomenesti pentru acest site; draga Serban, care te-ai ostenit si tu pina peste poate pentru premiul surpriza; dear all care scrieti la forum, trimiteti poze si articole; dear all care vizitati acest site (nu stiu cum dar imi vine sa-l parafrazez pe Dante - voi, care intrati aici, aduceti cu voi lumina si speranta; vreau sa va multumesc pentru onoarea pe care mi-o faceti, intr-adevar, sint norocoasa cistigatoare, dar am si perseverat - am vizitat zilnic site-ul, si nu o singura data, in speranta de a va regasi, de a va simti mai aproape, de a mai atinge o data trecutul care a trecut atit de repede, irevocal si ireversibil. Sint sigura ca la ora asta mai este cineva pe site, sau a fost acum o clipa, sau va veni peste o clipa; nu conteaza. Chiar daca sintem numai noi astia 10, inseamna ca avem motivele noastre pentru care venim aici, avem nevoie sa revenim again and again and again, sa cautam la mesaje, sa verificam daca a mai aparut vreo poza cu cineva de care ne e dor, sau de care nu mai stim nimic, sa ne bucuram ca mai gasim o amintire, sa mai reconstituim o frintura de moment din viata noastra de liceeni si de rosettisti; si nu pot decit sa ne doresc la toti sa gasim ceea ce cautam cit mai repede, fara ca asta sa insemne ca vom abandona site-ul. Dimpotriva, vom gasi si mai multa placere in a fi impreuna, chiar daca acest impreuna este virtual si nesincronizat. Pentru ca avem acest acum si aici, care ne este pretios tuturor, ne e drag si il tinem aproape de inima. Pentru mine este o evadare din realitate, I am a teenager again, no homework, no responsibilities, just having fun with my buddies. And boy, am I lucky to have you ten or so guys for my playmates and soulmates right here and now! No girl in her right mind would ask for more! thank you guys for being here with me! love you guys! just don't go away! not yet, not just yet! *63* *Name:* cristina tache de la C (cristina_tache@yahoo.com ) *Date:* Sat 14 May 2005 12:34:52 AM EDT *Subject:* "those ten or so" Dragilor, iubitilor, bai rosettistilor! Nu ca sa "umflu" nejustificat numarul chatistilor scriu eu hic et nunc, ci pentru ca din cind in cind rabufneste in mine adolescenta care, asa cum am mai spus-o, chiulea la geologie (by the way, Bombita era oripilata ca ziceam pietre si nu roci) ca sa invatam la...muzica "care iasche", caci Calu' (va mai amintiti de el, hai C-istelor!) ne mai dadea si extemporal, la care Magda Enachescu isi scria pe picioare, dezgolindu-si slowly,slowly, pulpele pentru niste bemoli sau diezi sau ce-or fi fost ei acolo. Nu ca adolescenta nu ar mai exista, dar ne straduim sa n-o mai scoatem in lume prea des, ca la juma'de secol ai zice ca intelepciunea si seriozitatea ne cocoseaza. Vorbe de claca, fratilor, nimic nu-i adevrata si asta se vede din entuziasmul si nostalgia sagalnica a tuturor celor care viziteaza siteul elitei rosettiste (nu e ironic, eu chiar cred ca noi, saptezecisicincistii am fost cei mai cei din istoria liceului). Imi amintesc, citind despre Bibilu cind ne spunea el diferenta barbat si femeie care este... in fata, cind nu venea simbata zicea ca l-au vrjit scroafele, fiindca si-a gasit ciorapii desperecheati. Si mai sunt precis, dar chiar sunt emotionata acum, nu stiu de ce ca doar nu ma vede nimeni, doar gindul ma poarta inapoi in curtea liceului si in clasa. Imi amintesc de exemplu cind la examenul de admitere (ehei, cine isi mai aminteste sa ridice mina!) o fata, ulterior la D cred, nu-mi amintesc numele ei, dar stiu ca ma uitam cu veneratie(?!)atunci la ea, a declarat ritos, in curte, cind asteptam sa intram la examenul de limba romana, ca o sa ne dea Cosbuc. Si Cosbuc a fost. Oare de unde stia ea? Dragilor, call me crazy, dar desi sunt la servici, s-a terminat prima si cea mai grea parte a zilei, cu radiojurnalul de ora 7.00, ceva s-a blocat in capul meu, mintea o ia razna inapoi cu peste 30 de ani si, nu rideti, imi vine sa pling. Deci, aici ia sfirsit aceste inceput. Un sfirsit de saptamina cool va doreste o incurabila nostalgica (dar nu dupa ce ar putea rautaciosii sa creada). Cristina *64* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Sun 15 May 2005 04:31:28 PM EDT *Subject:* profesori Sa nu rideti de mine, dar eu imi aduc aminte cu mare placere de orele de geologie. Vreau sa precizez ca de ore, nu de continutul lor, din pacate - a fost una din materiile pe care le-am invatat cu placere sporita poate si de faptul ca scapasem de d-na Hazgan. Iar Bibilu'... daca stau si ma gindesc bine, cred ca era extraterestru... alta explicatie nu gasesc... doar daca nu fusese abducted and brainwashed, ca in X-files... *65* *Name:* Rodica (Shirley) - de la B (rodicaalexandru@hotmail.com ) *Date:* Sun 15 May 2005 06:00:32 PM EDT *Subject:* English ROSE TEA Am fost cu voi si langa voi in tot acest timp. V-am citit, am plans si am ras, v-as fi scris dar nu am avut cuvinte, nu am avut ragaz. M-am gandit indelung la voi toti, la cum eram atunci si cum ne-am transformat. Pe multi dintre voi v-am cunoscut mai pe "indelete" dupa terminarea liceului si dupa 25 de ani de la terminare. Fiecare intalnire, fiecare revedere anuala, sau la revenirea vreunui Rosetti-st revenit de departe au fost un prilej de a va multumi pe tacute ca existati. Nu va ganditi ca sunteti doar 10 (pe chat), in realitate suntem mai multi, dar trebuie sa ciuliti urechile ca sa-i auziti pe ceilalti :) M-am gandit indelung la semnificatia acestui loc si a acestui nume, am incercat sa las deoparte simbolurile de atunci deja prafuite de amintire si sa va propun sa cream un simbol nou prezent la intalnirea noastra la a 30-a aniversare. Din descompunere in ROSE TTI si apoi din trecerea la transcrierea fonetica [ti:] si din nou o revenire intr-un cuvant cu aceeasi pronuntie, am ajuns la TEA ...si asa s-a nascut ideea de a transforma "The Mad Tea-Party" intr-un "Rose Tea Party". Nu suntem oare fiecare din noi o Alice intr-o tara a minunilor, calatoria noastra in timp la anii de liceu are ceva tainic si neinteles. Si nu m-as opri aici si as trece la English ROSE TEA ... si in acest fel vom ajunge la gustul si aroma anilor petrecuti la Rosetti. Incredibil cum s-au legat in mintea mea cuvintele lui Tibi: acest "Rosetti-thing, care ramane standing, acolo pe deal, Stonehenge si Sarmizegetusa multora dintre noi, care continuam sa revenim in incinta-i, cu pasul sau doar cu gandul, poate in speranta de a reintalni vreun alumni ratacit, most likely ourselves." incercand sa defineasca semnificatia Rosetti-ului in viata lui si a noastra. si cele ale Irinei: "vezi Alice in Tara Minunilor, eternul ceai de la eterna ora cinci..." 'it's always tea-time, and we've no time to wash the things between whiles.' Sper ca revederea noastra sa fie un aromat, inmiresmat si de neuitat English ROSE Tea ! *66* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Sun 15 May 2005 06:10:33 PM EDT *Subject:* marunte.. Se adunsera cam multe: concursul a venit si a trecut, unul nou s-a injghebat, cate-un link mai schiopata, Serban mi-a mai trimis doua poze recente cu trei muschetari (ad-hoc) de la B, am mai adugat colegi la catalog, ba chiar nouatati din lumea-ntreaga. Si continuam, si continuam... *67* *Name:* Rodica (Shirley) de la B (rodicaalexandru@hotmail.com ) *Date:* Sun 15 May 2005 06:17:19 PM EDT *Subject:* Scrisoare deschisa colegilor si profesorilor Marturisesc ca m-ati impresionat atat de tare cu ceea ce ati povestit de cand a luat forma site-ul, incat nu o data m-am simtit obligata sa va raspund. Trebuie sa va marturisesc ca sunt mandra ca am absolvit acelasi liceu cu voi, va "invidiez" pentru memoria si claritatea exprimarii. Va iubesc si va multumesc pentru ceea ce ati impartasit cu noi toti, cei care doar am citit. Sentimentul de a apartine grupului Rosetti-stilor "IS GREAT"! Viorica, sa stii ca nu numai E-ul a fost fara profesori. Diriga noastra, dna Dobrescu s-a suparat pe noi (nu-mi amintesc insa de ce) si nu a vrut sa se fotografieze cu clasa a carei diriginta i-a fost pentru 3 ani. In ultima clipa Edmond Turcu a acceptat sa ne insoteasca si il voi propune spre adoptie ca diriginte, retroactiv, pentru B (ce spuneti B-istilor?) Am avut profesori pe care i-am purtat cu mine in acesti ani. Pamela (dna Dumitrescu) a fost modelul meu de eleganta si sobrietate. Pamela, Ann si Linda au fost pentru cei de la B cele mai indragite si cele mai prezente in viata noastra de liceeni. De Pamela, imi amintesc ca ne indemna in clasa a IX-a sa vorbim in engleza indiferent cat de prost faceam aceasta. Ann incerca sa fie mai severa, pentru a nu lasa impresia ca tineretea ei o poate face mai putin autoritara. Majoritatea cantecelor invatate la orele de engleza, cu Ann, Linda si Pamela au ajuns cantece de leagan pentru fiul meu, care nu-si mai aminteste acum, dar pentru mine a fost fun si va imaginati ca de fiecare data eram mai aprope de voi toti Rosetti-stii. Cu Linda am invatat geografie, dar nu numai asta. Imi amintesc de ea ca de o sora mai mare. Dupa 30 de ani, Linda m-a intreabat daca mai am rochia cea rosie de la banchetul de absolvire. M-a podidit plansul si rasul, de dragul si de dorul ei si inca nu i-am raspuns. O voi face acum in aceasta scrisoare deschisa, multumindu-i pentru fotografia ce se afla in memoria ei si care nu are nici o copie in vreun album personal De Telega imi amintesc cu placere, am regasit si eu insigna trogloditilor. Nu-mi mai amintesc multe de acolo, mai pregnanta a ramas amintirea despre o alta tabara, la Izvorul Muntelui, organizata dupa o olimpiada de matematica/fizica. Atunci m-a gasit diriga in camera baietilor, fumand. Cand am revenit in Bucuresti a chemat-o pe mama la scoala si m-a parat. Mama nu m-a certat cand a revenit de la intalnire, ba chiar i-a explicat dirigai ca nu trebuie sa se ingrijoreze, deoarece eram cu mai multi baieti in camera. Ce gust deosebit aveau tigarile fumate cu voi Mircea - Papastratos , Eugenia - Double Horses, Caius - cu tine ce fumam oare? Imi amintesc cu placere de experimentele la fizica, chimie si anatomie in limba engleza. Edmond .. Numele celui cu care am facut chimie nu mi-l mai amintesc, dupa numai un trimestru a pleac la doctorat si am avut ocazia sa-l avem profesor pe dl Furnica, tatal Rodicai, de a carui blandete si eleganta va amintiti, cred. Mi-ar fi facut placere sa fie posibil sa-l avem printre noi. Poate ar fi trebuit sa-l adaugam la rubrica In Memoriam... Am avut un sentiment de mandrie ca l-am avut pe Andrei Bacalu la anatomie. Imi amintesccat de surprinsi am fost de memoria-i deosebita. Dupa a doua ora in care a citit catalogul, ne stia pe fiecare dupa nume. ... Intr-o zi insa am avut o surpriza sa constatam ca Irina si Rodica Tuicu (ambele brunete si cu parul ondulat) au fost apelate cu numele vice-versa. Atunci am avut explicatia "procedurii" de memorare vizuala. De orele de dirigentie va mai amintiti? Imi amintesc ca impreuna cu Rodica Tuicu m-am dus la biblioteca Sadoveanu pentru a alege un subiect de dezbatere in care sa o provocam pe diriga, a carei gandire obtuza a facut-o sa fie departe de noi in anii de liceu. Ne-am ales ca subiect o piesa de teatru de Paul Everac despre un baiat care a vrut sa-si croiasca drumul in viata singur prin propriile forte, fara suportul tatalui sau ... si am incercat sa o convigem de modul de a gandi la acea varsta. Dupa absolvire, Rodica ( Mirabela) si cu mine am ramas bune prietene si ne-am vazut regulat in primul semestru de facultate, apoi preocuparile in faculatati diferite nu ne-au mai permis ragazul de a ne vedea. Trecerea ei dincolo a fost pentru mine prima despartire dureroasa si de necrezut. Mult timp dupa ce eu nu mai era, ii simteam dorul si o cautam din priviri pe strada, printre oameni in speranta ca o voi regasi. *68* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Sun 15 May 2005 11:58:16 PM EDT *Subject:* This just in.... Serban mi-a trimis o poza de mare valoare: intalnirea de 10 ani a B-istilor. Am adaugat-o la Atunci (caci este mai mult ...Atunci dacat ...Acum). Scotociti, scotociti! replies to this message (1) *Name: Simona (de la C) (toncea@yahoo.com) *Date: Mon 16 May 2005 03:18:29 PM EDT *Subject: Unde-s perlele? Fetelor (scuze, la C eram numai fete), nu mai exista nici un caiet cu perlele profesorilor notate pe la coada? Personal am distrat o multime de prieteni cu "Las' pi Ana, tresi pi Lica" a profesoarei noastre Chiribau (pronuntat "laspiana,trespilica"). Si o adaugire la capitolul Bibilu: lumea e condusa de undeva de sub muntii Himala, de atlantizi transformati in delfini! *69* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 16 May 2005 10:34:45 AM EDT *Subject:* luni, dupa-masa aferim cu Rose Tea! De fapt, am spus-o si la intilnirea de joi. Rodicutz, poate ii trimitzi lui Radu desenul acela... hm??!! si-mi place, imi place tot ce scrietzi, si astept fiecare zi cu nerabdare sa vad ce s-a mai adaugat, cine, citzi, care amintiri. Creste, chiar daca incet, dar sigur creste si amintirile se trezesc. Izvorul Muntelui, da, Rodica, olimipicii la Izvorul Muntelui... ce excursie aiuristica (pentru mine) a fost si aceea. Apropos de ce spunea Tibi despre Mirel... avea ceva baiatul acesta ce eu, cu mintea de atunci, nu am inteles... Dar cred ca asta era - ce spunea Tibi... Si tin minte pasta de dinti de pe clanta... Dar a mai fost o tabara dementa, la Cheile Bicazului, in vacanta de primavara dintr-a unspea. In urma careia m-am ales cu noua la purtare... Si in care, la sfirsit, in noaptea dinainte plecarii, cineva a schimbat hainele din bagaje iar in altele a pus niste pietre... Si tin minte ca unul dintre presupusii vinovati era un coleg - Alecu oare il chema? - de la D, care saracul incasa cam toate belelele... pentru ca era prea cuminte.... Nu stiu, trebuie sa ma uit in cataloage si acum n-am ragazul, ca sa-i depistez numele. Mai tii minte, Rodicutz, cum ti-am ghicit in carti in tren spre Izvor? A fost singura data cind am facut-o... *70* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 16 May 2005 10:43:12 AM EDT *Subject:* intrebare am uitat sa te intreb, Radule... de cind n-ai mai avut atita fun ca acum, facind site-ul asta? replies to this message (1) *Name: Radu Richard (radu . i @ ieee . org) *Date: Mon 16 May 2005 10:46:20 PM EDT *Subject: intrebare Irina: am uitat sa te intreb, Radule... de cind n-ai mai avut atita fun ca acum, facind site-ul asta? Ai drepatate, ai drepatate, nu e usor sa gasesc un moment in trecut care sa fi fost atat de fun and exciting cum a fost si continue sa fie acest site. Pe puncte, nu necesar in ordinea importantei, iata motivele: 1. Ce poate aduce mai multa satisfactie decat sa-ti vezi creatia tehnica luand forma, apoi ‘trezindu-se la viata’ si-n ultima instanta, ‘maturizandu-se’ alaturi de tehnicianul-creator prin greseli, mici victorii, subterfugii tehnice, forta bruta, etc. 2. Este o piesa speciala: O MASINA A TIMPULUI! - inzestrata insa cu protectii impotriva paradoxului calatoriei in timp: ne uitam, atingem, traim dar nu putem schimba nimic – si nici ca am dori, caci a fost perfect! 3. Si apoi bucuria de a-ti intalni la un loc prietenii de peste 30 de ani, colegii, invatatorii, pe cei iubiti, pe cei indragiti, pe cei ce radeau, pe cei ce plangeau. 4. Momente si mistere explicate in final prin corelarea acelorasi imagini luate si interpretate (atat de) diferit de adolescentii Rosettisti. 5. Curiozitate: cine, cand, de unde, cum; mai prozaic, ce pagini sunt vizitate mai des, de cine (n-aveti grija, e vorba doar de domeniu si adresa numerica) ce place, ce atrage, dar mai ales ce gandim, de unde venim, unde mergem. Si peste 10 ani sau poate 20, e posibil ca unul dintre noi Rosettistii ’75 sa gaseasca un CD prafuit cu titlul Rosetti’75, ce nu va mai putea fi citit cu tehnologia de atunci, si pe care-l va atasa ca mostra la o viitore rubrica ‘Nu chiar atunci’. Fara indoiala deci, am fun in ciber-spatiu dar voi avea si mai mult fun cand ne vom vedea, vom vorbi despre mici si mari, vom dantui si ne vom bate pe spate, ca vechi prieteni ce suntem, in spatiu real. *71* *Name:* Serban (vmanica@tufts-nemc.org ) *Date:* Mon 16 May 2005 11:57:03 AM EDT *Subject:* Irina si taberele Irina, dar si Rodica, imi cer scuze sa va corectez pe amindoua, dar tabara cu olimpicii a fost la Izvorul Muresului, acolo unde ne dusesem si cu un an sau doi inainte. Cit despre English Rose Tea, great idea, I subscribe to it too. A propos de lipsa d-nei Dobrescu din poza clasei noastre, cred ca eu am avut pe undeva o parte din "vina", unul dintre cei ce-au generat enervarea ei pe mai multe subiecte, dar a trecut asa de mult timp de atunci, incit nu cred ca are vreun sens sa zgindarim fiecare fila si sa lasam oamenii asa cum au fost. Singurul comentariu pe care-l pot face este ca nu am agreat cu ideea ei cum ca "doctorii fac medicina pentru bani" si am cam fost foarte clar in a-mi exprima opinia divergenta, cu un comentariu despre matematicieni. Voi mai stiti ce s-a mai intimplat cu d-na Dobrescu, sau daca mai traieste? In sfirsit,Alecu de care vorbeste Irina este Alec Iures. Trebuie sa ma reintorc la pacientii mei, asa ca vom "conversa" mai tirziu. Serban replies to this message (1) *Name: Rodica Dorothy [Trandafir] (tanasestii@yahoo.com) *Date: Wed 18 May 2005 03:18:19 AM EDT *Subject: vreau si eu sa ma joc cu voi Am fost destul unul din ochii muti ai jucariei pardon site-ului nostru. Am luat o gura de tinerete,un dram de nebunie,un pic de tristete si multa bucurie, asa ca vreau si eu! Macar in putinele clipe in care am acces la camera gingasei mele fiice si la calculatorul ei[e in prag de bac si are prioritate] Va pup cu drag. Rodica Trandafir Tanasescu Dorothy *72* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 16 May 2005 12:56:14 PM EDT *Subject:* corect da, ai dreptate, serbane, m-am luat dupa Rodica (ah, Rodica!!). Izvorul Muresului, desigur, unde acum se fac tot felul de Serbari ale Zabezii si este un loc foarte sic. am auzit ca are si pirtii bune de schi. veddeti, d-aia e buna munca in colectiv! *73* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Mon 16 May 2005 12:58:25 PM EDT *Subject:* corect scuze pentru greselile ortografice... de tastare... *74* *Name:* Carmen Shirley (karenar65@gmail.com ) *Date:* Mon 16 May 2005 04:34:52 PM EDT *Subject:* Amintiri despre viitor Stam fiecare cu amintirile noastre, incercand sa ne impacam cu cei care am fost odata, dar si cu cei care am devenit intre timp… ceea ce parea la inceput o idee nebuna, nebuna, nebuna prinde incet contur, ca un roman ale carui personaje se dezvaluie incet, pe neasteptate. Romanul nostru, al carui inceput se pierde in ceata, se indreapta vertiginos spre puctul acela pe care il asteptam toti : 25 iunie 2005. Ca si toti ceilalti – cei care scriu si cei care nu scriu (inca) aici – traiesc deja emotia revederii. Am inceput sa va revad in vis (nu e metafora) si asta inseamna ca intalnirea noastra a trecut dincolo de real, dincolo de actualitatea noastra mai mult sau mai putin confuza, intr-un taram unde totul este posibil. Un stream of consciousness colectiv… fluxul detaliilor aproape ca ne sufoca si uneori simt disperarea celui care se teme ca nu a trait totul, ca nu a fost intotdeauna where the action was, sau ca a fost si – vai! – amintirea respectiva nu vrea sa revina la suprafata cu suficienta claritate… din mii de detalii se contureaza un adevar intreg si miraculos, pe care abia astept sa-l retraiesc la ceasul ceaiului de Rosetti. Mi se pare mie, sau chiar se zareste o umbra de cyber-competitie literara ? E minunat. Este opera noastra de prim rang, care este mai buna decat orice scriere – pentru ca e a tuturor, fara sa fie mai mult a unuia sau a altuia. Intregul nostru rotund sau coltzuros, cu bucuriile, frustrarile, durerile si melancoliile noastre. Toate sunt acolo, cele recunoscute si cele nespuse, de atunci dar si de atunci incoace… Multumesc si eu eternei energii solare care ne-a dat voie sa existam asa. Si sa fim asa cum suntem. Si sa ne cunoastem – cu o sinceritate tarzie, as spune « in sfarsit » dar cuvantul « sfarsit » nu-si are locul printre noi. Asa cum, pe forum-ul nostru, ceea ce a fost este trecut la « next page », tot asa trebuie sa ne intelegem si noi destinul. Ca sa mergem mai departe, trebuie sa revedem ceea ce a fost si sa facem din asta un inceput. IMPREUNA. *75* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Mon 16 May 2005 04:57:37 PM EDT *Subject:* ceai Acum imi pica mie o fissa, contraziceti-ma daca gresesc, dar toata poezia de dupa Rosetti si English rose tea... de fapt cautam sa reconstituim unul din faimoasele CEAIURI? Splendid. Si va rog, va rog, vizitati site-ul cit mai des! The lucky nr. 2000 hit is in for a very good one! *76* *Name:* Rodica Trandafir (Dorothy) (tanasestii@yahoo.com ) *Date:* Wed 18 May 2005 01:56:59 PM EDT *Subject:* vreau si eu sa ma joc cu voi Am fost destul unul din ochii muti ai jucariei pardon site-ului nostru.Am luat o gura de tinerete,un dram de nebunie,un pic de tristete si multa bucurie,asa ca vreau si eu! Macar in putinele clipe in care am acces la camera gingasei mele fiice si la calculatorul ei[e in prag de bac si are prioritate] Va pup cu drag.Rodica Trandafir Tanasescu Dorothy *77* *Name:* fiica Rodica Trandafir (Dorothy) (tanasestii@yahoo.com ) *Date:* Wed 18 May 2005 02:03:18 PM EDT *Subject:* scuze... N-am invatat-o pe mama inca toate ascunzisurile forumului (care are un format nou si pt mine), de-aia s-ar putea sa apara semnaturi si post-uri pe unde nu-si au locul. Asa ca imi cer scuze pe aceasta cale. A, si am pierdut un post care cica ar fi fost pus ieri de ea (habar n-am ce face ea pe la calculator) dar nu-l gasim, asa ca daca stie cineva ceva, va rugam sa ne ajutati! In rest, sunteti simpatici cu totii, sper sa ajungem si noi asa dupa ce om termina liceul (adica peste 29 de zile...nuuuuuu!) *78* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Wed 18 May 2005 02:43:02 PM EDT *Subject:* postul pierdut Postul pierdut de Rodica Trandafir este raspuns la mesajul 41. Inca o dovada ca Bibilu'... *79* *Name:* Simona de la A (ex-Vasilescu) (simona_berca@yahoo.com ) *Date:* Thu 19 May 2005 07:15:21 AM EDT *Subject:* un gand Dragii mei, M-am intalnit ieri cu Rodica (ex-Munteanu) si Iulia (ex-Ghere)ca sa discutam una, alta despre organizare. Dintr-una in alta am inceput sa vorbim despre site. Trebuie sa recunosc ca am vizitat site-ul de mai multe ori, m-am uitat la poze (deh, inca suntem copii, nu:))dar nu am intrat pe forum. Azi este pt prima oara si am ramas impresionata de ceea ce am citit. Si pt ca multi dintre voi si-au pus gandurile pe hartie, permiteti-mi si mie sa fac acum acelasi lucru. "Omul este expert in a face promisiuni si, adesea, inima ii da ghers sa faca chiar juraminte. In focul unei emotii sau in miezul unui eveniment, fie el plin de bucurie sau incarcat cu vibratia profunda a suferintei, omul promite cate in luna si stele. Barbatii si femeile jura in fapta preotului si sub cupolele bisericilor sa-si fie alaturi unul altuia “pana ce moartea ne va desparti”. Cand o fiinta draga paraseste dimensiunea materiala, scriem pe cruce tot felul de promisiuni. Dar atunci cand promite, omul pare indepartat de adevar, visator, abstract. El nu minte, dar nici nu spune adevarul. El se afla intr-un adevar pe care-l traieste in clipa aceea, dar foarte departe de adevarul existentei, invaluit in schimbare, transformare, in surprinzator, in neasteptat. Surpriza creaza asteptare, juramantul o face sigura. Amandoi viseaza viitorul si omul nu este stapan pe viitor. OMUL POATE FI CEL MULT REGELE UNEI CLIPE, dar se crede si regele viitorului cand isi da voie sa faca promisiuni si sa rosteasca juraminte. Realitatea existentei umane arata ca oamenii abia isi implinesc promisiunile contractuale in plan social si nici atunci nu o fac pana la capat. Oamenii divorteaza tot mai repede si mai usor, relatiile contractuale sunt tot mai fragile si mai pline de tensiune, planurile pe termen lung se scurteaza si toate acestea dovedesc ca promisiunea cantareste cat o pana de gaina. Sau cat un fulg care se topeste in urmatoarea secunda. Vesnicia cuvintelor ca si vesnicia omului, se supun legii timpului si de aceea ele nu exista decat pret de o clipa. Si atunci orice juramant si orice promisiune devin inutile. Poate ar fi mai bine sa nu mai promitem si sa nu mai juram, dar sa avem puterea de a prelungi sentimentele noastre cele mai frumoase in eternitatea fiecarei secunde. Viata insasi este promisiunea cea mai inalta:”esti in schimbare, tu te schimbi mereu si de aceea nu poti promite sa ramai neschimbator” , ne spune ea. Caci in viitor nu esti, inca, si de aceea poti doar sa iubesti acum, sa pierzi acum, sa castigi acum. Ce va fi maine nu ai cum sa sti si de aceea nu ai cum sa promiti. Caci faci azi o promisiune de dragoste vesnica, dar la coltul strazii privirile tale se atintesc asupra unei femei mai frumoase sau asupra unui barbat mai atragator. Imediat uiti ce ai promis inainte si, cand ii aduci aminte de juramantul tau, incepe sa te mustre constiinta. Cuvintele pompoase izbutesc sa ne amagesca fiindca nu avem vocatia sinceritatii si nici vocatia comuniunii autentice cu timpul. Orice incepe in planul existentei are un sfarsit si orice se sfarseste are un inceput. Am ajuns sa promitem in exces asa cum bem apa. Fara nici o responsabilitate. A promite mai putin si a trai mai mult este, poate mai incurajator, mai spontan, mai fermecator. CACI CEEA CE VA FI MAINE, DOAR DUMNEZEU STIE!" Sper sa nu credeti ca sunt o cinica! Cu mult, mult drag, va pup pe toti, Simona (Nancy) *80* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 19 May 2005 07:39:39 PM EDT *Subject:* alt gind Ce sa-i faci? asa sintem noi (adica eu si ceilalti care scriem aici; care nu-i de acord sa protesteze) astia de la forum - mai candrii, papugii, cheflii si zurbagii... nu trebuie sa ne iei chiar asa in serios, ca oricum au spus-o altii mai destepti inaintea noastra: Caligula, dit-on, couchait avec sa mere. Moralite: On ne peut pas contenter tout le monde et son pere. *81* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Fri 20 May 2005 04:50:06 AM EDT *Subject:* simonei vroiam sa adaug - noi n-am promis nimic, n-am fagaduit marea cu sarea, nici in fata preotului, nici a altcuiva, nici in fata noastra insine... Noi doar facem ceea ce simtim. Prin urmare, sper sa nu dezamagim pe nimeni si sa nu parasim pe nimeni si sa nu inselam increderea nimanui, cu voie sau fara voie. Ai incredere in noi toti, inclusiv in tine, Simona! *82* *Name:* Carmen Shirley (karenar65@gmail.com ) *Date:* Sat 21 May 2005 12:39:31 PM EDT *Subject:* promisiuni?!? Ma pregateam sa protestez intr-un fel sau altul dar intre timp am renuntat, caci cred ca acesta nu e locul pentru discutii in contradictoriu. Nu stiu ce nemultumiri avea Simona cand a scris aici, nu stiu ce istorie veche ii arde inca sufletul dar cred ca oricare ar fi aceea, e timpul sa o lase la o parte si sa priveasca inainte. Daca unii dintre noi privim din cand in cand si inapoi, asta este pentru ca ne face placere. Nu trebuie sa fie la fel pentru toti. Daca aceasta e placerea noastra - cu melancolii, chelii, burtici, copii, casatorii fericite sau divorturi, familii vesele sau triste, dureri de masele sau reumatisme, cozi la carne sau la lapte sau masina la scara - meritam, dupa 30 de ani sa ne savuram bucuria asa cum credem de cuviinta. Sau sa ne privim durerile cu umor. E pacat daca incepem sa ne dojenim unii pe altii si sunt convinsa ca nici Radu nu s-a gandit la asta cand a deschis acest site. In ceea ce ma priveste, in seara in care am deschis si am citit nr.79 am inchis imediat si m-am culcat cu un gust amar. Sper ca aceasta experienta - unica pana acum - sa nu se mai repete. *83* *Name:* Rodica Dorothy [Trandafir] (tanasestii@yahoo.com ) *Date:* Sat 21 May 2005 12:49:35 PM EDT *Subject:* Simonei... Noroc ca te cunosc demult si stiu ca ai simtul umorului draga nasa!Tu nu stii ca pe acest forum suntem tineri ,putin nebuni si de loc responabili?Nu facem promisiuni,nu avem responsabilitati,nu juram nimic,doar incercam sa fim noi insine putin altfel decat in viata de zi cu zi.Hai,te rog, fii Nancy!!! *84* *Name:* Tibi (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Sat 21 May 2005 12:54:37 PM EDT *Subject:* Henry Henry locuia pe Toamnei, colt cu Salcamilor, intr-un bloc cu pedigree, potrivit cu rafturile de carti pana la tavan si cu atmosfera de eruditie in disarray, dinauntru. Undeva prin adancurile apartamentului puteai, la ore mici, sa dai si peste regretatul regizor-frate Alexandru, cultivand in tacere mere rosii pentru Anastasia, care tocmai a trecut. The Sorting Hat m-a asezat la A, thank God, dar nu si in grupa lui Henry, per se, desi over the years am avut privilegiul sa particip la multe ore cu el, inclusiv si not to mention dirigentia, care in hindsight seems unreal and so unfit, for a Henry Higgins. There were days when people were crying and suffering or rejoicing and applauding after, during, or in anticipation of yet another upcoming, non-scripted Tatos Treatment and imminent, instant-flight, Star Trek-Jeopardy-like voyage through vocabulary, grammar, phrases, patterns, the odd brick wall, Latin languages, GBShaw, soccer, Peruvian mummies, as opposed to Egyptian of course, the meaning of “Ab-solute”, with a high pause after the first syllable, and the despicable “Dambovita river flavor”of some of our morometic pronunciations of otherwise sacred Shakespearian utterings, never mind the bell, bells can’t save’ya, … hmm, touching the tip of the Rig Veda, in Sanskrit no doubt, back to patterns and more vocabulary, no seat belts and no prisoners allowed, pause,….., and “ truly sorry, Mike, I didn’t know your mother was so sick, please forgive me, and go home now, mothers are important…”, and back to Shaw’s Pygmalion, Shaw was born exactly one century before we were, how’s that for a change, and by now the blackboard was a panoramic, Dali-esque, metaphysical fresco of lines, shapes and dots, depicted in chalk by one of Henry’s hands, without him looking or even facing the board, making a lot of sense to us, weary space-pilgrims, but not to madam Docan , care tocmai paseste discret pragul usii, afisand un inceput de zambet nedumerit, deoarece “se sunase” de 3-4 ori since cheile lui Henry ricosasera balistic dincolo de catedra si se refugiasera gravitational sub calorifer. “N-am gasit catalogul” - sopteste nevinovat doamna de istorie, in vidul abrupt creat de disparitia universului precedent. Henry quickly recovers, se destinde prietenos, culege trivialul catalog, landed face down pe obiectul lemnos numit “catedra” in dialectul local si, intr-o romana perfecta, cu ton colegial, se scuza pentru inacceptabilul disrespect neintentionat catre institutia “Cancelarie”, winks to us, fishes his fallen keys and dashes out, without looking back or closing the door. Until next time. And I just loved it. Until there was no next time. Henry strived on improvisation. Was actually its uncrowned king. I never knew if he worked hard to prepare or if he was really that good. And he knew we cannot tell which. That made life bearable in the cheap high-school pool for a deep ocean diver like our one and only Sir Mircea of Tatos. Uneori catalogul-buzdugan (cum si altii l-au interpretat) nu se oprea pe catedra. Uneori cheile azvarlite in aer nu nimereau inapoi, in mana aruncatoare. Uneori the silence expanded to the full session si ora se termina in tacere, fiecare cu solilocul sau interior. He was teaching us yoga, mandale si meditatii, trans sau nu-cedentale, he was teaching us to speak and maybe listen to ourselves. He was cutting us doors and even tried to push us through, to make a difference. He knew only too well that swimming could not be acquired on shore. I don’t think we got back to him with what we found. Maybe it’s not too late. He may be on line now... I guess he’s back in town. Perhaps we could all rent a bus, stop by his place for a minute, and leave him a really big card with some handwritten thoughts from the 30 years wars, the Rose Tea Tales, a soccer ball, a book he doesn’t need or the hug he may still be looking for. Most stories are told in Past Tense. But rules are exceptions and exceptions rule. Henry is in his late sixties, and he’s around, somewhere. He’s here. He IS. We are all breathing Present Tense, for what’s worth. Over the years I kept looking for him, on and off. Google helped. Trying to guess his whereabouts, his night-path through the very wild worlds that he opened up for us, once upon a high-school. I didn’t find much, just some hearsay and bits of hazy footprints… Henry and Randolph co-wrote a language book, at some point. I thought it was funny to read their names together again. And, by the way, none of this is meant to diminish or eclipse any other teacher or mentor from the Rosetti campus. Ann, Rox, Sheila, Linda,… they are all exceptional. They are also decent. Henry was not. Because the others were. It’s simply that a Henry topic takes all the available floor and then spills over some more, into adjacent and unsuspecting neighborhood, until exhaustion sets in and we all call it a day. Henry is not a particularly tall chap. In the sense that basketball would have been his violon d’Ingres, had he insisted in becoming a pro. Size may matter, yet measurements are not relevant in meters. He towers in my book, head and shoulders above his crowd, an unsettled and unsettling thinker, who simply cannot be listed but in a class of his own. A class of one. And what a ride we had ! He was giving us his best by taking us through the worst, forging our minds and roughing our skins, anticipating fires and battles he knew we were going to have to wage later and we were genuinely oblivious of, at the time. Bless you, Henry. Thank you, ever so much ! And there was a son, Teddy, who must be in his thirties now… And Rodica Tatos prefateaza romanul lui Mircea, “Drum la capat de drum”, pe care nu cred ca am sa-l pot citi. Anul este simetric, 2002. Editura este “Ararat”. As in Mount Ararat – the mountain of the Ark. Where the Ark might have landed. But we are not sure. I guess that may be what Henry was trying to do with his book, his Ark, impossibly yet necessarily full of “everything”, matter and spirit always in conflict, squeezed together in one finite wooden ship, desperate to find a place, a harbor, a mountain to make landfall before too late. But we are not sure. Compelled to make sense of a destination, although intuitively knowing the voyage is everything and that the true meaning likely lies within the movement itself, and the next trip, helas, will not be ours. It will still BE, nevertheless. But we are not sure. I’m getting carried away here, … For me, our contemporary, Mircea Tatos remains a philosopher who worked as a teacher, as others before him made a living out of polishing glass lenses and maybe got to liking it. We were his lenses, possibly. Definitely the glass. He protects his strength throwing decoys of vulnerability around, every now and then, while his true soft-spots get missed in the stampede… But, again, how can we be sure. Do we even need to be sure ? Not that we don’t want to be but, heck, we’ll never get out of these woods like this… In tramvaiul 5, once upon a rare time I had a chance to witness it, Henry se asezase absorbit in lectura unei carti cu coperta roz-pal si titlul “Los Signos”, evident in spaniola, evident esoteric, evident supraterestru, daca nu extra. Tramvaiul se umpluse intre timp. O duduie corpolenta se nimerise alaturi. Doua statii mai tarziu Henry (tre)sare ca ars , grabs mapa sa bleumarin cu fermoar, se scuza catastrofic in fata feminitatii accidental ignonate si-i cedeaza imediat locul pe scaunul politetii neconditionate. Monologul emphatic proiecteaza mici particole de saliva across the scene, pe care ochiul antrenat le observa din coltul meu de vagon, care pentru cateva momente se transformase in “The Globe Theatre”, for a meager 0.35 lei fee. Henry resumed his significant reading standing, precariously balancing his gold-buttoned blue blazer and his vinyl bag above the heavily endowed female anatomy seated below. Did he know we were watching ? Alta data, dupa cateva ore fara pauza , during which we suffered complete annihilation on the English front, Silvia ex-Mihut de la C deschide usa si anunta ca “…we’re gonna leave”. She was wearing jeans. The back label said “Free”, an obscure brand, with an innocent message. Door closes. Henry arunca creta si declara disperat: “ Uite, nu stim sa legam doua vorbe si doua timpuri ca lumea, but we know “gonna”. Folosim “gonna”, dom’ne, nici mai mult nici mai putin !Ignoranta agresiva in flagrant.... Alta data, "lectia deschisa" a fost un “treat” urias, pentru studenti si doi-trei profesori, mai putin poate pentru oaspetii dinafara cetatii, pe care mamicile lor nu-i hranisera cu hieroglife crude si omlete metafizice american-irlandeze servite la rece de zece ori pe saptamana si la ore diferite. La dirigentie,some other time, mi-am ales sa prezint ceva despre “originile universului’, nici mai mult nici mai putin, bazat pe o brosura gratuita si cu poze, de la biblioteca americana si pe bruma de cunostinte incerte pe care credeam ca le posed la varsta cand orice era posibil. Cred ca am navigat cu crescanda dificultate printre cele cateva teorii cunoscute, am facut cinci mii de greseli de limba si continut in vreo zece minute, am inventat cativa termeni de care aveam nevoie, si am sfarsit abrupt, prea transpirat si in pana de sens ca sa mai emit sunete sau idei. Some of the guys helped me out. Asked some questions. Made me feel alive. A bit. Mircea n-a zis mare lucru. M’a iertat de flagelarea publica, simtind poate ca nu mai era nevoie si ca intelesesem ce era de inteles, doar din priviri si din absenta elocventa a artileriei grele. Maybe he liked me. Maybe I didn’t even exist. I kind of chose to believe the former. Attaboy ! But there was warmth deep inside. And I could feel it on certain topics, or on “one on one” dialogue, or smoking together, outside the Berlin wall, on occasion. And that is the feeling that stays with me, the missing part where I would like to believe that my beloved and respected Henry M. Tatos, who had acted up all conceivable roles, had rejected time and routine with a passion worthy of conquering Ur, had written hermetic books and searched for a home and a voice on two separate continents for decades on end, finally gets a break and makes peace with himself. I hope he will somehow let us know. Possibly, he already did, in a language yet unknown to man. Chances are we may run into each other again, on a certain train platform leading to some RoseTeaHogwarts school of TLM (thought, language and magic), where everybody is still around, in flesh, spirit or in talking pictures on the wall, until summertime. When we have to go back and mingle with muggles, for a little while longer. All we have to do is make ourselves believe. Then it will happen. To those of you who are still awake, goodnite, and don’t let the bedbugs bite you…. T *85* *Name:* Carmen Shirley (karenar65@gmail.com ) *Date:* Sat 21 May 2005 06:49:11 PM EDT *Subject:* Henry Henry nu mai sta pe Toamnei colt cu Salcamilor, dar e aici, pe-aproape, pe Vasile Lascar si acum vreo luna si ceva, cand cu o sfiala pe care mi-o inteleg oricand l-am sunat, ca sa-l invit sa imparta amintirile cu noi in iunie, mi-a promis ca va veni. Avea glasul putin obosit si, cand l-am intrebat ce mai face, mi-a spus simplu: scriu si, din cand in cand, mai public cate ceva... Omul-om care stie sa faca si sa razbata, care gaseste intotdeauna calea si care se bucura de tot ce i-a daruit viata. Acel putin - atat de putin fata de cat ar fi meritat. Am citit cuvintele lui Tibi si iarasi m-au cotropit amintirile cu numele de Tatos. Cel care ne-a marcat viata cu trecerea lui vijelioasa. Cel pentru care Rosetti merita sa devina centrul nostru de lume, asa cum a si fost. Voi vedeti, prieteni si fosti elevi ai lui, ca numele de Henry apare mai des decat oricare altul in franturile noastre de roman de aici? *86* *Name:* Radu Richard (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Sun 22 May 2005 11:11:23 PM EDT *Subject:* Noutati.... Dragi rosettisti, Cristina Tache mi-a trimis cateva poze pentru 1975 precum si una pentru intalnirea din 2001. Multumesc Cristina. Radu *87* *Name:* cristina tache de la C (cristina_tache@yahoo.com ) *Date:* Tue 24 May 2005 01:08:01 AM EDT *Subject:* noi Dragi rosettisti, cu fiecare zi care trece descopar ca mai sunt atitea lucruri nespuse, neredescoperite sau pur si simplu omise din cauza virstei? (!) De exemplu, gasesc poze de la intilnirea de 10 ani, e drept, cu fetele (nu de la Capilna) de la C, cu sotii, cu Ann, cu noi. Imi aduc aminte de domnul Ivanier, Dumnezeu sa-l odihneasca, cum era el sufletul excursiilor noastre si cum noi nu prea il luam in serios. Imi mai amintesc, si aici le provoc pe C-iste sa scormoneasca in memorie, de excursia cu Alec si Luiza, consoarta dumisale, la Pestera parca, unde ne sufocam de cald in dormitoarele cu paturi suprapuse,punind gura practic pe geam pentru o farima de aer, drumul cu camionul, sus pe platforma, tinindu-ne de lanturi ca sa nu zburam la propriu din autovehicul. De numeroasele laxative (ciocolax) date Lilianei Ionescu zisa Sheila in seara balului de la Telega, ca sa nu participe la eveniment. Ea biata, se pregatea serios, imprumutind diverse items of clothing ca sa fie cea mai cea, cum visa fiecare fata la virsta cu pricina, dar ciocolaxurile noastre, ticaloasele si pizmasele, au facut-o sa petreaca o placuta noapte pe, pardon de expresie, WC. Ehei, o tempora, o mores. Gata, copii, ca este ora 8.00 a.m. si mor de foame, ca muncesc deja de patru ore. Enjoy the day, wherever you are! Cu drag, Cristina *88* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 24 May 2005 04:47:04 AM EDT *Subject:* despre... cristinel, la telega a mai fost si faza cu "fa ceva ca vine trenul" - cui ii cintam de zor la ureche? lui Carmen Constantinescu pare-mi-se, care ne-a lasat sa adormim noi insine de atita incantatie soptita, si apoi a deschis ochii si a zis sa nu ne mai obosim... mda, au mai fost ele si altele... nu le mai zic... Insa excursia aceea cu Alec a fost intr-adevar de neuitat, cel putin din cauza soferului aceluia pe cit de beat pe atit nebun. Altadata mai mult, acum ma preseaza colegii sa eliberez internetul... o zi buna la toti - la noi tuna si sta sa toarne... *89* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Tue 24 May 2005 05:55:40 AM EDT *Subject:* dl. Ivanir Imi pare tare rau sa aud ca s-a prapadit... Nu cred ca ne-a fost vreodata profesor, noua la E, dar il tin minte pentru bunatatea si blindetea de care dadea dovada in orice ocazie. Un om extrem de fin si de cumsecade. Chiar apare intr-una din pozele de la "profesori". Pacat, pacat... *90* *Name:* irinah (irina7horea@yahoo.com ) *Date:* Tue 24 May 2005 07:13:04 AM EDT *Subject:* dl. ivanier Pe domnul Ivanier nu-l stiu sa fi fost profesor la vreuna din clasele noastre, dar a fost Seful de neegalat al tuturor taberelor. Saracul, cite a avut de tras din pricina si de pe urma noastra... Un om blajin, cu adevarat, si bun. Eu asa mi-l amintesc. *91* *Name:* Tibi (tibster@sympatico.ca ) *Date:* Tue 24 May 2005 10:16:09 AM EDT *Subject:* Daisy quest This is not exactly from the RoseTea archives, but sits well with me, and with the broader concept of Journey, which is what we’re fiddling with, these days… Nadine was 82, blind, and living alone in the Appalachian mountains when she wrote this: I would Pick More Daisies By Nadine Stair If I had my life to live over, I'd dare to make more mistakes next time. I'd relax, I would limber up. I would be sillier than I have been this trip. I would take fewer things seriously. I would take more chances. I would climb more mountains and swim more rivers. I would eat more ice cream and less beans. I would perhaps have more actual troubles, but I'd have fewer imaginary ones. You see, I'm one of those people who lives sensibly and sanely hour after hour, day after day. Oh, I've had my moments, and if I had to do it over again, I'd have more of them. In fact, I'd try to have nothing else. Just moments, one after another, instead of living so many years ahead each day. I've been one of those persons who never goes anywhere without a thermometer, a hot water bottle, a raincoat, and a parachute. If I had to do it again, I would travel lighter than I have. If I had my life to live over, I would start barefoot earlier in the spring and stay that way later in the fall. I would go to more dances. I would ride more merry-go-rounds. I would pick more daisies. *92* *Name:* Roxana Dascalu (roxanadd@yahoo.co.uk ) *Date:* Tue 24 May 2005 12:27:04 PM EDT *Subject:* multumiri Dragilor dragi, Va multumesc din toata inima tuturor celor care mi-ati urat la multi ani si va imbratisez cu drag si dor din Bucurestiul care-mi pare mai plin de aroma salcamilor si a bujorilor de mai si de pustani voiosi si frumosi, asa cum eram noi acum 30 de ani, si cum mai suntem inca, in suflet si nu numai. Mi-e dor de voi si va iubesc, Roxana *93* *Name:* Radu Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Tue 24 May 2005 01:25:30 PM EDT *Subject:* Spatiul lui Corutiu... Corutiu intreaba, eu raspund... - Dom' profesor, ... si apoi raspunsul. (ehe, ne lasa sa-l adresam cu Dom'profesor). Scurta pauza, ochii mici, sfredelitori, mici miscari abia perceptibile ale capului si un inceput de zambet dezaprobator.. (pentru fete, zambetul era ceva mai larg.) - Maiii Ior-gu-les-cu-le, eu te intreb ce culoare are portocala si tu-mi raspunzi ca marul este rosu... Corectez, dar o scalcesc la convertirea unitatilor de masura. Iar pauza..., iar zambet si apoi verdictul: - Maiii Ior-gu-les-cu-le, sa pui mana si sa-mi scrii zece pagini de conversii de la pico la tera. ..Asa, ca la clasa a I-a! Ba mai mult, de atunci, toate rezultatele la probleme trebuia sa i le transform in alte unitati decimale: rezultatul in kg, eu trebuia sa-l trec si in miligrame... Desenele lui erau impecabile, cu creta colorata si linii drepte, expunerea clara, costumul gri si vesnicul zambet misterios. Cand era suparat, crestea doar pauza dinaintea lui 'Maiii' si pierdea zambetul... Ironic, dar dupa mai bine de 30 de ani, masor nanometri (1nm = 0,000 000 000 001 km, 1nm = 0,000 000 1 cm, ...), numar megabytes de cod (1MB = 1.048.576 Bytes, 1MB = 1.024 kBytes, ...), si nu gresesc. Domnule profesor Corutiu, Kilo-multumiri (1kmultumire = 10,000 deci-multumiri, 1kmultumire = 100 deca-multumiri,...)! Radu Iorgulescu, inginer. *94* *Name:* cristina tache de la C (cristina_tache@yahoo.com ) *Date:* Thu 26 May 2005 03:58:59 AM EDT *Subject:* tot noi Dragii mei, domnul Ivanier nu ne-a fost intr-adevar profesor, dar cu toate acestea era sufletul excursiilor. La Telega, Irina, (care crezi ca reptila respira prin piele, ca vorbeai cu sussemnata la ora Bombitei si ea te-a verificat la cunostinte) incantatiile erau pentru nu Carmen cum zici mata ci pentru suava Luminita Serban, care cu ochii mari larg deschisi, filfiind din genele lungi, ne-a spus, ba nu, ne-a trimis la origini, precizind ca nu dormea. Dar fratilor, imi vine in minte acum draga noastra Ann. In prima zi de scoala, anul de gratie 1971, dupa careul traditional, asezonat cu speech-uri adecvate, ne-au impartit pe clase si Ann, care era dirginta noastra la C, ne-a spus cu un ton grav si oficial (care s-a topit rapid ulterior) ca "you are supposed to speak only English here", fraza care ne-a speriat pe multi si, drept, acum nu pot sa-mi dau seama cit ne-a influentat pe traseul nostru rosettist dar sigur a avut consecinte oarecum tragice asupra unora din noi mai tirziu. Sa ma explic (si poate vreuna-scuze domnilor, nu stiu citi rosettisti au facut engleza mai departe la facultate- din colege confirma) dupa patru ani de... special high school of English (isi mai amintesc C-istele de matricola buclucasa?) stiam mai multa engleza decit dupa patru de facultate, (nu ma refer aici desigur la lucruri de specialitate, amanunte tehnice, etc) ceea ce a avut un efect negativ asupra psihicului meu. Enfin, este poate inca un motiv pentru care vorbim tot despre liceu, noi cele (cei?) care am terminat Univ.de limbi, iar de facultate nu ne amintim decit rareori, ca de vazut, ne-am vazut la 10 ani si gata. Ah, inca una: cine a mai fost eliminata trei zile pentru uniforma prea... lunga, dupa celebra inspectie a doamnei aceleia mititele, Boboc o chema parca si era directoare adjuncta, impreuna cu Ann? Ma opresc pentru ca mi se invalmasesc multe acum in cap, astept o oarecare limpezire. Cu prea multa nerabdare, Cristina T. *95* *Name:* viorica lupu (viorilu@yahoo.com ) *Date:* Thu 26 May 2005 04:28:18 AM EDT *Subject:* engleza - liceu vs facultate Sint intru totul de acord cu tine, Cristina, in ceea ce priveste nivelul de engleza cu care am terminat liceul si cel pe care l-am avut la absolvirea facultatii. Nu stiu daca am spus-o pe forum sau in private messages schimbate cu diversi colegi si colege, dar cu riscul de a ma repeta, sustin si eu sus si tare ca in liceu am primit mai mult. Mai ales la instructia pentru "comando" la care ne supunea Henry. Si apropos de facultate (de engleza, obviously), mai tine cineva minte pe oafele alea groaznice si oribile, obraznice si nesimtite care trageau tare cu Chomsky si desenau numai copaci imposibili pe tabla, in anul I? Una din ele ne-a spus chiar sa mergem sa spalam podele daca nu intelegem materia. Snoabele... Fusesera trimise in America sa invete, si stim noi pe vremea aceea cine primea burse... Sa nu credeti ca le-as invidia, dar asta am primit dupa constelatia de profesori de engleza si nu numai din liceu... unde constelatie = stars, stele, asi... Eu personal, in afara de voi, indiferent ce facultate ati facut (caci dupa 4 ani de liceu afectiunea reciproca era deja perfect stabilita si inchegata), mentin legatura cu o singura colega de facultate, care mi-a devenit prietena foarte buna. C'est tout. Pentru ca si in facultate ne-am cautat unii pe altii (la facultate era mai mult unele pe altele, caci colegii de liceu de denominatie masculina se cam sublimasera spre alte specializari, gen inginerie si medicina; si a propos de asta putinii baieti care onoreaza forumul cu contributiile lor sint adevarati poeti si dramaturgi, si n-au motiv sa se intrebe unde au invatat fetele de la uman sa scrie) cum s-ar zice - vechea gasca. Va pup, ca sint la serviciu si trebuie sa justific salariul cumva. AMR - 31? 30 de zile? Trec intr-o clipita! *96* *Name:* Rodica,Dorothy(A) (tanasestii@yahoo.com ) *Date:* Fri 27 May 2005 05:21:26 AM EDT *Subject:* ah,profesorii... Dupa o scurta pauza cauzata de tristete(ce nu are legatura cu voi,sau are cu una singura)incerc sa-mi shimb gandurile,si sa-mi descretesc fruntea cu amintiri frumoase.Pe Tibi l-am iubit enorm pt ce-a scris despre Henry Tatos Dirigu.Este exact asa cum spune el.Pe Henry ori il adorai,ori il urai,ori te ridica spre ceruri,ori te umilea spre cota de avarie,intodeauna il respectai si niciodata nu puteai fi indiferent.Desi simteam ca nu-si dorea sa fie profesor si ca numai o realitate prozaica si o societate tembela il obliga sa coboare din sfera lui spre noi muritorii, tot era fascinant.Henry e un tip de o complexitate covarsitoare ce frizeaza geniul .Fara a avea nici vocatia,nici dorinta "profesorala"el avea(si desigur are)o personalitate atat de puternica incat subjuga pe toti cu gratie si aparent involuntar...Repet, putea orice ,numai indiferent nu putea sa te lase.Pregatirea,cultura,profunzimea si felul lui "atipic" de a fi i-au facut desigur destui dusmani,dar si mai multi fani printre adolescenti.Desi fan nu e cuvantul potrivit. Multumesc Tibi,mi-a facut o imensa bucurie ce-ai scris.Corutiu nu mi-a fost profesor la clasa,dar am avut placerea de a ma pregati cu el pt medicina,ceea ce ma face sa-mi fie f usor sa mi-l imaginez cu zambetul intodeauna ironic...Si el are o personalitate apparte.Ivanier...Atata bunatate si intelegere si blandete si bun simt si caldura si...Adolescenta noastra nu ar fi fost la fel de frumoasa fara el.Mi-as dori sa stiu ca de acolo,de sus,ne aude ca-i multumim macar acum.Si fiindca vorbim de profesori dragi,ce stiti de doamna Ispas si de doamna Chiritescu ?Si ele ne-au marcat existenta.Am iubit cartile si datorita dnei Ispas,am iubit fizica si pe dna Chiritescu.In alta ordine de idei pt ce-a scris,pe Tibi il iert pt clipa de un penibil perfect in care mi-a impins cartea de istorie( din care copia copios)pe genunchii mei nevinovati si aflati sub ochii doamnei Docan.Mai tii minte,Tibi? *97* *Name:* Tibi (Tibster@sympatico.ca ) *Date:* Fri 27 May 2005 09:59:52 AM EDT *Subject:* Istoria care nu se repeta Draga Rodica, sigur ca n-am uitat ! Copiatul nu era de fapt la mare moda in clasa A, as far as I remember, dar uneori se intampla, cum a fost cazul cvasi-catastrofic la teza de istorie cu pricina. Nu aveam fituici si nici sarafan cu care sa acopar niscai informatii cifrate pe epiderma, in creion chimic. Ramasese cartea insasi. In pupitru. Banca a doua. Randul de la mijloc. In fata era Nick. Toba de orice, usually, dar in acea zi era “bad hair day”. Pe Kopandi nu ma puteam baza. Avea alt subiect, si oricum riscam amindoi sa inventam aceleasi istorii, in lipsa cunostintelor solid acumulate prin studii. Doamna Docan, dupa ani de convingatoare blandete si “maternitate” profesorala, tocmai decisese sa-si schimbe atitudinea fata de clasa, si in loc sa stea la catedra sau sa se uite pe geam, a decis sa baleieze printre randuri, schimband traseul la fiecare doua-trei minute, spre disperarea celor cu memoria obosita si cu ditamai cartoiul, tentant de aproape , in pupitrul la fel de gol ca si pagina de teza. Enfin, doamna Docan a fost de vina. Intai ca nu m-a lasat sa soptesc cu leul Vlad, iar apoi ca m-a stressat, aparand dintr-o directie neasteptata si nelasandu-mi deschisa optiunea de a pune cartea inapoi in pupitru fara a fi vazut. Deci doamna profesoara se oprise chiar deasupra umarului meu stang. Teza nu mai conta. Trebuia sa scap de manual. Desperate moments call for desperate measures. Singura cale ramasa deschisa (credam eu in pico-secundele deliberatoare) era pe dedesubtul scaunului meu si pupitrului din spate, al Rodicai-Doroteei. Manevra avea sa descrie masura disperarii momentului si se baza, against all odds, pe calitatile de “Jedi” ale Rodicai. Dar Rodica noastra was no Jedi. Or 007 Bond. True to her natural self, Rodica, simtind ca un obiect nefamiliar incearca sa i se aseze pe genunchi in mod tactil-abuziv si neanuntat, a lansat un tipat ancestral si necenzurat catre tavanul clasei si catre subsemnatul, care eram deja sub banca, still holding the book, probably changing colors fast, … And then my memory goes blank (Freudian suppression ?). Cred ca ori am iesit eu afara, ori am fost invitat sa iau aer, in orice caz radeam pe hol (de mine insumi) si am stiut tot atunci ca incidental avea sa intre in “cealalta” carte de istorie, la capitolul “Rodica si atacul manualului de istorie” . Pe curand, cu alte povesti, cu doamna Ispas, dna. Chiritescu, Radu Bordeianu, Bacalu, Mr. Zghibartz ?, Edmond, dna Iordachescu, Rox, Sergiu Mosoia, Sandra Miles, dna Galateanu, fabuloasa dna. Dobrescu, Silvia, dl Dlacea, profesorii sportivi si studentii fumatori, dl. Trandafir, si anonimul grup conspirativ al serviciului de palier, cu halate bleu si chei pentru toate usile si toate secretele cetatii… T *98* *Name:* Radu Richard (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Fri 27 May 2005 01:30:42 PM EDT *Subject:* Noutati... Actori si dramaturgi, poeti si literati, inca din clasa a IX-a: doua poze colosale trimise de Irina Hrubaru (Barzescu) de la D si incluse la Diverse. Multumesc Irina! Radu *99* *Name:* Radu (Richard) Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Mon 30 May 2005 11:37:09 AM EDT *Subject:* Noutati... ..poze ale organizatorilor la 'Organizatori' (Carmen Ardelean), petrecerea dupa Admitere la '1975' (Carmen Ioan, Irina Horea), un montaj inedit la 'Diverse' (Carmen Ardelean). Dragilor, va multumesc pentru contributii si desi efortul tehnic poate deveni coplesitor, va rog sa continuati sa scotociti si sa-mi trimiteti ganduri, vorbe si bucatele de adolescenta. Cu drag, Radu *100* *Name:* Radu (Richard) Iorgulescu (radu . i @ ieee . org ) *Date:* Mon 30 May 2005 12:28:08 PM EDT *Subject:* Se apropie reuniunea.... Dragilor, Am inaugurat pagina '2005' cu poze trimise de Carmen Ardelean si Serban Manica. Se anunta o reuniune colosala! Radu